Împlineşte-ţi misiunea, crudule ostaş roman!
Bate-Mi cuie în picioare şi în mâini cu al tău ciocan!

Nu ai privi acum cum merge sângele şuvoi din Mine,
Căci el curge să te spele, să te cureţe pe tine…
 
Voi, preoţi cu barba lungă şi mantie străvezie,
Puneţi-Mi pe cap cununa! Poate şi din spini să fie!
 
Dezbrăcaţi-Mă de haină, lăsaţi biciul să lovească!
Tot ce îi scris în Sfânta Carte trebuie să se împlinească.
 
Ridicaţi acuma crucea sus, pe culmea cea mai înaltă,
Cei ce sunt acolo, în vale, ca să poată să Mă vadă!
 
Eu Îmi dau a Mea viaţă pentru pacea ta, Sioane,
Ca să mântuiesc pe cine crede în ale Mele rane…
 
Tu, Cezar, ce aveai putere ca să scrii cu a ta mână
Şi să osândeşti la moarte pe Acel ce nu are vină…
 
Să îţi aduci acum aminte ce le-am spus la ucenici,
Că, după a Mea îngropare, Eu o să înviez de aici!
 
Cum a scris Pilat pe tabla ce îmi umbreşte căpătâiul,
Eu sunt Împăratul veşnic care va învia întâiul!
 
Iar pe întreaga Mea viaţă va fi sfânta temelie
Pe care o să se zidească cea mai mare împărăţie!