DocumentareEditoriale

„Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?” Partea a II-a

Câteva gânduri despre depresie:

Nadia Neagoe:

Am început să fiu foarte rea, foarte egoistă.

S.M.:

Nu reuşesc să fac ordine în viaţa mea, în gânduri, în sentimente.

Daniela Bălan:

Tristeţe profundă, când vine cineva şi te întreabă de ce eşti trist, de ce eşti supărat, izbucneşti în plâns şi nu reuşeşti să spui

despre ce este vorba.

Nadia Neagoe:

Când am citit aceste versete, primul gând a fost că m-am dus la tatăl meu. Ura pe care a lăsat-o în mine, m-a făcut să simt o

ură foarte mare, o ură care m-a închis în mine şi m-a întunecat şi am înţeles că trebuie să-l iert aşa cum şi Isus m-a iertat pe mine.

S.M.:

O stare de haos, aşa percep eu depresia. Nelinişte, dezordine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:

Cel mai important lucru în existenţa pe pământ este să am comuniune cu Dumnezeu şi să-L ascult pe Dumnezeu.

Ioan Ciobotă:

Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie. Dar sperăm ca o bună parte dintre frământările cititorilor noştri să-şi găsească răspuns.

M.O.:

Înţeleg acum femeile. Până atunci, oricine mi-ar fi spus despre aşa ceva, nu ştiam ce este aceea depresie sau panică nici vorbă.

Acum pot să înţeleg foarte mult şi chiar o perioadă lungă susţineam în rugăciune femeile care trec prin asemenea stări de depresie sau oboseală psihică îndelungată.

Ioan Ciobotă:

Există şi cazuri de depresie chiar printre oameni care la un moment dat în viaţă L-au cunoscut pe Dumnezeu într-un mod deosebit?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

Există. Avem cazul lui Ilie, care a trăit o serie întreagă de victorii cu Dumnezeu, şi la un moment dat s-a trezit în depresie.

Ioan Ciobotă:

Fiecare om are nevoie de o întâlnire specială cu Dumnezeu, fără nici un fel de intermediari, în mod personal. Relaţia cu Dumnezeu este o problemă absolut personală şi privată a fiecărei persoane. Dar ce s-a întâmplat la întâlnirea pe care profetul Ilie a avut-o cu Cel Prea?nalt, cu Dumnezeul Cel Atotputernic?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

S-a întâmplat că el a crezut că în momentul în care adună tot poporul şi le demonstrează că Dumnezeu e Dumnezeu, şi a făcut minunea aceea cu focul coborât din cer să consume jertfa, când Baalii n-au putut să facă aşa ceva, credinţa lui a fost că în momentul acela tot Israelul se va întoarce la Dumnezeu.

Aici a fost problema lui Ilie. El credea că demonstraţia aceea îi va face pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu. Şi nu s-a întâmplat aşa, pentru că, în general, minunile îi fac pe oameni să se uimească, să se mire, dar minunile nu fac mare lucru pentru a-i întoarce pe oameni la Dumnezeu.

Poţi să faci minuni cât de spectaculare, că oamenii tot vor găsi modul de a răstălmăci şi de a explica cumva minunea, şi nu se întorc la Dumnezeu.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:

Apar semnele clinice. Apare inhibiţia, care într-un limbaj mai comun se traduce prin oboseală. Apare frica, anxietatea, apare insomnia, lipsa de chef şi apoi tot cortegiul de deznădejde, îngrijorare, neputinţă.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

Aşa s-a întâmplat cu Ilie. ?n loc să fie o trezire spirituală, s-a trezit că Izabela, regina, îi spune: „Aşa cum le-ai făcut tu la preoţii lui Baal, aşa am să-ţi fac şi eu ţie.”

El a fost dezamăgit, a fost totalmente copleşit de zădărnicia a ceea ce a făcut şi normal că a zis: „Nu-s mai bun decât părinţii mei. Nici ei n-au realizat mare lucru în viaţă, nici eu n-am realizat, aşa că mai bine să mor.”

