În aceste zile nu vedem nimic deosebit faţă de zilele din acest sezon de anul trecut. În stânga brazi, în dreapta magazine pline în vitrine cu ghirlande, în spate mulţimi de oameni alrgând după bucate, îmbrăcăminte nouă, cadouri, iar uitându-ne în faţă am ajuns să nu mai vedem încotro ne îndreptăm. E o bucurie, e un sentiment cald şi plăcut în acest sezon, dar oare această bucurie nu ar trebui să o avem mereu? De ce unii doar acum în prag de ninsoare caută să fie mai buni, să arate că au şi ei o inimă? De ce doar acum?
Oare nu am ajuns să sărbătorim faptele noastre? Crezând că dacă facem o faptă bună „avem o cărămidă în cer”. Cât de fals! Cât de neadevărat! Şi totuşi… pe lângă asta, e timpul când toţi avem o masă plină cu bucate, un brad, şi familia lângă noi. Dar unde sunt cei care duc lipsă de toate acestea? O, sunt destui! Vedeţi? Uităm ce sărbătorim.
Mai presus de daruri, de o mâncare caldă, mai presus de un brad frumos ornamentat şi o îmbrăţişare a mamei, sau a tatălui, mai presus de toate acestea e Mântuitorul! El, care are toată puterea! Lui să îi dăm slavă!
