În Împãrãţia Raiului, am vãzut lucruri minunate aşa cum este scris în cuvîntul lui Dumnezeu. 1Corinteni 2:9 “Ci precum este scris: Cele ce ochiul n-a vãzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.” Cînd am ajuns la Împãrãţia lui Dumnezeu era aşa de impresionant şi minunat sã vezi atît de multe lucruri, atît de multe lucruri mari şi sã simţi gloria Domnului. Era atît de special, un loc cu mulţi copii. Putem spune cã în locul ãla erau milioane de copii. Noi am vãzut copii de diferite vîrste, Raiul era împãrţit în mai multe secţiuni. Am vãzut un fel de case pentru copilaşi care adãposteau copii cu vîrstele cuprinse între 2-4 ani. În plus am mai observat cãci copii în Împãrãţia Raiului cresc mari şi acolo era şcoalã unde copii învaţã Cuvîntul lui Dumnezeu. Profesori sînt îngerii, ei învaţã copii cîntece de închinare şi cum sã-L preamãreascã pe Domnul İsus. Cînd Domnul a sosit, se putea vedea bucuria imensã a Regelui nostru. Chiar dacã nu am putut sã-i vedem faţa, am putut vedea zîmbetul Lui care a umplut întregul loc. Cînd sosise, toţi copii au alergat la El! În mijlocul copiilor am vãzut-o pe Maria, mama Domnului İsus de pe pãmînt. Ea era o femeie frumoasã. Noi nu am vãzut-o pe tron şi nimeni acolo nu se închina ei. Ea era acolo ca şi celelalte femei din Rai, la fel ca toţi oamenii de pe pãmînt ea a trebuit sã-şi cîştige salvarea. Ea avea o robã albã şi o curea de aur în jurul brîului, şi pãrul ei era lãsat în jos pînã la mijloc. Pe pãmînt, am ascultat şi am vãzut cum mulţi oameni se închinau Mariei mama lui İsus, dar aş vrea sã-ţi spun cã cuvîntul Lui Dumnezeu spune. Ioan 14:6 “Isus i-a zis: Eu sînt Calea, Adevãrul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatãl Meu decît prin Mine.”

Singura intrare în Împãrãţia Raiului este Isus din Nazaret! Am bãgat de seamã cã acolo nu era soare sau lunã. Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune în Apocalipsã 22:5 Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţã de lumina lãmpii sau de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu le va fi lor luminã, şi vor împãrãţii în vecii veciilor. Noi am vãzut gloria lui Dumnezeu. Pentru noi este dificil sã explicãm groaza care am vãzut-o în iad, dar este chiar mai complicat sã explicãm lucrurile cereşti pe care le-am vãzut şi cît de perfect este Creatorul. Cînd eram acolo, cãutam sã alergãm şi sã vedem toate lucrurile. Ne-am putut aşeza jos pe iarbã şi am simţit gloria lui Dumnezeu. Acea şuierãturã moale, vîntul acela moale care ne dezmierda obrajii, era ceva nemaipomenit. În mijlocul cerului se putea vedea o cruce uriaşã clãditã din aur curat. Noi credem cã aceasta nu era un simbol de idolatrie, dar mai mult un simbol care arãta cã prin moartea lui İsus pe cruce avem intrare în Împãrãţia Raiului. Am continuat sã mergem prin Rai. Era atît de încîntãtor sã ne plimbãm cu Domnul İsus Hristos. Acolo noi ştim cu siguranţã cine este Dumnezeul la care-i slujim”İsus din Nazaret”. Mulţi dintre noi pe pãmînt gîndim cã sus este un Dumnezeu care aşteaptã sã fãptuim pãcatul, ca sã ne pedepseascã şi sã ne trimitã în iad. Dar realitatea nu este acesta. Noi am vãzut faţa cealaltã a lui İsus, un İsus prietenos, un İsus care plînge cînd tu plîngi. İsus este un Dumnezeu al dragostei, îndurãtor şi iertãtor. El ne-a luat în mîinile lui şi ne ajutã sã continuãm pe drumul mîntuirii. Domnul İsus ne-a permis sã întîlnim o persoanã din Biblie. Noi l-am întîlnit pe Regele David, Regele David care este menţionat în Scripturi. El era un bãrbat arãtos, înalt şi faţa lui reflecta Gloria lui Dumnezeu. Tot timpul cît am stat în Împãrãţia Raiului, singurul lucru pe care Regele David îl fãcea era sã danseze, dansa, dansa şi-i dãruia toatã gloria şi onoarea lui Dumnezeu. Pentru cei care citesc aceastã mãrturie, vreau sã vã spun cãci Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune în Apocalipsa 21:27 „Şi în cetate nu va intra nimic pîngãrit şi nimeni care e dedat cu spurcãciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.” Aş vrea sã vã mai spun cã numai cei curajoşi, numai cei ce se ţin de Împãrãţia Raiului ajung acolo.

Va urma…