Copilul meu

In Articole

Copilul meu, acest cuvânt pe care ti-l adresez te introduce chiar în mijlocul Rugului Aprins. Nu mai esti în pragul misterului. Tu esti iubit. Aceste trei cuvinte, dacã vrei sã le primesti cu adevãrat, pot bulversa si transforma întreaga ta viatã. Tu esti iubit. Trebuie sã începem cu începutul.Trebuie sã punem pe primul loc Iubirea mea pentru oameni, Iubirea mea fãrã margini. Iubirea omului pentru Dumnezeu nu este decât rãspunsul la Iubirea mea. Eu sunt cel care a iubit mai întâi. Totdeauna eu sunt cel care ia initiativa. Cum m-ai putea tu iubi, dacã n-ai primi mai întâi revelatia Iubirii mele pentru tine ? Trebuie, la un moment dat, sã simti ca un soc Iubirea pasionatã pe care ti-o ofer. Si, dacã vrei sã vestesti Evanghelia mea, tu trebuie mai întâi sã mergi simplu printre oameni, spunând fiecãruia: “Tu esti iubit.” Totul decurge de aici. Acesta este punctul de plecare. Ce înseamnã “a iubi” când Dumnezeu este cel care iubeste, Dumnezeu, Iubirea esentialã ? Orice iubire este o miscare a unei fiinte cãtre alta, cu dorinta unei anume uniri. Orientãrile acestei miscãri, modalitãtile ei, variantele ei sunt nenumãrate. Ele merg de la sub-omenesc la supraomenesc. Dar existã mereu tendinta spre o unire, dorinta de unire, fie posesivã, fie sacrificialã. Iubirea mea pentru oameni este o miscare de la mine însumi spre ei, nu doar pentru a fi cunoscut de ei, sau pentru a fi, într-o oarecare mãsurã, imitat de ei, ci pentru a mã uni cu ei, pentru a mã dãrui lor. Iubirea mea, Iubirea în esenta ei incoruptibilã, Iubirea fãrã margini, nu este niciodatã absentã cu desãvârsire. Dumnezeu nu este niciodatã absent. Uneori Iubirea pare abia existând, aproape imperceptibilã, acoperitã de urã, de perversiuni de tot felul, de un strat de brutalitate instinctivã. Dar eu lucrez prin aceasta. Iubirea cea mai deformatã o fac capabilã sã se ridice pânã la darul constient si total. Iubirea are multe aspecte. Dar nu existã decât o singurã Iubire. Tu esti iubit. Existã loc pentru o persoanã infimã în flacãra Rugului Aprins ? Un suflet, o persoanã pe care eu o iubesc nu este infimã. Tu esti iubit. “Tu” esti cel care este iubit. Nu enunt aici o afirmatie generalã. Nu vorbesc în acest moment unei colectivitãti. Nu spun în acest moment: “Voi sunteti iubiti.” Cu sigurantã, voi toti pe care Iubirea mea i-a creat, voi sunteti toti, într-un sens foarte exact, preaiubitii mei. Sunteti membrele aceluiasi trup, care este trupul meu. Dar aici, copilul meu, vorbesc unei persoane, tie însuti. Si îti dau un nume pe care nu-l dau nimãnui altuia. Da, eu te chem printr-un nume tainic. Din întreaga vesnicie, acest nume ti-a fost rezervat. Este un alt nume decât acela prin care te cheamã oamenii. Este numele scris pe o piatrã albã si pe care nu-l cunoaste nimeni decâ (dacã este atent la dar) cel care îl primeste. Fiecãruia dintre voi, în gândul divin, îi este destinat sã descopere si sã facã vizibil pentru altii o fatetã diferitã a Diamantului unic. Tu esti aceastã fatetã. Orice ar fi putut face viata ta din tine, tu esti unul dintre aspecte, un aspect diferit de legãturã care uneste ficare om cu Iubirea personalã. Tu esti o razã a Iubirii, emanând din Iubire, chiar dacã raza pare întreruptã(frântã). Cu ce fel de Iubire esti tu deci iubit ? Eu nu îti zic: “Ai fost iubit.” Nu îti zic nici: “Vei fi iubit.” Nu doar ieri, sau alaltãieri te-am iubit. Nu doar mâine sau poimâine te voi iubi. Astãzi chiar, în acest minut esti iubit. Si asa este în cazul fiecãrui om. Esti uimit, copilul meu, si mã întrebi: “Adevãrat ? În toate cazurile ?” Da, în toate cazurile. Tu continui:”Doamne, cum se poate aceasta ? Cel care pãcãtuieste împotriva ta, ar putea fi el, chiar în acel moment, iubit de tine ?” Da, copilul meu. Dacã nu as continua sã-l iubesc pe cel care pãcãtuieste, l-as lãsa sã trãiascã înaintea mea ? Iubirea este asezatã ca un cersetor la usa celui care nu iubeste. Ea asteaptã. Ea va astepta. Durata asteptãrii mele depãseste toate previziunile