Cînd am început sã mergem în sus cãtre Împãrãţia Cerurilor, noi am ajuns într-un loc frumos cu uşi preţioase. În faţa uşilor erau doi îngeri. Ei au început sã vorbeascã, dar vorbirea lor era îngereascã şi nu am putut înţelege ce spuneau. Dar Duhul Sfînt ne-a dat înţelegerea. Ei ne-au urat un bun venit. Domnul Isus a pus mîinile pe uşi şi acestea s-au deschis. Dacã İsus nu era cu noi, niciodatã nu puteam sã intrãm în Rai. Noi am început sã apreciem totul în Rai. Am vãzut un pom uriaş, Biblia ne spune cã acest pom este POMUL VİEŢİİ. Apocalipsa 2:7 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va biruii îi voi da sã mãnînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

Ne-am dus la un rîu şi am vãzut mulţi peşti înãuntru. Totul era aşa uimitor cã împreunã cu prietenii mei am decis sã intrãm în apã. Am început sã înotãm pe sub apã. Ne uitam cum peştii înotau de jur împrejur şi ne mîngîiau corpurile. Ei nu înotau încolo cum se întîmplã normal pe pãmînt, prezenţa Domnului i-a calmat pe peşti. Peştii aveau încredere în noi pentru cã ştiau cã nu o sã le facem nici un rãu. Am fost aşa de binecuvîntat şi uimit cã am apucat un peşte şi l-am scos afarã din apã. Ce-a fost mai surprinzãtor era cã peştele stãtea liniştit şi se bucura de prezenţa Domnului, chiar dacã era în mîinile mele! Apoi am pus peştele înapoi în apã. Am putut sã vãd în depãrtare cã erau cai albi în Rai, cum este scris în cuvîntul Domnului în Apocalipsa 19:11 Şi am vãzut cerul deschis şi iatã un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevãrat şi judecã şi se rãzboieşte întru dreptate. Aceşti cai vor fi folosiţi de Domnul cînd se întoarce pe pãmînt dupã cei credincioşi(biserica). Am mers pînã la cai şi am început sã-i mîngîi. Domnul m-a urmat şi mi-a dat voie sã-l cãlãresc pe unul din ei. Cînd a pornit am avut o senzaţie pe care nu am trãit-o vreodatã pe pãmînt. Am început sã simt pace, libertate, iubire, sfinţenia pe care o persoanã o poate avea în acel loc minunat. Am început sã mã bucur de lucrurile pe care le vedeam. Cãutam sã mã bucur de toate lucrurile din paradisul acela minunat pe care Domnul l-a pregãtit pentru noi. În plus am mai vãzut masa de nuntã, totul era deja pregãtit. Ea nu avea început şi nici sfîrşit. Am vãzut scaunele pregãtite pentru noi. Acolo mai erau coroanele vieţii veşnice pregãtite pentru noi. Pe masã erau tot felul de mîncãruri delicioase, pentru toţi cei ce sînt invitaţi la nunta Mielului. Îngerii erau acolo cu nişte pînze albe pentru mantalele pe care Domnul le pregãtea pentru noi. Eram atît de uluit sã pot privii la toate lucrurile acestea. Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune cã trebuie sã primim împãrãţia ca şi copii. Matei 18:3 Şi a zis: Adevãrat zic vouã; De nu vã veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împãrãţia cerurilor. În Rai eram ca nişte copii. Ne bucuram de tot ce era acolo: florile, reşedinţele. Domnul chiar ne-a permis sã intrãm înãuntru. Apoi Dumnezeu ne-a dus într-un loc în care erau mulţi copii. Domnul era în mijlocul lor şi a început sã se joace cu ei. El a fost convins cã a petrecut suficient timp cu fiecare în parte şi se bucura sã fie cu ei. Ne-am apropiat de Domnul şi am întrebat: Doamne sînt ei copii care se vor naşte pe pãmînt? Domnul a rãspuns: Nu, aceştia sînt copii care au fost avortaţi pe pãmînt! Cînd am auzit asta, am simţit ceva înãuntrul meu ce m-a fãcut sã tremur. Mi-am amintit ceva ce-am fãcut în trecut, cînd nu-L cunoşteam pe Domnul. În timpul ãla, eram într-o relaţie cu o femeie şi a rãmas însãrcinatã. Cînd mi-a spus cã este însãrcinatã, eu nu ştiam ce sã fac şi i-am cerut puţin timp pentru a lua o decizie. Timpul a trecut şi cînd m-am dus la ea sã-i comunic decizia, a fost prea tîrziu pentru cã ea deja fãcuse avortul. Acest lucru mi-a marcat total viaţa. Chiar şi dupã ce L-am acceptat pe Domnul în inima mea, avortul acela nu am putut sã mi-l iert. Dar Domnul a fãcut ceva în ziua accea. El m-a lãsat sã intru în locul acela şi mi-a spus. Ariel, o vezi tu pe fetiţa de acolo? Ea este fetiţa ta! Cînd El mi-a spus asta, m-am uitat l-a fetiţã şi am simţit cum rana pe care o aveam în sufletul meu de atît de mult timp a început sã se vindece. Domnul mi-a permis sã merg aproape de ea şi ea a venit aproape de mine. Am luat-o în braţe şi o priveam în ochi. Un singur cuvînt am auzit de pe buzele ei, Tata. Am înţeles şi am simţit cã Domnul a avut milã de mine şi m-a iertat, dar trebuie sã învãţ sã mã iert şi eu. Dragi prieteni, oricine citeşte aceasta, vreau sã vã spun un singur lucru: Dumnezeu deja ţi-a iertat pãcatele, acum tu trebuie sã înveţi sã te ierţi. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru cã mi-a permis sã vã pot mãrturisii aceastã revelaţie. Doamne İsuse Hristoase ţie îţi dau onoarea şi gloria! Aceasta dezvãluire este de la Domnul, El ne-a permis sã primim aceastã revelaţie. Am speranţa cã fiecare frate care citeşte aceastã mãrturie o sã primeascã deasemenea binecuvîntarea şi cu ea sã-i binecuvînteze şi pe alţii.  Dumnezeu sã vã ajute

Va urma…