DocumentareEditoriale

„Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?” Partea a V-a

Câteva gânduri despre depresie:
M.O.:
Eu nu mai aveam nimic vesel.
Daniela Bălan:
Unele forme de depresie se manifestă şi prin temperament coleric, ţip, urlu, trântesc uşi – sunt afectaţi copiii din cauza depresiilor.
Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:
Depresia este o decizie de a rămâne în amărăciune.
S.M.:
Am impresia că tot ce este în jurul meu îşi pierde sensul.
Daniela Bălan:
Nu ştiam, eram disperată, nu mai găseam nici o portiţă.
Ioan Ciobotă:
Care sunt câteva cauze ale depresiei, care sunt efectele şi care ar putea fi posibile soluţii pentru depresie, la toate aceste întrebări încercăm să răspundem în minutele care urmează. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul „depresie”, dar sperăm ca o bună parte dintre frământarile ascultătorilor noştri sa-şi găsească răspuns.
Care sunt efectele sau simptomele depresiei?
Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:
Unele din efectele şi chiar şi simptomele depresiei sunt tristeţe, pesimism, lipsă de speranţă, apatie, inerţie, incapacitatea de a lua decizii. Alteori se observă o oboseală generală sau pierderea energiei, o lipsă de interes pentru absolut orice ce făcea parte integrantă din viaţa de dinainte: muncă, hobby, sex.
S.M.:
Nu  mai am simţul realităţii. Am impresia că tot ce-i în jurul meu îşi pierde sensul. Mi se pare totul negru în jur.
Ioan Ciobotă:
Daniela Bălan a experimentat depresia.
Daniela Bălan:
Oricât ţi-ar fi de prieteni, nu te pot sprijini în situaţii din astea. Poate că uneori binevoitori sau răuvoitori, cum au încercat poate să mă ajute şi pe la spate se râd şi spun: „Săraca Dana, e nebună” şi altele.
Ioan Ciobotă:
Unii oameni decid in mod benevol sa ia contact cu lumea Diavolului. Cum afecteaza aceste contacte mintea si sufletul unui om?
Dr.Doina Cosman, profesor la Universitatea de medicina si farmacie din Cluj, catedra Psihologie medicala, medic primar psihiatru, sef de sectie.
Am întâlnit în practica mea multe persoane, care după aceste excursii în teritorii nepermise – şi mă refer direct la spiritism – au devenit depresive. E important ca creştinii să ştie că nu e voie să depăşească graniţele pe care Dumnezeu ni le-a dat şi acolo unde avem permisiunea să păşim. Este foarte bine să studiem, să fim curioşi, să ne documentăm, dar nu este bine să păşim în teritoriile necurate.
Ioan Ciobotă:
Am completa noi, la capitolul teritorii necurate se pot inscrie si consultarea Horoscopului, magia, ghicitoria, psihoterapiile dubioase, diverse forme de medicina alternativa, radiestezia, acupunctura, bioenergiile sau mai nou chiar cultul diavolului, prezentat de o buna parte dintre desenele animate pentru cei mici si de multe programe de televiziune.
M.O.:
De fiecare dată când merg undeva, la o şedinţă, la un supermarket unde oricine e stresat ce să cumpere, cum să cumpere, să-i ajungă totul, atunci automat îmi iau un medicament, doza pe care eu o cunosc.
Lidia Iliesi:
Ţi se părea că sunt greu de rezolvat problemele din ziua respectivă, chiar problemele obişnuite ale zilei – să găteşti pentru copii, să faci curăţenie în casă, să mergi la cumpărături?
M.O.:
Problemele îmi păreau chiar foarte grele, de realizat aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte, foarte accentuată. De stradă nici vorbă, fiindcă eram un om în perioada aceea foarte trist – nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd, eram un om închis de tot.
Ioan Ciobotă:
Exista solutii pentru bolnavii depresivi?
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Există soluţii. Nenorocirea este că se face apel târziu la medicul psihiatru, când depresia este de intensitate nu nevrotică, ci de intensitate psihopatică sau psihotică, când asistăm la complicaţiile depresiei. Complicaţia cea mai de temut este suicidul. Suicidul trebuie depistat în formele lui primare, pentru că altfel bolnavul nu mai poate să găsească nici o scăpare. Mai devreme
sau mai târziu va scăpa de sub vigilenţa anturajului şi va comite suicidul.