omenesti. Nu cãuta sã pãtrunzi taina aceasta. Eu astept. Si cine mã va putea despãrti de dragul meu pãcãtos ? Iatã deci, copilul meu, cu ce fel de iubire esti iubit. Nu îti zic cã esti iubit cu mãrinimie, mult iubit, iubit mai mult sau mai putin decât altii Ai auzit spunându-se cã iubesc pe unii, cã urãsc pe altii, cã iubesc dupã grade foarte diferite. A trebuit eu însumi sã vorbesc oamenilor prin posibilitãti omenesti, într-un limbaj omenesc, într-un stil educativ, cu atât de sãracele cuvinte omenesti, incapabile sã exprime realitãtile dumnezeiesti. Dar, în Iubirea mea îndivizibilã, nu existã “mai mult” sau “mai putin”. Iubirea mea este calitate purã. Nu are nimic cantitativ, nici mãsurabil. Tuturor li se oferã în nemãrginirea ei. Nu pot iubi decât divin, adicã total, dându-mã pe mine însumi de tot. Oamenii sunt cei care se deschid mai mult sau mai putin, sau se închid Iubirii. Mã voi folosi de o imagine. Iubirea divinã este asemãnãtoare unei presiuni atmosferice care înconjoarã, cuprinde fiecare fiintã si apasã asupra ei. Ea asediazã fiecare om, vrea sã-l ia. Cautã sã-si croiascã o deschizãturã, sã gãseascã calea care duce spre inimã si permite sã pãtrundã peste tot. Diferenta între pãcãtos si sfânt este cã pãcãtosul îsi închide inima Iubirii, în timp ce sfântul se deschide acestei Iubiri. Dar este vorba de aceeasi Iubire, de aceeasi presiune. Unul o respinge, altul o acceptã. Nu existã acceptare fãrã un har (grâce în fr. – n.t.), dar acest har nu se mãsoarã. Copilul meu, îti spun încã odatã. Eu îl iubesc pe fiecare – în acelasi timp total si diferit. Iubesc pe fiecare “altfel”. Existã loc aici pentru intentii si duiosii divine, pentru haruri, chemãri, alegeri prin care niciunul nu seamãnã cu altul. Pe tine însuti, copilul meu, te iubesc altfel decât pe altul. Te iubesc cu o Iubire care, asemenea ei, nu e datã nimãnui. Te iubesc cu o iubire incomparabilã, unicã. Pãcatele tale pot rãni Iubirea pe care o am pentru tine. Ele nu o pot micsora. As putea spune cã iubesc omul “din toatã inima mea”? Aceste cuvinte sunt neadecvate pentru Dumnezeu cãci implicã aspectul cantitativ. Inima mea nu are nici totalitate, nici jumãtate, nici treime. Ea este fãrã margini. Iubirea venitã dinspre om are limite, pentru cã omul însusi este o fãpturã finitã. Si totusi, copilul meu, poti vorbi de mii de “din toatã inima” divin, într-o manierã simbolicã. Aceasta vrând sã spunã cã Iubirea se apropie de tine fãrã restrictii, cu imensitatea sa, cu infinitatea sa, în totalitatea sa, cu nemãrginirea sa. Fiecare dintre voi, fiecare fãpturã, fiecare fir de nisip, fiecare fiintã perceputã la microscop este iubitã de mine. Crezi tu aceasta ? Copilul meu, tu esti, în acest moment, un punct de aplicatie (punere în practicã) a iubirii fãrã margini în univers. Eu, Dumnezeul tãu, Domnul tãu, sunt aplecat spre tine. Fiinta divinã este într-un anume mod concentratã asupra ta, cum este asupra fiecãrei alte existente, ca si cum tu ai fi, cu toate acestea, singur în ochii ei. Existã în acest gând, în aceastã realitate, ceva care sã te exalte si sã te bulverseze. Tu esti iubit. Repetã-ti acest cuvânt si hrãneste-te cu el. Primeste declaratia mea de Iubire cu o umilintã si o încredere bucuroasã si, atunci, sufletul tãu va cânta.

You may also read!

Femeia şi chemarea sfântă – 4 lucruri necesare pentru “zidirea casei”

Femeie, soţie şi chiar mamă. Mulţi ar spune “Nu degeaba eşti ajutorul potrivit. Tu ştii, te descurci, ba chiar

Read More...

Servicii sau slujire

 Natura umană în centru său  este în esență egoistă, auto-centrată și aceasta este rezultatul căderii din harul care a

Read More...

Existenţa prin ştiinţă sau credinţă

Ar fi folositor să ne întrebăm: „De unde provine această credinţă în Dumnezeu, în minţile milioanelor de oameni de-alungul

Read More...

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Mobile Sliding Menu

© 2010 - 2017 Total Schimbat.ro |Termeni si Conditii

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro