Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 2 Corinteni 4:17
1816: În timpul vieții sale, Francis Asbury a fost unul dintre cei mai renumiți oameni din America. O dată a primit o scrisoare din Anglia, care purta adresa „Reverendului episcop Asbury, America de Nord”. Expeditorul acelei epistole era convins că un om atât de renumit era ușor de găsit.
Dar el nu avea un domiciliu stabil. În lunga sa carieră de predicator și de supraveghetor al bisericilor metodiste din America, Asbury a călătorit 500 000 km călare. Scopul urmărit de el a fost ca biserica să crească, și a reușit să îl atingă – dacă în timpul Războiului de Independență erau cam cinci mii de metodiști, la moartea sa, în 1816, erau deja peste două sute de mii.
Asbury s-a născut în Anglia în 1745. El a intrat în biserica metodistă la vârsta de paisprezece ani. Când și-a manifestat dorința de a merge în America, liderul metodiștilor, John Wesley, l-a trimis imediat acolo. Mai târziu, Wesley i-a conferit lui Asbury titlul de „supraveghetor”, deși metodiștii americani i s-au adresat cu titlul de „episcop”. Însă nu titlul era important, ci dorința lui de a trăi fără casă, fără soție sau fără cele mai elementare forme de confort. Jurnalul lui Asbury este mai degrabă un catalog al problemelor de sănătate, dar el a reușit să treacă peste toate bolile, depresiile și îndoielile sale, fără să mai punem la socoteală condițiile nefavorabile ale vremii, nopțile petrecute în hambare sau în barăci. Predicatorii călăreți itineranți pe care i-a coordonat erau și ei niște oameni duri, dar mulți dintre ei s-au căsătorit și s-au așezat la casele lor, altfel spus s-au „muiat”. Asbury nu s-a căsătorit niciodată, nici măcar nu a luat în calcul căsătoria. Dumnezeu i-a dat o sarcină și el și-a dus-o la îndeplinire.
Mii de oameni de la periferia civilizației au venit la Cristos datorită lui Asbury și a bărbaților oțeliți pe care i-a coordonat. Onorabilii parohi prezbiterieni și congregaționaliști trăiau o viață confortabilă în casele lor de cărămidă de pe coasta Atlanticului, viață deloc comparabilă cu viața apostolilor sau a călăreților itineranți metodiști. A fost nevoie de oameni ca Asbury – care s-a descris foarte corect când a spus despre sine că este „neclintit ca un zid de aramă” – pentru înființarea și susținerea importantelor comunități de credincioși de la frontiera americană.
Asbury a murit la 31 martie 1816, după ce a rostit peste 16 000 de predici, și s-a dus să-L întâlnească pe Dumnezeul lui, pe care l-a slujit cu multă distincție.
Rugăciune: Doamne, ajută-ne să avem voința oțelită a vajnicilor Tăi slujitori. Amin.
sursa: eBiblia.ro