Nadia Neagoe:
În acea seară am luat Biblia în mâna şi am început să citesc din ea. Cuvintele pe care le-am citit mi-au intrat aşa de pătrunzător în suflet, încât simţeam că inima mea îşi ia zborul.
Simţeam că Domnul este lângă mine şi este bucuros că mi-am mărturisit păcatul, este bucuros că m-am întors la El şi că El niciodată nu mă va lăsa.
Tocmai acel verset l-am citit: „Eu niciodată nu vă voi lăsa”. Aşa de mult m-a emoţionat – simţeam că dintr-o dată totul în jurul meu se face lumină, se face alb, pot să zbor. Nici nu cred că pot să explic ceea ce am simţit în ziua aceea. O mare bucurie a fost.
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dacă nu-L întâlnim pe Dumnezeu, vom întâlni tot mai multe depresii. Tot mai multe depresii, vom apela tot mai mult la antidepresive şi vom avea tot mai multe lacrimi pe obraz. În loc să avem lacrimi de bucurie, avem lacrimi de nefericire.
Aş aduce aminte de un aforism al Sfântului Augustin, acest genial cugetător al creştinismului, care ne spunea aşa vis-a-vis de depresie: „Tu uşurezi pe acela pe care-l umpli. Şi pentru că nu suntem plini de Tine, suntem o povară pentru noi înşine.
Ioan Ciobotă:
Care este diferenta intre solutiile oferite de psihologia laica si cea crestina?
Ana Gavrila, psiholog:
Diferenţa fundamentală ar fi de unde vine ajutorul. În psihologia laică, omul este cel care e poate ajuta pe el însuşi, omul găseşte resurse în el să se ajute. În psihologia creştină, Dumnezeu este Cel care-l ajută pe om.
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Atâta vreme cât omul nu-L are pe Dumnezeu, omul este o povară pentru el însuşi. De îndată ce Dumnezeu îi umple viaţa, se schimbă optica de valori. Oamenii trăiesc frustrant această viaţă, pentru că negăsindu-L pe Dumnezeu, şi neîmplinindu-se într-o parte şi-n alta a vieţii, ajung să disimuleze depresia. Ei sunt maştrii în a disimula depresia. Îşi dau seama că depresia este ceva la ordinea zilei, şi atunci o maschează, o ascund sub un zâmbet, sub încercări de a face ceva şi aşa mai departe.
Ioan Ciobotă:
Cum priveste Dumnezeu durerile oamenilor?
Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:
Dumnezeu este atât de dorni să-şi arate dragostea faţă de noi, atât de mult ne iubeşte – dacă a fost în stare să-şi dea Fiul să moară pentru noi, cum nu ne-ar da acum, în fiecare clipă a vieţii noastre prezenţa Lui, dragostea Lui?
Toate acestea sunt la îndemâna noastră atunci când nu ascultăm de şoapta mincinoasă a celui rău, care ne spune că Dumnezeu nu-I lângă noi.
S.M.:
Şi acum am stări depresive. Aş minţi dacă aş zice că nu mai am stări depresive deloc. Mai am şi acum. Pot să zic că în fiecare zi am stări depresive, dar când mă simt mai rău şi văd că parcă totul îşi pierde sensul, atunci mă pun pe genunchi şi încep să mă rog şi Îi spun lui Dumnezeu efectiv ce simt: „Doamne mă simt aşa, mă simt aşa. Simt că viaţa mea n-are nici un rost, simt că lucrurile din jurul meu parcă îşi pierd înţelesul, asta simt”. Încep să-I spun lui Dumnezeu efectiv tot ceea ce simt, fiind conştient că El există şi m-ascultă.
Ana Gavrila, psiholog:
O persoană aflată în depresie, acceptă mult mai uşor ajutorul lui Dumnezeu, care este oarecum în afara lui, ştiind că el, din resursele lui proprii îi va fi foarte greu să treacă peste aceasta. Dumnezeu Cel care te ajută şi care este disponibil oricând – dragoste necondiţionată, pentru o persoană în depresie este o soluţie foarte bună.
