“Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” Psalmul 9:10
Într-un ţinut din China trăia un bătrân sărac, care Îl urma pe Domnul Isus. Un chinez bogat, dar păgân avea milă de el şi îi aducea câteodată puţin orez sau altceva de mâncare. Bătrânul îi mulţumea şi adăuga: “Ce bun este Dumnezeul meu!” – “Nu”, spunea bogatul. “Nu Dumnezeul tău îngrijeşte de tine, ci eu îţi dau de mâncare. Bunătatea mea trebuie să o lauzi.”
Odată, păganul i-a spus plin de mânie: “Să vedem cine va îgriji de tine de acum înainte! De la mine nu vei mai primi nimic. Să-ţi dea ce-ţi trebuie bunul tău Dumnezeu!” Şi într-adevăr, bogatul nu i-a mai trimis nimic. În cele din urmă însă, gândul la credinciosul sărac nu i-a mai dat pace, până nu s-a dus să vadă, dacă nu cumva a murit de foame. Când s-a apropiat de coliba săracului, i-a mirosit a carne friptă. A intrat şi l-a găsit pe bătrân frigând o bucată de carne. L-a întrebat: “Cine a îngrijit aşa de bine de tine în lipsa mea?” – “Dumnezeu”, a răspuns bătrânul. “El a trimis un corb, care a zburat pe deasupra casei mele şi a dat drumul acestei bucăţi de carne tocmai înaintea uşii. Da, Domnul meu este foarte bun!”
Cunoaştem şi noi ceva din purtarea de grijă a lui Dumnezeu?
© Sămânţa Bună
