Raluca era o fetita prin clasa a doua sau a treia. Intr-o zi, veni fugind de la scoala, intra in sala de mese si se arunca pe un fotoliu dinspre bucatarie aproape strigand:
– „Mama ! Trebuie sa fac cumva ceva bani !”
– „Draga mea !” – exclama mama. „Ce s-a intamplat cu tine copila ?”
– „Da ! Mama ! Trebuie !”, continua Raluca. ” Este ceva foarte important si trebuie sa fac numai decat ceva ca sa castig bani multi si cat mai repede!”
Mama se uita la ea cu mai multa atentie si seriozitate.
– „Dar pentru ce ?”
-„Ei bine”, zise Raluca. „Domnul invatator Panzaru, care este si noul nostru Director, ne-a spus azi dimineata la scoala, ca daca nu adunam doua milioane cinci sute de mii de lei in doua saptamani, fratele Andriciuc va trebui sa se intoarca imediat inapoi din India unde este misionar impreuna cu familia sa. Si, oamenii aceea nu vor mai putea sa auda despre Domnul Isus niciodata, murind in pacatele lor mergand cu totii in iad.”
– „Oh, Raluca, dar noi i-am trimis ceva acum nu de mult !”- a zis mama.
– „Stiu, mamico, dar tocmai asta e problema !”, a zis Raluca. „Domnul Panzaru ne-a spus ca toti din biserica au crezut ca au adunat bani indeajuns ca sa-i tina acolo, dar colecta luata n-a ajuns ! Apoi, s-a intamplat ceva ca Bordul de Misiune nu mai poate face nimic; si daca nu se aduna acesti bani in doua saptamani, familia fratelui Andriciuc se va intoarce!”
– „In cazul acesta, problema este foarte serioasa!”, a zis mama Ralucai. „Dar, draga Raluca, noi n-avem cum sa adunam doua milioane cinci sute de lei in numai doua saptamani.”
– „Oh, nu ! mamico ! Nu numai noi, ci fiecare clasa din scoala a fost de acord sa stranga cate doua sute cincizeci de mii de lei, asa ca fiecare elev din clasa a promis sa aduca douazeci si cinci de mii de lei.
– ” Ai promis si tu ? ” – a intrebat nerabdatoare mama.
– ” Da ! Desigur !” – a zis Raluca. ” N-am avut incotro ! Sau ce-as fi putut spune ? Tocmai pentru asa ceva trebuie sa fac cumva sau ceva ca sa castig acesti bani. Cum crezi ca as putea castiga acesti bani, mama ? ”
– ” Bine ! ” , zise mama, ” e foarte usor pentru tine sa promiti bani in felul acesta, dar eu n-am de unde sa ti-i dau chiar daca m-ai ajuta de-acum si-ntotdeauna. Apoi, stii ca tatal tau nu mai castiga asa mult in ultimul timp.”
– ” Stiu mamico”, a zis Raluca gata sa pufneasca in plans, ” dar, sigur ca eu as putea sa-i castig cumva pe acestia. Trebuie sa-mi tin promisiunea pe care am facut-o ! ”
– ” Bine, fetita, hai lasa, nu mai plange !”, a zis mama, ” vom gasi noi o cale de-a iesi si din acest impas, desi ti-ai luat o mare raspundere si n-ai voie sa gresesti !”
– ” Dar am vrut si eu asa de mult sa pot ajuta !”- a zis Raluca
-” Sunt sigura ca ai vrut sa ajuti ! ” , a zis mama, luand-o pe dupa umeri . ” Hai sa ne gandim un pic, si vom vedea noi ce se poate face !”
In seara aceea, cand familia s-a adunat impreuna la rugaciune inainte de culcare, mama le-a citit din Biblie intamplarea cu cei zece talanti. Pe masura ce mama le citi intamplarea, fata Ralucai deveni din ce in ce mai serioasa si sobra. Ea si-a putut usor imagina omul cu cei cinci talanti care i-a pus in negot si a mai castigat alti cinci cu ei, dandu-i Imparatului la intoarcere. Apoi si l-a putut imagina pe cel cu doi talanti care a mai castigat doi . Si, in cele din urma l-a vazut pe omul cu un talant ingropandu-l in pamant ne avand nimic, nimic sa-i dea Domnului cand va reveni.
Deveni dintr-o data foarte serioasa iar mama o intreba imediat ce inchise Cartea:
– ” Ce gand te framanta, Raluca ? ”
-” Oh, mamico, ma simt exact ca omul acela care avea doar un talant si n-a castigat nimic cu el. Si totusi exista o diferenta intre el si mine; eu n-am nici macar acel „un talant ”
– ” Hei , Raluca. Nu m-am gandit ca tu poti lua lucrurile chiar intr-atat de serios. Si tu ai talente, si inca multe.”
-” Ba nu, sunt sigura ca nu am nici unul !” , a zis Raluca. ” Nu sunt buna pentru nimic, si n-am sa reusesc niciodata sa adun acei bani.”
-” Bine Raluca, nu fi chiar atat de dezamagita. Tu ai cu siguranta un talent cel putin si probabil ca Dumnezeu te va ajuta sa-l folosesti pentru slava Lui.”
-” Ba nu ! Eu sunt sigura ca nu am nici unul ! , a zis Raluca.
-” Tu ai uitat ca ai o voce, Raluca !, a zis mama. ” Tu stii sa canti asa de frumos cand vrei . Poate – cine stie? – cu ea ai putea sa-ti tii promisiunea cantand pentru Domnul Isus !”
-” Eu ? „,a sarit Raluca, „Cum as putea ? Si cine ar asculta o fetita mica ca mine ?”
-” Eu nu sunt chiar atat de sigura. Se pare ca tu ai uitat ca sarbatorile Craciunului sunt pe aproape si lumea asculta copiii, daca ei canta frumos si cu reverenta.”
-” Vrei sa spui ca as putea merge pe la casele oamenilor si sa cant colinzi ? ”
-” Nu de una singura. Dar am o idee. Aici il ai pe Robert cu vioara, iar Betty poate canta si ea. Cred ca , toti trei veti putea face ceva minunat ! Oricum, ne mai putem gandi.”
In ochii Ralucai se putea vedea stralucind o luminita noua. Speranta a-nceput a se intrezari din nou in inimioara ei micuta. Cei douazeci si cinci de mii de lei pe care-i promise ea, ii pareau mai aproape de cat atunci cand venise de la scoala.
A doua zi, copiii au discutat din nou ideea mamei si seara au inceput toti trei repetitia impreuna cu mama care-i ajuta la pian. Curand, si-au dat seama ca se potrivesc foarte bine si la cateva melodii usoare. Abia asteptau sa vada cum se vor descurca cand vor merge afara.
Doua seri mai tarziu, copiii au pornit cu colinda pe la case, si ce timp frumos au mai avut ! Raluca a cantat cum n-a mai cantat niciodata acasa. Simtea ca-si foloseste talentul pentru Domnul Isus. Lumea deschidea geamurile ca sa auda muzica aceea clara si sunetul curat al vocilor de copii in tacerea noptii reci. Vioara lui Robert era de un mare ajutor si ea, iar Betty ajuta si ea destul de mult. Ea batea la usa si le povestea celor din casa cum ei toti trei incercau sa adune banii necesari pentru misionarii lor din India. Nimeni n-a putut rezista la zambetul dulce al micutei Betty. La fiecare casa, ea a primit cate ceva. O doamna le-a dat cinci sute de lei, alta o mie, iar un domn mai batran a scos din buzunar doua mii cinci sute de lei.
Cand in cele din urma au ajuns acasa, erau asa de bucurosi incat mama nu mai stia ce sa faca cu ei. Dupa ce-au numarat banii, si-au dat seama ca au facut aproape jumatate din cati le trebuiau pentru misionarii din India.
– ” Vai de mine !” a zis Raluca, mai avem de mers de trei sau patru ori si vom castiga mai multi decat am promis eu.
-” Asta-i grozav!” – a zis mama. ” Eu m-am rugat ca Dumnezeu sa va binecuvinteze in seara asta si sunt sigura ca El v-a binecuvantat. Acel singur talent a fost pus in negot, nu-i asa Raluca ? ”
Raluca s-a inrosit putin in obraji .
-” Oricum „, a zis ea, ” sunt bucuroasa ca-mi pot tine promisiunea si pe langa asta pot sa-i dau si Domnului Isus ceva !”.
Iata dragii noştrii, din nou , un exemplu de perseverenta si rezistenta la incercare.
Raluca a facut o promisiune buna si era foarte entuziasmata la gandul ca donatia ei il va putea tine pe fr. Andriciuc in India ca misionar. Ce nu stia Raluca insa, era ca banii nu se aduna chiar atat de usor !
Totusi n-a renuntat, chiar daca ispita a venit facand-o sa creada ca nu e buna de nimic si ca n-are nici un talent la facut ceva. Dumnezeu i-a dat un dar la care ea nici nu se gandise ca-i poate aduce vreun venit.
Sa ne aducem aminte intotdeauna copii versetul acela din Biblie care spune asa :
” Caci cine va rabda pana la sfarsit, acela va fi mantuit.”
Sa nu renuntam  la lupta, ci sa ne ducem treaba pana la capat, astfel ca Domnul Isus sa ne spuna in ziua aceea cand va veni :
” Vino, sluga buna si credincioasa sa mostenesti ceea ce Tatal din cer ti-a pregatit.”

© Crestin.ro