S.M.:
După un timp, uneori mai rapid, uneori mai mult, parcă se face lumină în jurul meu şi parcă revin la normal atunci şi încep să mă bucur de viaţă, încep să fac ceea ce consider eu că trebuie să fac şi revine situaţia la normal.
Daniela Bălan:
Am momente când totuşi nu mă mai controlez şi încep să plâng şi asta este cel mai jenant deoarece îţi spune cineva: „Bună ziua!” şi începi să plângi şi nu reuşeşti să-i spui nimic de ce plângi.
Ioan Ciobotă:
Care ar putea fi câteva soluţii pentru depresie, bineînţeles în afară de cele medicamentoase şi care se iau pe bază de reţetă?
Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:
Depresia se tratează destul de bine în zilele noastre, prin medicaţia antidepresivă. Există foarte multe de medicamente antidepresive, care realmente au un impact bun asupra depresiei, asupra componentei biologice a depresiei. Dincolo de aceste medicamente, terapia trebuie completată cu psihoterapie.
În primul rând trebuie să se reconstruiască persoana din punct de vedere cognitiv, de aceea terapiile comportamentale sunt un sprijin bun.
Ioan Ciobotă:
Publicatia „STRIGATUL DE LA MIEZUL NOPTII” noteaza urmatoarele pe marginea problemelor psihice la copii si tineri:
Tot mai multi tineri ajung la convingerea ca viata este o amenintare continua si nu mai merita traita.
Tot mai multi copii si tineri au de luptat împotriva problemelor psihice. Mânia, depresia şi suicidul în adolescenţă, nu mai sunt subiecte care aparţin doar unui segment al populaţiei. În asemenea cazuri, părinţii sunt de cele mai multe ori total depăşiţi, iar tinerii pur şi simplu nu mai ştiu ce să facă. Pentru ei viaţa devine o povară.?
Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:
Reconstrucţia cognitivă prin terapii cognitiv-comportamentale este bună pentru că învaţă persoana să îşi selecteze gândurile care nu sunt productive, gândurile care o încurcă, „pattern-urile” sau stereotipiile de gândire, cum ar fi vorbirea interioară de tipul: „Nu sunt bună de nimic”, „Eu sunt o persoană care am mereu ghinion în viaţă”, „pe mine nimeni nu mă acceptă aşa cum sunt” sau „pe mine nimeni nu mă iubeşte”. Acestea sunt nişte stereotipii care sunt nonproductive.
M.O.:
De exemplu, mă urc în autobuz şi dintr-o dată simt că mi s-ar face rău. Automat, dacă eu în mintea mea şi în gândul meu îmi susţin acest lucru, într-adevăr mi se face rău. Atacul de panică deja îşi face efectul şi ajungi exact la ceea ce nu-ţi doreşti.
Nadia Neagoe:
Eram foarte deprimată, simţeam nevoia să vorbesc cu cineva, să mă plâng cuiva, să-i spun durerea pe care o am în inimă. Dar niciodată nu am avut şansa asta, pentru că mi-era şi frică, aveam o frică mare în mine şi nu ştiam ce să fac, nu ştiam la cine să alerg. Mama mea mă lua mereu la Biserică cu ea, mă obliga să merg cu ea la Biserică, pentru că mama mea este creştină evanghelică. Dar nu-mi plăcea, nu mă interesa aşa de mult, nu mă atrăgea. Mi se părea că sunt duşi de acasă şi că nu are nici un rost să merg acolo, nu m-ajută cu nimic.
Ioan Ciobotă:
Cum se simte un bolnav depresiv?
Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:
Are o stimă de sine scăzută. În continuu persoana respectivă se critică, are simţăminte de vinovăţie, de ruşine, lipsă de valoare, neajutorare. Îşi pierde spontaneitatea, alteori duce chiar la insomnii sau la dificultăţi de concentrare, al pierderea apetitului sau aşa mai departe.
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Ce frumos! „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale.” Dacă mergem la Psalmul 32, vedem acolo tristeţea profundă pe care a trăit-o împăratul David după păcatul cu Bat-Şeba.
Ar trebui ca fiecare tânăr credincios, pentru că nu se poate ca chiar şi tânărul credincios să nu cadă într-un păcat sau în altul de natura acesta sexuală. Într-un fel sau în altul. Nu trebuie să comiţi adulterul la modul fizic. Este suficient doar să vezi ceva, să-ţi imaginezi ceva şi te-ai întristat. Dar trebuie să ştii că se poate ieşi de aici.
Ioan Ciobotă:
Ameninţarea apare mereu acolo unde este nesiguranţă. Frica apare acolo unde nu există protecţie şi incertitudinea acolo unde nu există o bază solidă. Viaţa le poate oferi oamenilor multe satisfacţii, deoarece astăzi, celor din clasa mijlocie le merge la fel de bine ca boierilor care au trăit cu secole în urma. Mâncarea este suficientă şi majoritatea oamenilor au unde locui. Niciodată nu au existat atâtea posibilităţi pentru a-ţi forma o educaţie şi a urma nişte studii. Avem zilnic posibilitatea de: relaxare, sport, relaţii. Oamenii nu au fost niciodată atât de toleranţi şi deschişi ca astăzi. Medicina s-a dezvoltat la un nivel foarte înalt, iar speranţa de viaţă este ca atare la fel de mare.
Şi totuşi, de ce depresia este boala secolului nostru?
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Câtă vreme am tăcut, deci cât David a tăcut, cât era el de împărat, câtă vreme a tăcut şi nu s-a dus la Dumnezeu, era întristat, era un însingurat. Dar când s-a dus cu păcatul lui la Dumnezeu, el şi-a dat seama că Dumnezeu îi poate da iarăşi bucuria mântuirii.
Ioan Ciobotă:
Am putea concluziona la cele spuse de psihiatrul Ioan Negrulescu că într-adevar Dumnezeu ne îndeamnă să-L numim Tatăl nostru, pentru că ne iubeşte şi ne doreşte binele şi fericirea.
În continuare un caz concret de ajutor prin rugăciune pentru un bolnav aflat în depresie.
S.M.:
Un alt moment critic a fost când – mi-aduc aminte – tot acolo în spital eram în sala de sport, eram întins pe o canapea, nu-mi mai găseam locul nicăieri. Parcă oriunde aş fi stat, tot rău mă simţeam, tot fără nădejde, fără speranţă. Mi-aduc aminte că am început să mă rog şi să-i spun: „Doamne ajută-mă! Ajută-mă să ies de aici! Fă ceva cu mine, vezi în ce stare sunt, ai milă!”
Ioan Ciobotă:
Mulţi oameni percep viaţa ca o ameninţare. De ce? Pur şi simplu pentru că nu cunosc o altă variantă, şi anume: Cristos şi mântuirea oferită de El. Nimic nu poate înlocui ceea ce doar Dumnezeu ne poate da, aşa după cum toate becurile din lume nu pot înlocui soarele. Fără Isus nu găsim răspuns la întrebările cele mai importante ale vieţii. Cine bea apă din fântâna acestei lumi ramâne veşnic însetat. Siguranţa oferită de lume este ca sloiurile de gheaţă plutitoare care, încet, dar sigur, se topesc. Avem nevoie de teren solid sub picioarele noastre. Biblia spune: ?Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Cristos? (1 Corinteni 3,11).
S.M.:
Îmi aduceam aminte de Iov, prin ce a trecut Iov. Oarecum mă aflam în piele lui Iov atunci. Tot aşa rugându-mă, la un moment dat reuşeam să adorm şi aveam momente când visam că-s bine, dar când mă trezeam din vis… vedeam că-s rău…
Acum, când îmi aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.
Ioan Ciobotă:
Copiii ce fac când treceţi prin perioada de depresie?
Daniela Bălan:
Unele forme de depresie se manifestă şi prin temperament coleric – ţip, urlu, trântesc uşi – sunt afectaţi copiii din cauza depresiilor. De aceea eu ca mamă trebuie foarte mult să mă controlez şi să evit cel puţin contactul cu ei în zilelel acelea. Caut să vorbim cât mai puţin, le dau de desenat, de jucat, mai bine plec, ies afară, mă fac că nu-i văd, indiferent ce fac. Copiii sunt afectaţi. Când mama are depresii, copiii au de suferit, pentru că mai târziu şi ei, fiind crescuţi aşa cu urlete şi cu ţipături, nici ei nu vor fi sănătoşi şi apţi să-şi crească copiii lor în regulă, aşa cum trebuie. De aceea încerc să mă controlez cât se poate.