Există momente de felul acesta de dezamăgire – ai crezut ceva, ai avut un obiectiv mare şi dintr-o dată s-a prăbuşit obiectivul acela. Şi tu ai investit atât de mult acolo, te-ai investit pe tine în lucrul acela şi acum vezi că nu s-a întâmplat aşa.

Ioan Ciobotă:

Care ar putea fi o cale de a ieşi din depresie?

Ovidiu Bulzan, pastor:

O cale de a ieşi din depresie este să numeşti realitatea realitate, aşa cum o vede Dumnezeu, şi să numeşti stilul tău de viaţă aşa cum îl vede Dumnezeu.

În Statele Unite 19 milioane de americani suferă de depresie. Dintre ei, 3 milioane sunt adolescenţi. Asta pentru că în cultura viaţa noastră cultivăm un stil de viaţă în care informaţia, varietatea, diversitatea creează diversiunea.

Un astfel de mix nu poate să ajungă înapoi la suprafaţă atâta vreme cât promiscuitatea, excesul, nesfârşita căutare după ceea ce lumea poate să ofere par sa ne ducă undeva. Omul nu este făcut să trăiască numai cu asta.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

E interesant să vedem cum l-a tratat Dumnezeu pe Ilie atunci. ?n primul rând i-a spus – Ilie, eşti obosit. Trebuie să dormi. Eşti epuizat, trebuie să te hrăneşti. Trebuie să mănânci bine şi să dormi bine.

Ia-ţi timp de odihnă şi de hrănire, pentru că întâi de toate fizicul tău este epuizat.

Şi de multe ori depresia este înainte de toate datorată epuizării fizice, epuizării nervoase, epuizării psihice.

Şi Dumnezeu zice – odihneşte-te, dormi, mănâncă, până te pui pe picioare din punct de vedere fizic. După aceea vino la întâlnire specială cu Mine.

Şi acolo, în întâlnirea aceea specială, Dumnezeu a adus un vuiet, o furtună mare, şi a spus – uite, Eu nu sunt în furtună.

A venit un foc mare şi a spus – Eu nu-s în foc.

Şi a venit un susur blând şi subţire, o voce înceată – Ilie, Eu nu sunt în evenimentele acelea spectaculare. Eu altfel Mă manifest în lume.

Ioan Ciobotă:

Cu câtva timp în urmă, Nadia Neagoe a trecut prin depresie.

– Cum îţi percepi acum viaţa, ce simţi acum pentru cei din jurul tău acum?

Nadia Neagoe:

Pot să zic că viaţa mea este plină de fericire, pot să zic că nu mai simt nici o dezamăgire. Tot ceea ce fac este minunat, nu  mă mai simt dezamăgită. ?nainte, orice făceam, simţeam tot timpul dezamăgirea în ceea ce făceam.

Acum orice fac, fac spre voia lui Dumnezeu, fac totul pentru Domnul şi mă simt împlinită şi fericită.

M.O.:

Cu copiii mă purtam normal, doar că mă vedeau tristă, eram foarte tristă şi aveam impresia mereu că eu nu-i iubesc.

Şi nu pentru că nu-i iubeam – îi iubeam foarte mult – dar sentimentul de dragoste nu-l mai simţeam în acele momente.

Ei nu simţeau, ei doar vedeau că sunt tristă, dar mie îmi era frică de stările pe care le simţeam eu şi aveam impresia că nu simt iubirea pentru ei, deşi eu, ca părinte, făceam tot ce puteam. Nu-i neglijam, dar după câtă putere şi capacitate mai aveam atunci, în momentele acelea.

Ioan Ciobotă:

Există mai multe metode de abordare a depresiei. Două dintre acestea ar putea fi metoda laică, apropiată a dictonului antic „Cunoaşte-te pe tine însuţi” şi metoda creştină: „Cunoaşte-L pe Dumnezeu, prin Isus Cristos.” Care este legătura între cele două metode?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Eu sunt psihiatru creştin, şi văd lucrurile din această perspectivă, şi nu spun ca un psihiatru laic că omul trebuie să se întâlnească doar cu sine însuşi pentru a se regăsi pe sine, pentru a găsi o scară de valori adecvată şi aşa mai departe…

Ioan Ciobotă:

Pentru că este pericolul să se prăbuşească în sine însuşi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Exact, da. Deci nu găseşti mare lucru dacă te găseşti pe tine însuţi. Deci acest aforism al lui Socrate: „Cunoaşte-te pe tine însuţi” nu a adus o cunoaştere prea profundă omenirii. Acesta a fost bun pentru lumea veche, lumea grecească, lumea din vremurile acelea.

Dar, pentru noi creştinii, să spui că te cunoşti pe tine însuţi, n-ai spus prea mult lucru. Pentru că nu ajungi decât la concluzia aceasta pesimistă şi chiar profund pesimistă că de fapt nu ai nici un rost în viaţă, că te-ai găsit pe tine însuţi, dar nu-ţi găseşti un mobil, un ţel, un scop, o finalitate.

Pentru că noi am fost făcuţi să ne împlinim numai prin unire cu Dumnezeu.

Ovidiu Bulzan, pastor:

Ieşirea la lumină nu are cum să fie făcută fără Scriptură, fără apropierea de Dumnezeu.

Din pricina asta, atunci când ne întoarcem înapoi la Dumnezeu, şi numim felul nostru de viaţă „păcătos”, şi păcatele noastre le înţelegem ca o exprimare a naturii noastre păcătoase, şi nu invers, atunci scăpăm de ruşine, atunci scăpăm de minciuna pe care vag am bănuit noi că o adăpostim în loc de adevăr şi atunci în sfârşit putem să ieşim la lumină.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:

O altă cauză ar fi o rană, cândva, în copilărie, sau n-are importanţă, oricând, care duce la amărârea ta, te amărăşti pentru chestia care ţi s-a întâmplat, pentru momentul în care ai fost rănit.

De la amărăciune treci la mânie, de la mânie treci la ură şi foarte interesant, această ură, pe care n-o poţi exterioriza, o întorci înspre tine şi de fapt ea cauzează propria ta depresie.

Ovidiu Bulzan, pastor:

Avem atâtea falsuri în jur, avem atâtea imagini penibile, caricaturi de Dumnezeu, nu avem nevoie de încă un „dumnezeu la purtător, nu avem nevoie de încă un dumnezeu care să fie mai puţin decât Cel al Scripturilor, Cel al creaţiei, Cel al răscumpărării şi Cel al judecăţii de le urmă.

Ioan Ciobotă:

Una dintre implicaţiile neplăcute ale depresiei este senzaţia de a fi rămas singur. Cum poate fi abordată această situaţie?

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Nu sunt niciodată singur. Pot să am dezamăgiri, pot să am răsuciri spectaculare în viaţă, când Dumnezeu îmi întoarce viaţa în altă direcţie şi eu zic: „Doamne, eu credeam că aici voi îmbătrâni”, dar El zice: „Nu, atâta a fost destul. Tu du-te acum pe altă cale.”

Dar am învăţat că cel mai important lucru din lumea asta este să am comuniune vie cu El şi să-L ascult.

Ovidiu Bulzan, pastor:

Un lucru vădit încă din lagărele din Auschwitz, Birkenau şi aşa mai departe, a fost faptul că oamenii care s-au preocupat mai mult de ei înşişi decât de alţii au fost pe fundul gropilor comune, şi oamenii care au înţeles că sunt chemaţi să slujească şi să se dăruiască celor din jur au murit ultimii, după cum mărturisesc bileţele găsite în buzunarele lor.

Aş vrea să vă mărturisesc că atunci când ieşim din noi înşine şi ne refocalizăm asupra Creatorului, asupra Răscumpărătorului, asupra Judecătorului şi Mântuitorului nostru, atunci ieşim în mod sigur din depresie.

M.O.:

Mă oboseau întrunirile, chiar şi în cadrul bisericii, nu pentru că mă obosea cine vorbea, vorbitorul sau cine cânta, ci oboseala psihică pe care o aveam acumulată în mine. Depresia are mai multe faze şi la mine era o depresie pe fond de oboseală psihică.

Ioan Ciobotă:

Primele momente când doamna Daniela Bălan a trecut prin depresie au fost atunci când era însărcinată cu al doilea copil, iar concubinul a părăsit-o. Dilema pe care o avea de rezolvat era să omoare copilul din pântece, prin avort, sau să-i dea voie să trăiască. Aici poate ar fi nevoie de o altă discuţie, şi anume: cine suntem noi să dăm voie să trăiască sau să ucidem prin avort un copilaş din pântece, căruia i-a dat viaţă Creatorul cerului şi la pământului, Dumnezeu ?nsuşi?

Este cunoscut sindromul post-avort, care poate duce chiar şi peste ani sau zeci de ani la implicaţii cumplite pentru o femeie care a făcut unul sau mai multe avorturi.

Tristeţea, deprimarea şi vinovăţia apasă greu sufletul care a trecut prin aşa ceva. Cum spunea poetul creştin Ioan Alexandru: „O femeie care a avortat este condamnată să rămână veşnic ‘grea’, transformându-şi pântecele în sicriul copilaşului avortat de ea.” Până la depresie severă mai este un mic pas.

Să ne întoarcem la problemele unei femei aflate în criza unei sarcini nedorite.

Cum v-aţi descurcat până la urmă?

Daniela Bălan:

Am dat de Fundaţia Estera. Aici am fost sprijinită moral şi material de multe ori – hăinuţe şi alimente sau jucării sau ce s-a putut. ?ntre timp mi-am recăpătat curajul de a înainta, mi-a crescut şi burta în continuare, am născut, m-am împăcat cu concubinul meu şi după aceea am ştiut şi cum să discut şi cum să mă port cu concubinul meu, fiind învăţată la Fundaţie, ca să nu se mai ivească tot timpul certuri şi discuţii, de la sărăcie, de la lipsuri.

Prof. Dr. Doina Cosman, medic psihiatru:

Depresia este o realitate biologică. Ca orice altă boală, ea poate să fie deja detectată în sistemul nervos central, dintr-o lipsă de funcţiune la nivelul sinapsei, la nivelul acelei camere cu totul şi cu totul speciale, în care se produc o serie întreagă de transmisiuni de informaţie: de la creier către periferie, de la periferia corpului către creier.

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Şi noi, de multe ori pornim acţiuni care credem că vor schimba lumea. Şi eu am început un Institut teologic şi l-am ridicat, am început Radio Vocea Evangheliei, am clădit o Editură – poate am crezut că fiecare din astea vor schimba faţa României. Poate am văzut că deşi au un mare rol şi un rol bun, nu sunt soluţia esenţială a lui Dumnezeu. Dumnezeu la un moment dat mi-a spus: „Lasă-le pe astea şi ocupă-te de formarea oamenilor, învaţă-i să trăiască în părtăşie cu Sfânta Treime. ?nvaţă-i pe oameni ce înseamnă unirea cu Dumnezeu şi trăirea în unire cu Dumnezeu.

Ioan Ciobotă:

Aş vrea să vă întreb despre depresii datorate unor cauze obiective, în afară de aceste depresii datorate păcatului. De exemplu părinţii care au rămas fără copii spre bătrâneţe, după ce le-au plecat copiii, sau oameni care au fost mult timp singuri, sau tot mai mulţi copii sau tineri au de luptat împotriva problemelor psihice datorită tensiunilor din familiile lor, datorită sărăciei, datorită problemei cu locurile de muncă; mânia, depresia, suicidul în adolescenţă nu mai sunt subiecte care aparţin doar unui anumit segment al populaţiei, ci în asemenea cazuri părinţii sunt de cele mai multe ori total depăşiţi, iar tinerii pur şi simplu nu mai ştiu ce să facă şi pentru ei viaţa devine o povară.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Orice psiho-traumă, în viaţa pe care noi o trăim acum, poate să genereze o depresie. Exact ce aţi spus dumneavoastră şi multe altele. Deci, orice psiho-traumă generează depresie. Depinde pe ce fond constituţional apare psiho-trauma. Sunt unii care suportă mult mai uşor şi depresia este trecătoare, de la tristeţea simplă, pasageră, până la depresia profundă, care merge până la sentimentul inutilităţii existenţiale.

Sunt atâtea cauze, încât la ce aţi spus dumneavoastră se adaugă o mulţime de alte şi alte cauze. Viaţa este trepidantă şi ne face să intrăm în fiecare moment în contact cu alte şi alte segmente de realitate. Şi fiecare dintre acestea sunt frustrante – multe dintre ele.

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Ceea ce am învăţat eu şi mă fereşte de orice depresie, este că în primul rând când sunt obosit fizic, trebuie să rup imediat cu toate şi să mă duc undeva unde sunt singur, unde pot dormi câteva zile, unde mă pot hrăni şi după aceea să mă hrănesc şi mă repun pe picioare şi apoi în linişte ascult ce-mi spune Dumnezeu.

Şi am o nouă întâlnire cu Dumnezeu, acolo în susurul acela blând şi subţire.

M.O.:

Era o anumită perioadă când era ca un impuls şi spuneam: „Acum gata, Dumnezeu mă va vindeca, mă va ajuta”. Dar timpul trecea şi lucrurile rămâneau aşa.

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Şi dacă El vrea să-mi schimbe direcţia în viaţă, spun: „Bine Doamne, mă duc pe noua direcţie!”.

Pentru că CEL MAI IMPORTANT LUCRU în existenţa pe pământ este să am comuniune cu Dumnezeu şi să-L ascult pe Dumnezeu.

Când am astea, am împlinire, am fericire, am satisfacţie, am viaţă plenară, am tot ce-mi trebuie, pentru că am lucrul pentru care am fost făcut: comuniunea cu Sfânta Treime.

M.O.:

Depresia de multe ori se crede că este doar la nivel psihic şi emoţional, dar de fapt ea se accentuează şi durează mai mult timp, slăbeşte sistemul nervos şi se simte destul de puternic o durere în spate destul de acută, care nu te lasă nici să poţi dormi.

Sistemul nervos era oricum destul de slab, imunitatea scăzută şi lipsa poftei de mâncare sau – mai târziu – harul de a mânca mult, mult.

Ioan Ciobotă:

Am întrebat-o pe Nadia Neagoe ce îşi aminteşte din perioada când a trecut prin depresie.

Nadia Neagoe:

Dacă ar fi să compar între atunci – vremea când eram disperată, nu ştiam unde să alerg, nu ştiam unde să fug ca să simt dragoste, să simt că am pe cineva lângă mine, şi să compar cu acum, când mă simt împlinită şi simt că orice s-ar întâmpla, este cineva lângă mine.

Pot să zic că a fost o perioadă foarte grea pentru mine. N-am crezut că o să trec vreodată peste asta.

Chiar şi după ce L-am cunoscut pe Dumnezeu şi L-am primit în inima mea ca Domn şi Mântuitor, îmi părea aşa de greu să pot să iert şi să încep o nouă viaţa aşa cum vrea El. Mă gândeam: „Doamne, dar cum aş putea eu să încep dintr-o dată o altă viaţă, când inima mea este plină de răutate?” Recunoşteam că sunt rea şi că am o inimă murdară, şi-mi era foarte greu să încep o viaţă aşa cum vrea El, dar Domnul a spus că niciodată n-o să vă las. Asta m-a întărit pe mine foarte mult, când am citit din Biblie versetul acela: „Niciodată n-o să vă las”.

Ioan Ciobotă:

O statistică spune că 19 milioane de americani suferă de depresie. Dintre aceştia 3 milioane sunt tineri, iar ce au comun toţi aceşti 3 milioane de tineri care suferă de depresie este o viaţă dinainte de căsătorie, trăită în promiscuitate, în păcat, în sex premarital şi în îndepărtare de Dumnezeu.

În ce măsură aceste păcate rămân şi continuă sau la un moment dat explodează în mintea omului, chiar după ani de zile?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Aici este un lucru foarte important. Aş pleca de la un caz: o tânără femeie a avut un aport sexual cu şeful ei. Până la urmă acesta a obligat-o şi a întreţinut raporturi sexuale cu ea. Ea a devenit creştină şi a intrat într-o depresie profundă, amintindu-şi de acest păcat în permanenţă. Ea a intrat într-o depresie profundă şi în datele anamnezice pe care ea le punea pe tapet, mereu şi mereu îşi aducea aminte de acest păcat cardinal, acest păcat atât de adânc.

I-am spus: „Draga mea, nu există păcat pe care Dumnezeu să nu-l poată ierta”. Atâta vreme cât omul este în viaţă, atâta vreme cât omul merge la Dumnezeu cu păcatul lui, şi-l mărturiseşte, nu se poate ca să nu primească iertarea. Şi i-am spus acestei bolnave „Nu se poate. Tu trebuie să primeşti iertarea şi o vei primi dacă mergi în mod sincer la Dumnezeu şi Îi spui păcatul tău. Nu se poate să nu primeşti iertarea.”

După ce ea a aflat acest mare secret, bolnava s-a refăcut completamente, fără să mai aibă vreodată nevoie de un consult psihiatric.

Ioan Ciobotă:

Domnule pastor Ovidiu Bulzan, sunteţi doctor în arhitectură. Pentru că 14 din viaţa dumneavoastră aţi practicat arhitectura, cum aţi putea reprezenta printr-o imagine plastică, să zic printr-o construcţie arhitectonică, depresia?

Ovidiu Bulzan, pastor:

Depresia este nemulţumirea pietrei că n-a ajuns etravă şi a pietrei din frescă, că n-a ajuns mozaic şi a pietrei din mozaic că n-a ajuns în fundaţie.

Este un „displacement”, este o nepotrivire în felul în care ne vedem angrenaţi în lumea din jurul nostru.

Ioan Ciobotă:

V-aş mai întreba, în final, câteva posibile soluţii pentru cei aflaţi în depresie.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

În primul rând oamenii trebuie să apeleze la antidepresive. Gama aceasta largă de antidepresive o pot folosi atât creştinii, cât şi necreştinii. Rezolvarea la un necreştin este mult mai dramatică. El va ţine numai şi numai de ceea ce-i oferă medicamentele antidepresive, pe când la creştin se pune problema ca pe lângă medicamentele antidepresive el să-şi cerceteze viaţa sa, să se introspecteze, să vadă care este cauza depresiei, să-şi refacă relaţia cu Dumnezeu şi depresia dispare. Această combinaţie între medicamentele antidepresive şi relaţia cu Dumnezeu este o rezolvare ideală. Pentru ceilalţi nu este decât medicaţia antidepresivă şi când tânărul îşi dă seama că suferă de depresie, să cerceteze un medic psihiatru, pentru că acesta este mult mai avizat decât un somatician, un cardiolog, un internist sau un endocrinolog, care sunt specialişti pe domeniul lor.

Psihiatrul, însă, trebuie să vadă ce se ascunde în spatele unei anume boli somatice, unei boli care pare la început să fie etichetată ca o boală organică, dar de fapt este o boală depresivă.

foto: resursecrestine.ro

Realizator: Ioan Ciobotă

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button