autor: Ioan Daniel

Domnul când îţi e scăparea
locul tău de adăpost
ştii ce e
înviorarea
şi tu ai
aici un rost

Cel Prea Înalt
când te ridică
căci din El tu ţi-ai făcut
scutul tău
şi stânca de scăpare
aflii pace-n aşternut
tot ce-i rău se-ndepărtează
Duhul Sfânt te-nviorează
şi-ţi e ţintă
şi-ţi e scut

noaptea
nu mai este noapte
şi-ntunericul e zi
când sub aripile .
sfinte
te ascunzi
şi în iubire
viaţa-ntreagă îţi scufunzi
căci te ţine
lângă Sine

cancerul nu te ajunge
şi nici sida cea temută
casa ta nu o străpunge
căci trăieşti
viaţa sfântă
îngerii cei sfinţi din cer
au în grijă a ta fiinţă
duhurile rele pier
căci viaţa
prin credinţă
din adânc se derulează
căci pe tine te păstrează
Cel Prea Înalt
la umbra aripilor Lui
cortul tău va fi păstrat
ca o sfântă temelie
şi nimica necurat
nu-l va ţintui-n şuvoaie
nici de gheaţă
nici de ploaie
fiindcă Domnul te iubeşte
de vreo piatră cu piciorul
nu te vei lovi
niciunde pe cărare
căci din ceruri ajutorul
îţi va fi
în încercare
fiindcă mă iubeşte
Domnul spune
şi trăieşte-n rugăciune
îi voi fi Eu izbăvirea
căci el ştie ce-i iubirea
pentru Mine
Eu dar îl voi ocroti
şi de toate-l voi păzi
va fi-n veci la dreapta Mea