M.O.:
Am perioade într-adevăr în care mă simt mult mai bine. Dacă problemele acasă sunt mai uşoare, se răresc problemele mai grele, atunci merge mai bine.
Ioan Ciobotă:
Multă vreme Nadia Neagoe a simţit o ură cumplită pentru tatăl ei, care era alcoolic.
Dar a avut bucuria ca viaţa ei să fie transformată şi să simtă dragostea nemarginită a lui Dumnezeu revărsându-se peste ea, ceea ce i-a dat putere să-şi ierte tatăl şi să-i spună că-l iubeşte.
Nadia Negoe:
Să ne îmbrăcăm în haina nouă, căci noi acum aşa negri şi cu inima plină de ură suntem îmbrăcaţi într-o haină neagră, pătată. Nu trebuie decât să ne lepădăm haina şi să ne îmbrăcăm cu o haină nouă, pe care Domnul ne-o dă.
O inimă blândă, o inimă plină de dragoste şi iubire.
Ioan Ciobotă:
Dar ce se intampla cu omul care nu-L gaseste pe Dumnezeu?
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Atâta vreme cât nu-L găsim pe Dumnezeu, omul se caută pe sine, caută împliniri de tot felul, aleargă într-un iureş năvalnic, într-o parte sau în alta, petreceri, distracţii, care toate promit că-l vor împlini, dar toate se dovedesc a fi o Fata Morgana. Fata Morgana este senzaţia pe care o au cei care traversează un deşert, datorită setei cumplite, au la un moment dat halucinaţii. Văd la un moment dat oaze unde curg izvoare cu ape cristaline şi aşa mai departe.
Aşa sunt promisiunile pe care le dă lumea într-un fel sau în altul.
S.M.:
Au fost situaţii în copilăria mea, când părinţii sau cineva mai apropiat mi-au spus că nu sunt bun de nimic sau că niciodată n-am făcut ceva cum trebuie şi poate chestia asta m-a făcut să devin mai vulnerabil al anumite persoane sau situaţii şi poate acesta este unul dintre motivele pentru care sunt uşor influenţabil.
Daniela Bălan:
Am avut atunci şi tentative de sinucidere, pentru că el a plecat. Nu ştiam, eram disperată, nu mai găseam nici o portiţă. Ziceam: „Nasc copilul, poate că-l nasc acasă, poate că la spital.” Nici n-am fost bine informată şi bine pregătită pentru lucrurile astea.
M.O.:
După ce se trece de stările grele de depresie, şi sunt mai lejer, atunci poţi să începi să mănânci, dar poţi să cazi în panta să mănânci mult, sau nu mult, dar des. Mereu te duci şi mănânci. Aşa se manifestă de fapt şi înainte de a cădea într-o depresie. Mănânci mai des, dar puţin, nu stai jos la masă, cum s-ar servi normal la masă, „ciugulit” cum se spune. Şi asta nu este bine.
Ioan Ciobotă:
Ce sfat ar putea oferi Nadia Neagoe, după ce a trecut prin depresie?
Nadia Negoe:
Să citească foarte mult Biblia, căci Biblia ne luminează foarte mult. Biblia este lumină pe calea pe care mergem şi chiar să frecventeze foarte des biserica, pentru că acolo se explică Cuvântul Domnului. Acolo putem înţelege mai multe lucruri. Domnul spune doar urmaţi-Mă, veniţi după Mine şi faceţi doar voia Mea.
Domnul nu ne pune să alergăm 5 kilometri ca să fim nişte copii adevăraţi ai Lui, ci doar să facem doar voia Lui şi să mărturisim ceea ce am făcut în trecut.
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Omul nu mai are timp să se întâlnească cu sine însuşi şi chiar dacă se întâlneşte cu sine însuşi, nu câştigă prea mult lucru. Omul trebuie să se întâlnească în final cu Dumnezeu.
Ioan Ciobotă:
Au fost traume mari în viaţa ta sau în copilăria ta, care te-au marcat pentru tot restul vieţii?
S.M.:
Am avut o traumă, cu mai mulţi ani în urmă. Am plecat de acasă fără să-i anunţ pe părinţi, am stat vreo 2 zile, a treia zi m-am întors – a fost o experienţă grea pentru mine. Nu cred că mi-am dat seama ce am făcut pe moment, dar plecând de acasă mi-am dat seama că îmi lipsesc foarte mult familia şi prietenii.
Cu timpul am realizat că am făcut o greşeală.
Ioan Ciobotă:
De fapt oamenii nu sunt independenţi, ci dependenţi de Dumnezeu. Fără El ducem totdeauna lipsă de ceva. Ba mai mult, ne lipseşte Totul, ne lipseşte însăşi viaţa – deoarece Dumnezeu este viaţa.
E trist că mulţi nu cred acest lucru. Dar oare problemele lăuntrice ale oamenilor nu au glas, nu sunt ele un strigăt al inimii care spune: ? Ceva îmi lipseşte?!? Nimeni nu mă poate ajuta în problema mea!? Ajutorul uman este în acest caz ca un leucoplast pus pe o tumoare.
S.M.:
La început am plecat cu gândul că nu mă voi mai întoarce acasă. Dar, după o zi mi-am dat seama că nu am făcut bine ce am făcut şi am zis că e cazul să mă întorc înapoi, ceea ce am şi făcut. Am mers 23 de kilometri pe jos într-o noapte de vară – mâncam prune verzi şi beam apă…
Am ajuns acasă murdar, am ajuns vai şi amar de capul meu. Când am ajuns nu era nici apă caldă – tocmai atunci. Dar m-am bucurat c-am ajuns acasă şi am simţit din nou îmbrăţişarea mamei. Mai puţin pe a tatălui. Taică-meu era aşa mai… pe el parcă nu l-a afectat aşa de mult plecare mea, dar pe maică-mea a afectat-o mai mult decât pe el. Atunci a fost episodul de depresie cel mai violent şi mai puternic. A fost aşa de puternic că am fost internat şi în spital.
Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Trebuie să fim foarte atenţi. Când Dumnezeu ne pedepseşte cu această depresie conjuncturală, depresie care este normal să apară. ?n momentul când noi am intrat în păcat, este normal ca natura divină din noi când se întristează să întristeze odată cu ea întreaga noastră fiinţă. Asta este un lucru bun, pentru că ne arată că suntem deosebiţi de ceilalţi oameni, pentru că nu ne complacem în păcat. Chiar dacă am căzut în păcat, nu ne complacem în el. Avem o atitudine diferită faţă de păcat în comparaţie cu ceilalţi, cu necreştinii. Ei se complac în păcat, le place. Un creştin când cade acolo, lui nu-i place.
Când iasă afară vede că aici a fost doar momit, că a fost murdărit, că a căzut în mocirlă. Pe urmă suportă consecinţa – este întristat, pentru că Duhul Sfânt din el este întristat şi odată cu Duhul Sfânt întristat se întristează însăşi toată natura omului. Dar omul trebuie să ştie imediat: Nu trebuie să cad în cursa Diavolului, să rămân în această lungă întristare. Trebuie să uit şi să spun ca şi David: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale”.
Ioan Ciobotă:
Dragi ascultători, cu siguranţă cauzele depresiei sunt multe şi diferite de la persoană la persoană.
De la depresia post-partum, sau depresia unei femei după naştere, până la depresia datorată morţii cuiva drag, divorţului, pierderii locului de muncă, înşelării din partea prietenilor sau din partea partenerului de viaţă, pierderea unor sume mari de bani sau chiar a locuinţei, depresia poate fi cauzată de o mulţime de factori.
Totuşi, am vrea să vă încurajăm să nu percepeti viaţa ca pe o ameninţare, ci ca pe o şansă! Existenţa noastră are un scop mult mai nobil, iar noi avem posibilitatea ca în timpul ei să descoperim şi să trăim adevărata viaţă. Daca mergi pe calea lui Isus, El va ţine în Mâna Lui viaţa ta. Nu irosi această şansă! Roagă-L pe Isus Cristos să preia El conducerea vieţii tale. Vino la Isus, la Lumina lumii, Cel care va aduce siguranţă şi în viaţa ta.
Depune tot efortul să clădeşti o bună temelie pe care El să construiască apoi adevărata viaţă.
foto: descopera.ro
Realizator: Ioan Ciobotă

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button