„Ochiul iadului” – de Mary Kathryn Baxter

CUVÂNT-ÎNAINTE

Casetele lui Kathryn Baxter despre locuinţa morţilor ori despre iad au avut un aşa impact în viaţa mea, că am simţit o nevoie imperioasă să o cunosc. Am fost în mod deosebit interesată să fac rost de cartea ei si să învăţ mai multe despre misterele cerului şi ale iadului. Când am vorbit cu ea la telefon, în 12 iulie 1987, amândouă am ştiut că Domnul ne-a pus împreună pentru un scop anume: să publicăm această carte şi să o punem în mâinile oamenilor.

Au trecut mulţi ani până Kathy a reuşit să pună acest mesaj pe hârtie. Curajul şi stăruinţa ei, sub mari încercări și persecuţii, sunt atribuite Domnului nostru, Isus Hristos. Timpul Lui este perfect, și acum este timpul hotărât pentru ca aceste lucruri să fie descoperite lumii. Citind manuscrisul în original, am fost cumplit de şocată și zguduită să aud despre săracele suflete care erau pierdute în iad pe vecie. Cu toate acestea, nu am fost chiar atât de teribil şocată de descrierea demonilor şi a Satanei însuşi, pentru că ei îmi aminteau de fiinţele demonice și monştrii care au fost creaţi de către făcătorii de filme din Hollywood.

Eu cred din tot sufletul că numai lucrurile minunate ale lui Dumnezeu sunt inspirate cu adevărat de El. De aceea mă gândesc că lucrurile oribile ale lumii sunt inspirate de Satana însuşi. El a făcut un lucru foarte iscusit ca să-și transmită mesajul lui oamenilor. Un exemplu bun sunt filmele făcute astăzi despre ocultism şi cu fiinţe demonice. Dumnezeu însă nu Se lasă batjocorit! Eu cred că Dumnezeu a lăsat toate acestea ca să le permită oamenilor să vadă care este realitatea cu privire la forţele demonice și să ştie cum să fie eliberaţi din încleştarea Satanei. Un lucru pe care cărţile demonice şi filmele nu-ţi vor spune este cum să te eliberezi de această teroare de frică şi de moarte.

Prin această carte, o descoperire zguduitoare. Domnul nostru ne arată calea. El este singura noastră nădejde. El singur ne poate salva de ororile “iadului de pe pământ și de iadul etern de după moarte. Biblia ne avertizează de toate aceste rele. Descoperirea și profeţia dată lui Kathryn Baxter și vizita ei în iad sunt dovezi că Cuvântul Domnului nu se va întoarce fără rod, ci va împlini ceea ce îi este dat să împlinească. Experienţa lui Kathy cu iadul ne readuce la viaţă avertizările care au fost scrise pentru noi, cu două mii de ani în urmă. Realităţile Satanei şi ale duhurilor demonice au fost în jurul nostru de atâta vreme, că noi am fost înşelaţi să credem că sunt fără nicio putere. Noi am fost atât de înşelaţi, încât noi chiar îmbrăcăm copiii noştri cu costume ca diavolul și demonii lui de Halloween. Noi credem că noi suntem în controlul vieţilor noastre, dar Domnul ne spune foarte simplu: “Alege astăzi cui vrei să-i slujeşti.” Dumnezeu şi numai Dumnezeu singur are control asupra vieţii şi asupra morţii. Alegerea şi hotărârea pe cine vrei să slujeşti îţi aparţine numai ţie. (Dee Cushing)

DESPRE AUTOARE

Kathryn Baxter a fost născută în Khattanooga, Tennessee. Ea a fost crescută în casa Domnului, încă pe când era mică, mama ei a învăţat-o despre Isus Hristos şi mântuirea prin El. Kathryn a fost născută din nou la vârsta de nouăsprezece ani. După ce L-a servit pe Domnul câţiva ani, ea s-a depărtat de Domnul pentru o perioadă. Duhul lui Dumnezeu nu i-a dat pace, şi ea a fost nevoită să se întoarcă la El, iar ea şi-a predat viaţa din nou lui Hristos. Ea Îl slujeşte pe El acum cu credincioşie. Pe la mijlocul anului 1960, Kathryn s-a mutat cu familia ei la Detroit, Michigan, unde a locuit pentru un timp. Mai târziu s-a mutat la Belleville, Michigan, unde a început să aibă vedenii din partea Domnului. În timpul anilor ei în Michigan, ea s-a supus total bătrânilor şi conducerii casei Domnului. Pastorii, conducătorii și sfinţii Domnului îi vorbesc de bine slujba ei.

Mişcarea Duhului Sfânt este puternică în toate serviciile ei, şi multe minuni au avut loc în ele. Darurile Duhului Sfânt cu demonstraţii sunt manifestate în adunările ei, aşa după cum ea este condusă de Duhul lui Dumnezeu. Ea Îl iubeşte pe Domnul cu toată inima ei, mintea ei, sufletul şi puterea ei, şi doreşte mai mult decât orice să fie un câştigător de suflete pentru Isus Hristos. Kathryn este căsătorită de peste douăzeci de ani cu Bill Baxter. Ei au patru copii şi şase nepoţi, care îi ajută în slujba lor. Ea este cu adevărat o dedicată slujitoare a Domnului. Chemarea ei este în mod specific în domeniul viselor, al vedeniilor şi al descoperirilor. Ea a fost ordinată ca femeie slujitoare, în 1983, la Full Gospel Church of God în Taylor, Michigan.

Ea acum slujeşte sub autoritatea Bisericii Naţionale a lui Dumnezeu din Washington D.C. În 1976, pe când încă trăia în Belleville, Isus i-a apărut în formă umană, în vise, vedenii şi descoperiri sau revelaţii. De atunci ea a primit încă multe înștiințări ale Domnului. În timpul acestor descoperiri, El i-a arătat adâncimile, gradele, nivelele şi torturile sufletelor pierdute în iad. Ei i s-au dat, de asemenea, vedenii despre cer, despre perioada Necazului cel Mare şi despre timpul sfârşitului. În timpul unei perioade din viaţa ei, Isus a venit la ea în fiecare noapte, timp de patruzeci de nopţi. El i-a spus că acest mesaj este pentru lumea întreagă.

DIN PARTEA AUTOAREI

Eu recunosc că, fără puterea supranaturală a Domnului Isus Hristos, nici această carte şi nici altele care au scopul de a trata viaţa de dincolo nu ar fi putut fi scrise. Isus este singurul care ţine cheile iadului şi El a plătit preţul pentru intrarea noastră în cer. [Aleluia!] Traseul scrierii acestei cărţi a fost lung, singuratic şi a necesitat experienţă. De fapt, cartea a aşteptat câţiva ani buni ca să fie expusă. Descoperirile din partea Domnului le-am avut în anul 1976. Au durat opt luni ca să le pun pe hârtie. Scrierea manuscrisului însuşi a durat o perioadă de câţiva ani, şi punerea trimiterilor din Scriptură în ordinea cronologică a mai durat un an. Finalizarea cărţii a luat cea mai bună parte a iernii anului 1982 și a anului 1983.

Pe lângă acestea, pentru o perioadă de patruzeci de zile, Isus m-a dus în iad. Eu văd acum că Domnul m-a pregătit să scriu această carte încă de pe când eram copil şi aveam vise despre Dumnezeu. După ce am fost născută din nou, am avut o dragoste foarte puternică pentru cei pierduţi și voiam să văd sufletele mântuite. După descoperirea Domnului în 1976, când mi-a spus că am fost aleasă pentru o misiune specială, El mi-a zis: “Fiica Mea, Eu mă voi manifesta ţie ca să scot oameni de la întuneric la lumină. Pentru că Domnul Dumnezeu te-a ales pe tine pentru un scop: să scrii şi să înregistrezi lucrurile pe care Eu ţi le voi arăta si ţi le voi spune. “Eu îţi voi descoperi realitatea iadului, ca mulţi să poată fi mântuiţi, mulţi se vor pocăi de căile lor rele înainte de fi prea târziu. “Sufletul tău va fi luat afară din trup de către Mine, Domnul Isus Hristos, si va fi transferat în iad si în alte locuri pe care Eu vreau ca tu să le vezi. Îţi voi da, de asemenea, vedenii despre cer și alte locuri, și îţi voi da multe descoperiri.”

Mary Kathryn Baxter
În iad

În martie 1976 în timp ce mă rugam singură acasă, am primit o descoperire din partea Domnului Isus Hristos. Cu câteva zile înainte începusem să mă rog prin Duhul, când dintr-odată am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Puterea şi gloria Lui au umplut casa. O lumină strălucitoare a inundat camera unde mă rugam, şi o minunată dulceaţă mi-a umplut fiinţa. Lumini se prelungeau în valuri, în cercuri, suprapunându-se, răsucindu-se şi desfăşurându-se unele într-altele, contopindu-se şi apoi iarăşi desfăcându-se. A fost ceva spectaculos! Atunci vocea Domnului a început să-mi vorbească. El a: zis: “Eu sunt Isus Hristos, Domnul tău, şi doresc să-ţi transmit o revelaţie care să pregătească sfinţii pentru reîntoarcerea Mea, şi mulţi să se întoarcă la neprihănire. Puterile întunericului sunt reale şi judecăţile Mele sunt adevărate.” “Fiica Mea, Eu te voi lua în iad, prin Duhul Meu, şi îţi voi arăta multe lucruri pe care vreau ca lumea să le cunoască. Am să vin la tine de mai multe ori; îţi voi lua duhul afară din trup şi te voi duce în iad.”

“Vreau ca tu să scrii o carte şi să spui toate vedeniile şi toate lucrurile pe care ţi le voi descoperi. Noi vom merge în iad împreună. Însemnează-ţi toate aceste lucruri care au fost, care sunt şi care au să vină. Cuvintele Mele sunt adevărate şi vrednice de crezut. Eu sunt Cel Ce Sunt, şi nu este nimeni afară de Mine.” “Dragă Doamne”, am strigat, “Ce vrei să fac?” întreaga mea fiinţă tânjea după Isus, recunoscându-I prezenţa. Ca să descriu cel mai bine este suficient să spun că IUBIREA S-a revărsat asupra mea. A fost cea mai minunată, plină de pace şi bucurie, dragoste atotputernică, pe care am simţit-o vreodată. Laude către Dumnezeu au început să curgă din mine. Dintr-odată am vrut să-I dau întreaga mea viaţă ca să fie folosită de El, pentru a salva oamenii din păcatele lor. Am ştiut, prin Duhul, că Cel care era cu mine în cameră era cu adevărat Isus, Fiul lui Dumnezeu. Nu pot să găsesc cuvinte care să exprime prezenţa Lui divină. Dar eu ştiu cu siguranţă că a fost Domnul. “Iată, fiica Mea”, a zis Isus, “Eu te voi lua prin Duhul Meu în iad, ca tu să poţi mărturisi despre realitatea sa, să spui lumii întregi că iadul este real, și să atragi pe cei pierduţi afară din întuneric şi să-i aduci la lumina Evangheliei lui Isus Hristos.”

Instantaneu, sufletul meu a fost luat afară din trup. Am plecat cu Isus, afară din camera mea, în văzduh. Ştiam tot ce se petrece cu mine. I-am văzut pe soţul şi pe copiii mei dormind în casă, sub noi. Era parcă aș fi murit şi trupul meu ar fi rămas în pat în timp ce duhul meu mergea cu Isus, trecând prin acoperişul casei. Se părea că tot acoperişul s-a înfăşurat şi eu puteam să-mi văd familia dormind în paturile lor. Am simţit atingerea lui Isus care îmi zicea: “Nu-ţi fie teamă; ei sunt în siguranţă.” El mi-a cunoscut gândurile. Voi încerca, în cea mai mare măsură, să vă spun pas cu pas ce am văzut și ce am simţit. Anumite lucruri nu le-am înţeles. Domnul Isus mi-a spus însemnătatea celor mai multe dintre ele, dar anumite lucruri nu mi le-a spus. Am ştiut atunci, şi ştiu şi acum, că aceste lucruri s-au întâmplat cu adevărat și că numai Dumnezeu putea să mi le arate. Slăvit să fie Numele Lui cel sfânt! Oameni, credeţi-mă, iadul este adevărat!

Am fost dusă acolo de către Duhul, în mai multe rânduri, pe parcursul pregătirii acestei revelații. În curând am fost sus în văzduh. M-am întors şi am privit la Isus. Era plin de putere şi glorie, şi totuşi atât de multă pace se revărsa din El. M-a luat de mână şi mi-a zis: “Te iubesc; nu-ţi fie teamă, pentru că Eu sunt cu tine.” La auzul acestor cuvinte, am început să ne înălţăm și mai mult, și acum puteam vedea pământul dedesubt. Ieşind afară din sfera pământului, nişte pâlnii erau răspândite în multe locuri, acestea se roteau în jurul unui punct, dintr-o direcţie în alta. Acestea se mişcau mult deasupra pământului și se asemănau cu un fel de armonică murdară, uriaşă, care se mişca necontenit. Ele ieşeau de prin multe părţi ale pământului. “Ce sunt acestea?” L-am întrebat pe Domnul Isus, când am ajuns aproape de una. “Acestea sunt porţile iadului”, a zis El. “Noi vom merge în iad printr-una din ele.” Imediat, am coborât și am intrat într-una dintre aceste pâlnii. Interiorul părea ca un tunel care se rotea când într-o direcţie, când într-alta, ca un titirez.

O întunecime adâncă ne-a cuprins deodată și, împreună cu întunecimea, am simțit un miros atât de cumplit, că mi-a tăiat răsuflarea. Pe marginile acestui tunel erau forme vii, fixate puternic în pereţi de o culoare gri întunecată; formele se mişcau și strigau la noi când ajungeam în dreptul lor. Am ştiut, fără să mi se spună, că erau demonice. Aceste forme puteau să se mişte, dar erau fix ataşate de pereţi. Venea un miros oribil de la ele, şi ele ţipau la noi cu cele mai groaznice strigăte. Am simţit o forţă invizibilă mişcându-se în interiorul tunelelor. Câteodată, în întuneric, puteam să Ie disting formele, dar o ceaţă murdară acoperea cele mai multe dintre ele. “Doamne, ce sunt acestea?” am întrebat, ţinând strâns mâna lui Isus. El mi-a răspuns, “Acestea sunt duhuri rele gata să fie scuipate afară pe pământ, când Satana dă ordinul.” Mergând în josul tunelului, formele demonice râdeau și ne strigau, încercau să ne atingă, dar nu puteau din cauza puterii lui Isus. Chiar şi aerul era poluat şi murdar, şi numai prezenţa lui Isus mă oprea să ţip de atâta oroare.

Oh, desigur, eu aveam toate simţurile: puteam auzi, mirosi și chiar gusta prezenţa răului din acel loc. Aș putea zice chiar că simţurile mele au devenit mai sensibile, și mirosul și mizeria aproape mă făceau să-mi fie rău. Urlete umpleau aerul pe măsură ce ne apropiam de baza tunelului. Ţipete străpungătoare ne întâmpinau în tunelul întunecat. Puteam simţi frica, moartea și păcatul de jur-împrejurul meu. Cel mai cumplit miros pe care l-am simţit vreodată umplea aerul. Era mirosul de carne putredă și se părea că vine din fiecare direcţie. Niciodată pe pământ nu am simţit o atmosferă atât de rea și n-am auzit asemenea plânsele de disperare. În curând aveam să aflu că acestea erau plânsetele morţilor și că iadul era plin de vaietele lor. Am simţit o rafală demonică de vânt și o uşoară forţă absorbantă în faţa noastră. Lumini ca fulgerele sau ca luminile de lanternă străpungeau neagra întunecime și aruncau umbre gri pe pereţi.

Cu mare greutate am putut să zăresc ceva în faţa mea. M-am retras şocată când am realizat că un şarpe uriaș mergea în faţa noastră. Uitându-mă mai bine, am văzut şerpi urâţi lucind peste tot. Isus mi-a zis: “În curând vom intra în piciorul stâng al iadului. În continuare vei vedea o grea amărăciune, o tristeţe patetică și o oroare de nedescris. Stai aproape de Mine și Eu îţi voi da putere și te voi proteja în drumul nostru prin iad. Lucrurile pe care le vei vedea sunt un avertisment”, mi-a zis El. “Cartea pe care o vei scrie va salva multe suflete de la iad. Ceea ce vezi este real. Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine.” În sfârşit, împreună cu Domnul Isus, am ajuns la capătul tunelului. Am păşit în iad. Voi încerca, atât cât voi putea mai bine, să descriu ce am văzut și le voi spune în ordinea pe care Dumnezeu mi le-a dat.

În faţa noastră, departe cât puteam vedea cu ochii, erau obiecte zburătoare săgetând când într-o parte, când într-alta. Gemete şi plânsete sfâşietoare umpleau atmosfera. Departe, în faţa noastră, am văzut o lumină slabă și noi am început să mergem spre ea. Cărarea era uscată, plină de praf, şi în curând am ajuns la intrarea unui tunel mic, întunecat. Anumite lucruri nu le pot aşterne pe hârtie; sunt prea îngrozitoare spre a fi descrise. Frica în iad poate fi gustată și am ştiut că, dacă nu aş fi fost cu Isus, nu m-aș mai fi putut întoarce. Scriind aceste lucruri, sunt anumite lucruri pe care le-am văzut, dar pe care nu le-am înţeles; dar Domnul cunoaşte toate lucrurile, iar El mi-a ajutat să le înţeleg pe cele mai multe dintre câte am văzut.

Permiteţi-mi să vă avertizez: nu mergeţi în acel loc. Este un loc repulsiv de tortură, de durere cumplită și amărăciune eternă. Sufletul tău va fi întotdeauna viu. Sufletul trăieşte veşnic. Va fi foarte real pentru tine, iar sufletul tău va merge ori în cer, ori în iad. Acelora care cred că iadul este pe pământ, bine, aveţi dreptate. Iadul este în mijlocul pământului, și acolo sunt suflete în chinuri zi şi noapte. Nu sunt petreceri în iad. Nu este dragoste. Nu este milă. Nu este odihnă. Nu este decât un loc de amărăciune, dincolo de orice imaginaţie.

PICIORUL STÂNG AL IADULUI

Un miros oribil umplea aerul. Isus mi-a zis, “În piciorul stâng al iadului sunt multe gropi. Acest tunel se desparte în alte părţi ale iadului, dar noi vom sta prima dată, un timp, în piciorul stâng. Lucrurile pe care le vei vedea vor fi în memoria ta tot timpul. Lumea trebuie să cunoască despre realitatea iadului. Mulţi păcătoşi și chiar câţiva dintre copiii Mei nu cred că iadul este real. Tu ai fost aleasă de către Mine ca să le arăţi aceste adevăruri. Tot ce-ți voi arăta despre iad și despre alte lucruri este adevărat.” Isus mi S-a arătat într-o formă de lumină puternică, mai strălucitoare decât soarele. În mijlocul acelei lumini era forma unui bărbat, dar în alte momente El era în formă de duh. El a vorbit din nou: “Fiica Mea, când Eu vorbesc, Tatăl a și vorbit. Tatăl și Eu suntem una. Adu-ţi aminte să iubeşti mai presus de orice și să vă iertaţi unii pe alţii. Vino acum și urmează-mă.”

Când noi treceam, duhurile rele fugeau din prezenţa Domnului. “O, Doamne! O, Doamne!” am strigat, “Ce va mai urma?” Aşa cum am mai zis înainte, eu aveam toate simţurile în iad. Toţi cei care sunt în iad îşi păstrează simţurile. Ale mele lucrau cu toată puterea. Frica se simţea peste tot, și pericole neaşteptate pândeau peste tot. Fiecare pas făcut era cu mult mai oribil decât cel dinainte. La capătul de sus al tunelului, erau nişte uşi de mărimea unor geamuri mici, care se deschideau şi se închideau foarte repede. Urlete umpleau aerul şi creaturi demonice treceau în zbor pe lângă noi, în sus şi în afara porţilor iadului. Curând am ajuns la capătul tunelului. Eu tremuram de groază din cauza pericolului şi a fricii din jurul nostru.

Eram foarte recunoscătoare de protecţia lui Isus. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui atotputernică de a ne proteja chiar şi în adâncul iadului. Dar, chiar şi cu acest scut protector, eu mă tot gândeam: “Nu voia mea, Tată, ci a Ta să se facă.” Am privit la trupul meu. Pentru prima dată am observat că eram în formă de duh și că această formă arăta exact ca mine însămi. Mă gândeam ce oare ar putea să mai urmeze. Împreună cu Isus am păşit din tunel pe o cărare care avea nişte petece mari de pământ de fiecare parte. Nişte gropi de foc se aflau pretutindeni atât cât puteai vedea cu ochii. Gropile erau de patru picioare lăţime şi trei picioare adâncime şi aveau forma unui castron. Isus mi-a zis: “Sunt multe gropi ca acestea în piciorul stâng al iadului. Vino și îţi voi arăta câteva dintre ele.”

Eu stăteam lângă Isus pe cărare şi priveam într-una dintre acele gropi. Marginile gropii erau îmbrăcate cu pucioasă şi aveau o lucire roşie precum cărbunii aprinşi din foc. În centrul gropii era un suflet care murise şi mersese în iad. Focul a început a arde în fundul gropii şi s-a prelins pe el în sus, tot mai sus, și a îmbrăcat sufletul pierdut în flăcări. Într-un moment, focul se potolea până ajungea doar jăratec, dar pe urmă, cu un vuiet puternic, se ridica din nou peste sufletul torturat din groapă. Am privit şi am văzut că sufletul pierdut din groapă era zăvorit într-un schelet. “Doamne”, am strigat la această privelişte, “Nu poţi să-l laşi afară? Cât de cumplită era priveliştea!” M-am gândit. Acesta aș fi putut fi eu. Am zis: “Doamne, ce trist este să vezi şi să ştii că un suflet viu este aici.”

Am auzit un strigăt venind din mijlocul primei gropi. Am văzut un suflet în formă de schelet, strigând: “Isuse, ai milă!” “O, Doamne!” am zis. Era vocea unei femei. Am privit la ea şi am vrut să o trag afară din foc. Această privelişte îmi rupea inima. Scheletul în forma unei femei, cu o ceaţă de un gri murdar înăuntru, vorbea cu Isus. Şocată, am ascultat ce zicea. Carnea putredă atârna în zdrenţe din oasele ei şi, cum ardea, cădea în mijlocul gropii. Unde fuseseră ochii ei odată, acum erau doar orbite goale. Păr nu avea deloc. Focul începea la tălpile ei, în flăcărui scurte, care creşteau pe măsură ce se urcau pe trupul ei. Femeia părea să fie în continuă ardere, chiar când flăcările erau doar jăratec. Din adâncul fiinţei ei veneau strigăte si gemete de disperare: “Doamne, Doamne, vreau afară de aici!” Tot timpul se întindea spre Isus. Am privit la Isus și El avea o foarte mare durere întipărită pe faţa Lui. Isus mi-a zis: “Fiica Mea, tu eşti aici cu Mine ca să faci cunoscut lumii că păcatul sfârşeşte cu moartea, și iadul este real.” Am privit din nou la femeie și am văzut viermi căţărându-se afară din oasele scheletului ei. Ei nu erau vătămaţi de foc. Isus a zis: “Ea ştie şi simte viermii aceia în lăuntrul ei!”

“Doamne, ai milă!” am strigat când am văzut focul ajungând la apogeu și când oribilul proces de ardere a început din nou. Strigăte grozave și hohote adânci scuturau forma acestei femei-suflet. Ea era pierdută. Nu mai era nicio cale de ieşire. “Isuse, de ce este ea aici?” am întrebat cu voce scăzută, pentru că eram înfricoşată. Isus mi-a zis: “Vino.” Cărarea pe care mergeam era şerpuitoare, răsucindu-se printre aceste gropi de foc atât cât se vedea cu ochii. Strigătele morţilor vii, amestecate cu gemete şi urlete hidoase, ajungeau Ia urechile mele din toate direcţiile. Nu erau momente de linişte în iad. Mirosul de moarte şi carne putredă atârna ca o pătură groasă în aer. Am ajuns !a groapa următoare. În lăuntrul acestei gropi, care era cam de mărimea celeilalte, era o altă formă scheletică. Vocea unui bărbat striga din groapă, zicând: “Doamne, ai milă de mine!” Numai când vorbeau, puteai şti dacă sufletul respectiv era bărbat ori femeie.

Mari hohote văitătoare veneau de la acest om. “Îmi pare rău, Isus! lartă-mă! Scoate-mă afară de aici! Am stat în locul acesta de tortură de ani de zile. Îţi cerşesc îndurare, lasă-mă afară!” Suspine adânci scuturau această formă scheletică atunci când cerşea îndurare. “Te rog, Isuse, lasă-mă afară!” Am privit la Isus și am văzut că El, de asemenea, plângea. El a privit în sus și a zis: “Tată, Tată, ai milă!” “Doamne Isuse”, a strigat omul din groapa arzând, “Nu am suferit destul pentru păcatele mele? Sunt 40 de ani de la moartea mea.” Isus i-a zis: “Este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă!’ Toţi batjocoritorii și necredincioşii vor avea partea lor în iazul de foc. Tu nu ai voit să crezi adevărul. De multe ori copiii Mei au fost trimişi la tine ca să-ţi arate calea, dar tu nu ascultai de ei. Tu râdeai de ei şi ai refuzat Evanghelia. Cu toate că Eu am murit pe cruce pentru tine, tu M-ai batjocorit și nu ai vrut să te pocăieşti de păcatele tale. Tatăl Meu ţi-a dat multe ocazii ca să fii mântuit. Dacă ai fi ascultat!”

Isus plângea. “Ştiu, Doamne, ştiu!” a strigat omul. “Dar acum mă pocăiesc.” “Este prea târziu”, a zis Isus. “Judecata este pronunţată.” Omul a continuat: “Doamne, unii din poporul meu vin aici pentru că ei nu se pocăiesc. Te rog, Doamne, lasă-mă să merg și să le spun că ei trebuie să se pocăiască atâta timp cât sunt încă pe pământ. Nu vreau ca ei să vină aici!” Isus a zis: “Ei au predicatori, învăţători, diaconi care slujesc Evanghelia. Ei le vor spune. De asemenea, ei au avantajele sistemelor moderne de comunicaţie și multe alte căi ca să afle despre Mine. Am trimis la ei lucrători ca să poată crede și să fie mântuiţi. Dacă ei nu vor crede când vor auzi Evanghelia, nu vor fi impresionaţi nici dacă unul se scoală din morţi.” La acestea, omul a devenit foarte furios și a început să blesteme. Cuvinte răutăcioase şi blesteme la adresa lui Dumnezeu ieşeau din el. Am privit plină de oroare cum flăcările se ridicau și carnea lui moartă și putredă a început să ardă și să cadă bucăţi în lăuntrul găocii acestui om mort, am văzut sufletul lui. Era ca o ceaţă gri-murdară care umplea tot scheletul lui.

M-am întors spre Isus și am strigat: “Doamne, ce oribil!” Isus a zis: “Iadul este real; judecata este reală. Eu îi iubesc atât de mult, fiica Mea! Acesta este doar începutul lucrurilor înfricoşătoare pe care am să ţi le arăt. Sunt încă multe altele care vor veni. Spune lumii, din partea Mea, că iadul este real, că bărbaţii și femeile trebuie să se pocăiască de păcatele lor. Vino, urmează-mă. trebuie să mergem mai departe.” În următoarea groapă era o femeie foarte mică de statură, care părea să fie de vreo optzeci de ani. Nu pot să spun cum mi-am dat seama de vârsta ei, dar am ştiut. Pielea îi era trasă de pe oase de flăcările continue, și numai oasele rămâneau împreună cu sufletul ca o ceaţă murdară în interior. Am privit cum focul o ardea. Curând erau numai oasele și viermii căţărându-se în interior, pe care focul nu-i putea arde. “Doamne, ce cumplit!” am strigat. “Nu ştiu dacă voi putea merge înainte, pentru că aceasta întrece orice imaginaţie.” Atât cât puteam vedea cu ochii, erau suflete care ardeau în gropi de foc. “Fiica Mea, de asta eşti tu aici”, a răspuns Isus. “Tu trebuie să ştii si să spui adevărul despre iad. Raiul este real! Iadul este real! Vino, trebuie să mergem mai departe.”

Am privit înapoi la femeie. Strigătele ei erau atât de triste. Pe când mă uitam la ea, ea şi-a împreunat oasele palmelor ca la rugăciune. Nu puteam să mă opresc din plâns. Eu eram în formă de duh și totuşi plângeam. Ştiam că oamenii din iad simt toate aceste lucruri. Isus a cunoscut gândurile mele. “Da, fiica Mea”, mi-a zis El. “Ei ştiu. Când oamenii vin aici, ei au aceleaşi simţuri și gânduri ca și când erau pe pământ, ei îşi amintesc de familiile și prietenii lor și de toate timpurile când ei ar fi avut ocazia să se pocăiască, dar au refuzat s-o facă. Memoria rămâne totdeauna cu ei. Dacă ar fi ascultat măcar de Evanghelie și s-ar fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu!” Am privit din nou la femeia bătrână și de data aceasta am observat că ea avea un singur picior, și se părea că avea găuri sfredelite în oasele de la șold.

“Ce sunt acestea, Isuse?” am întrebat. El a zis: “Fiică, în timp ce ea era pe pământ, ea a avut cancer și a fost în mare durere, i s-a făcut operaţie pentru ca să i se salveze viața. Ea a zăcut ca o femeie bătrână, plină de amărăciune, mulţi ani. Mulţi din poporul Meu au venit să se roage pentru ea și să-i spună că Eu aş putea să o vindec. Ea însă a zis: ‘Dumnezeu mi-a făcut aceasta!’ și nu a vrut să se pocăiască și să creadă în Evanghelie. Cu toate că odată M-a cunoscut, cu timpul a început să Mă urască. Ea a zis că nu are nevoie de Dumnezeu și că nu vrea să fie vindecată de Mine. Cu toate acestea, Eu am insistat, dorind totuși să o vindec și să o binecuvântez. Ea Mi-a întors spatele și M-a blestemat. A zis că nu Mă vrea. Duhul Meu a insistat să o cerceteze. Chiar după ce Mi-a întors spatele, Eu totuşi am încercat să o atrag prin Duhul Meu, dar ea nu voia să asculte. În final, ea a murit și a venit aici.” Femeia bătrână a început să strige la Isus: “Doamne Isuse, Te rog, iartă-mă acum. Îmi pare rău că nu m-am pocăit cât am fost pe pământ!” Cu mari tânguiri ea striga la Isus: “Măcar să mă fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu! Doamne, ajută-mă să ies afară de aici! Te voi servi numai pe Tine! Voi fi bună! Nu am suferit destul? De ce am aşteptat până a fost prea târziu? Oh, de ce am aşteptat până Duhul Tău a încetat să Se lupte cu mine?” Isus i-a zis: “Tu ai avut ocazie după ocazie să te pocăieşti si să Mă serveşti.”

Plecând de acolo, am văzut tristeţea întipărită pe faţa lui Isus. Privind la bătrâna femeie care plângea, am întrebat: “Doamne, ce mai urmează?” Puteam simţi frica de jur-împrejurul meu. Amărăciune, strigăte de durere și o atmosferă de moarte era pretutindeni. Isus și cu mine am plecat plini de jale și milă la groapa următoare. Numai prin puterea Lui am putut merge mai departe. Pe o mare distanţă am putut auzi strigătele de pocăinţă și cererile de iertare ale femeii bătrâne. “Dacă aș putea cumva să o ajut!” m-am gândit. Păcătosule, te rog, nu aştepta atâta timp până când Duhul lui Dumnezeu va înceta să Se lupte cu tine. În groapa următoare am văzut o femeie în genunchi, ca și când ar fi căutat ceva. Forma ei scheletică era plină de găuri. Oasele ei se vedeau prin rochia ei ruptă, cuprinsă de foc. Capul ei era pleşuv, și unde trebuiau să fie ochii şi nasul erau numai găuri. Un foc mic ardea împrejurul tălpilor ei, unde era ea îngenuncheată, şi ea se agăţa de marginile gropii de pucioasă. Focul se prindea de mâinile ei şi carnea moartă cădea jos pe măsură ce ea săpa cu unghiile.

Suspine cumplite o scuturau. ”O, Doamne! O, Doamne!” a strigat. “Vreau afară!” Pe când noi priveam, ea a ajuns într-un târziu la marginea gropii. Mă gândeam că va putea ieşi afară, când un demon mare cu nişte aripi, care păreau să fie rupte la vârf şi atârnate pe marginea lui, s-a repezit la ea. Culoarea lui era de un negru-maroniu şi avea păr pe tot corpul. Ochii îi erau aşezaţi adânc în cap, și era de mărimea unui urs. Demonul s-a grăbit la femeie și a împins-o foarte puternic în groapă şi în foc. M-am uitat cu oroare cum cădea, îmi părea rău de ea. Voiam să o iau în braţele mele şi să o ţin, să-L rog pe Dumnezeu să o vindece și să o scoată afară de acolo.

Isus mi-a cunoscut gândurile şi mi-a zis: “Fiica Mea, judecata a fost pronunţată. Dumnezeu a vorbit. Chiar pe când ea era un copil, Eu am chemat-o de nenumărate ori să se pocăiască şi să mă slujească. Când ea a avut șaisprezece ani, am venit la ea și i-am spus: ‘Te iubesc. Dă-mi Mie viaţa ta şi urmează-Mă, pentru că te-am chemat la o lucrare specială.’ Am chemat-o toată viața ei, dar ea nu Mă asculta. Ea Mi-a zis: ‘Cândva Te voi sluji. Nu am timp pentru Tine acum. N-am timp, N-am timp, eu am viaţa mea de plăceri. N-am timp, n-am timp să te slujesc pe Tine acum, Isuse. Mâine Te voi sluji.’ Mâine nu a venit niciodată, pentru că ea a aşteptat prea târziu.” Femeia a strigat la Isus, “Sufletul meu este cu adevărat în chinuri. Nu este nicio cale de ieşire de aici. Ştiu că eu am vrut lumea în loc de Tine, Doamne. Am vrut bogăţii, renume și noroc; și am primit. Puteam cumpăra tot ce am vrut; eu eram stăpâna mea. Eram cea mai frumoasă, cea mai bine îmbrăcată femeie de pe timpul meu. Și am avut bogății, renume şi noroc, dar am aflat că nu pot să le iau cu mine dincolo de moarte. O, Doamne, iadul este oribil! Nu am odihnă zi și noapte! Sunt întotdeauna în durere şi chin! Ajută-mă Doamne!” a strigat ea.

Femeia a privit în sus la Isus, cu atâta jale, și a zis, ‘Scumpul meu Isus, dacă aş fi ascultat de Tine! Voi regreta aceasta o veşnicie. Plănuiam să Te slujesc într-o oarecare zi, când voi fi gata. M-am gândit că Tu vei fi tot timpul la dispoziţia mea când eu mă voi hotărî. Dar cât de greşită am fost! Am fost una dintre cele mai căutate femei din timpul meu pentru frumuseţea mea. Ştiam că Dumnezeu mă cheamă să mă pocăiesc. Toată viata mea El m-a atras cu corzi de iubire, și eu am crezut că mă puteam folosi de Dumnezeu la fel cum mă foloseam de fiecare în parte. El va fi întotdeauna la dispoziţia mea. Oh, da, am profitat de Dumnezeu. El căuta atât de mult să mă facă să-L slujesc, pe când eu tot timpul am crezut că nu am nevoie de El. Oh, cât de greşită am fost! Dar Satana a început să mă folosească, şi eu am început să-l slujesc pe Satana din ce în ce mai mult. La sfârşit am ajuns să-l iubesc pe el mai mult decât pe Dumnezeu, îmi plăcea păcatul şi nu voiam să mă întorc la Dumnezeu. Satana a folosit frumuseţea şi banii mei, şi toate gândurile mele erau îndreptate la puterea pe care el mi-o va da. Chiar şi atunci, Dumnezeu a continuat să mă atragă. Dar eu m-am gândit că mai am mâine, încă mâine, ori ziua următoare. Dar într-o zi, pe când eram în maşină, şoferul meu a intrat într-o casă, și eu am fost omorâtă. Doamne, lasă-mă afară!”

Pe când vorbea, mâinile ei fiind oase se întindeau spre Isus în timp ce focul continua să o ardă. Isus a zis: “Judecata este pronunţată.” Lacrimi curgeau pe obrajii Lui pe când noi ne îndreptam spre o altă groapă. Eu plângeam în adâncul sufletului meu de ororile din iad. “Dragă Isuse”, am strigat, “chinul este atât de real! Când un suflet vine aici, nu mai este nicio speranţă, nici viaţă, nici dragoste. Iadul este prea real! Nicio cale de ieşire!” m-am gândit. Ea trebuie să ardă veşnic în aceste flăcări. “Timpul s-a terminat”, a zis Isus. “Vom veni înapoi mâine.” Prietene, dacă tu trăieşti în păcat, te rog să te pocăieşti. Dacă ai fost născut din nou și I-ai întors spatele lui Dumnezeu, pocăieşte-te și întoarce-te la Ei acum. Trăieşte în neprihănire și ține sus adevărul! Trezeşte-te până nu este prea târziu și vei putea să-ţi petreci veşnicia cu Domnul în cer. Isus a zis iar: “Iadul are un trup (ca o formă umană) stând pe spate în centrul pământului. Iadul are forma unui trup omenesc foarte mare şi cu multe camere de tortură. “Aminteşte-ţi să le spui oamenilor de pe pământ că iadul este real. Aici sunt milioane de suflete pierdute, și tot mai multe vin zilnic. În Ziua Mare a Judecăţii, moartea și iadul vor fi aruncate în iazul de foc; aceea va fi moartea a doua.”

PICIORUL DREPT AL IADULUI

Nu am fost în stare să mai dorm sau să mănânc de când am fost in iad, cu o noapte înainte. În fiecare zi retrăiam iadul. Când închideam ochii, tot ce puteam vedea era iadul. Urechile mele nu puteau rămâne surde la strigătele ‘celor condamnaţi. Exact ca la un program de televiziune, am retrăit de nenumărate ori toate lucrurile pe care le-am văzut în iad. În fiecare noapte eu eram in iad, și în fiecare zi mă străduiam să găsesc cuvintele exacte ca să fac acest lucru cumplit cunoscut tuturor. Isus a apărut din nou la mine şi mi-a zis: “La noapte vom merge în piciorul drept al iadului, fiica Mea. Nu fi îngrozită, pentru că Eu te iubesc şi sunt cu tine.”

Faţa Domnului Isus era plină de tristeţe, și ochii Lui erau plini de gingăşie şi iubire adâncă. Cu toate că cei din iad sunt pierduţi pentru totdeauna, eu am ştiut că El încă îi iubeşte şi îi va iubi pentru veşnicie. “Fiica Mea”, a zis El, “Dumnezeu, Tatăl nostru, a dat fiecăruia o voinţă să aleagă dacă vrea să-L slujească pe El ori pe Satan. Dumnezeu nu a făcut iadul pentru poporul Său. Satana înşală pe mulţi ca să-l urmeze pe el; dar iadul a fost făcut pentru Satana şi îngerii lui. Nu este nici dorinţa Mea, nici a Tatălui ca vreunul să piară.” Lacrimi de milă se prelingeau pe obrajii lui Isus. El a început să vorbească din nou: “Adu-ţi aminte de cuvintele Mele în zilele următoare, când îţi voi arăta iadul: ‘Eu am toată puterea în cer și pe pământ. Câteodată ţi se va părea că te-am părăsit, dar Eu nu te părăsesc. De asemenea, câteodată noi vom fi văzuţi de forţele demonice și de sufletele pierdute, dar de alte ori nu. Oriunde vom merge, fii pe pace şi fără frică să mă urmezi.“

Am plecat împreună. Plângând, Îl urmam de aproape, în spatele Lui. Zile întregi am tot plâns și nu mă puteam elibera de prezenţa iadului, care era tot timpul înaintea mea. Plângeam cel mai mult în sinea mea. Duhul meu era foarte trist. Am ajuns la piciorul stâng al iadului. Privind înainte, am văzut că noi eram pe o cărare care era uscată și arsă. Strigăte umpleau aerul murdar, și mirosul de moarte era pretutindeni. Mirosul era câteodată atât de respingător încât îmi venea să vomit. Peste tot era întunecime, cu excepţia luminii care era emanată de Hristos și de gropile în flăcări care punctau ţinutul atât de departe cât puteam vedea cu ochii.

Deodată, demoni de toate felurile au început să treacă pe lângă noi. Drăcuşorii mârâiau la noi când treceam pe lângă ei. Demoni de toate mărimile și formele vorbeau unii cu alţii. În fața noastră, mai departe, un demon mare dădea ordine altora mai mici. Ne-am oprit să ascultăm și Isus a zis: “Este o armată invizibilă de forțe diavoleşti pe care noi nu îi vedem acum aici, demoni ca duhurile rele de boală.” “Du-te!” a zis demonul mai mare celor mai mici drăcuşori și diavolilor. “Faceţi multe lucruri rele. Spargeţi case și distrugeţi familii. Amăgiţi creştinii slabi și daţi învăţături mincinoase și conduceți pe o cale greşită pe cât mai mulţi. Voi veţi avea răsplată când vă veţi reîntoarce. Nu uitaţi, trebuie să vă feriţi de cei ce L-au acceptat cu adevărat pe Isus ca Mântuitor al lor. Ei au putere să vă scoată afară. Mergeţi acum de-a lungul pământului. Mai am o mulţime încă aici și pe alţii pe care îi trimit. Nu uitaţi, noi suntem slujitorii Prinţului întunericului și ai puterilor văzduhului.”

La acestea, duhurile rele au început să zboare în sus şi afară din iad. Uşile de sus ale piciorului drept al iadului se deschideau și se închideau rapid când îi lăsau să treacă. De asemenea, unii se duceau şi se întorceau pe pâlnia prin care noi am venit jos. Voi încerca să descriu înfăţişarea acestor fiinţe rele. Cel care vorbea era foarte mare, cam de mărimea unui urs matur, brun ia culoare, cu un cap de liliac și ochi care erau înfundaţi adânc în fața păroasă. Braţe păroase îi cădeau de-a lungul trupului, şi colţii îi ieşeau afară din părul care îi acoperea faţa. Altul era mic ca o maimuţă, cu mâini foarte lungi și cu păr pe tot corpul. Faţa îi era mică și avea un nas ascuţit. Nu am putut să-i văd ochii deloc. Un altul avea un cap foarte mare, cu urechi mari și o coadă lungă, pe când un altul era mare cât un cal și avea pielea netedă. Priveliştea acestor demoni și duhuri rele, și mirosul cumplit care venea de la ei mă făceau să-mi fie rău la stomac.

Oriunde mă uitam, erau numai demoni și diavoli. Cel mai mare dintre ei, am aflat de la Domnul, îşi primea ordinele direct de la Satana. Isus și cu mine am mers pe cărare până am ajuns la altă groapă. Strigăte de durere, sunete dureroase, de neuitat, erau peste tot. “Doamne, ce mai urmează?” am gândit. Am trecut direct pe lângă nişte duhuri rele (ele păreau că nu ne vedeau) și am oprit la altă groapă de lac şi pucioasă. În această groapă era forma unui bărbat înalt. L-am auzit predicând Evanghelia. Am privit plină de uimire la Isus, aşteptând un răspuns, pentru că El întotdeauna cunoştea gândurile mele. El a zis: “În timp ce a fost pe pământ, acest om a fost un vestitor al Evangheliei. Odată, el vestea adevărul și m-a slujit pe Mine.“ Eu mă minunam ce făcea omul acesta în iad. Avea înălţimea de șase picioare şi scheletul lui era de o culoare murdară, cenuşie, ca o piatră de mormânt. Părţi din hainele lui atârnau încă pe el. Mă minunam de ce flăcările au lăsat acele zdrenţe și nu le-au ars. Carne arsă atârna de el, și craniul lui părea în flăcări. O cumplită duhoare venea dinspre el.

Am privit cum el şi-a întins mâinile ca și când ar fi ţinut o carte, și a început să citească versete din cartea închipuită. Iarăşi mi-am amintit ce mi-a zis Isus: “Vei avea toate simţurile în iad, și vor fi mult mai puternice.“ Omul a citit verset după verset, și eu m-am gândit că face bine. Isus i-a zis: “Pace, linişteşte-te.“ Imediat, omul s-a oprit din vorbă și s-a întors încet să privească la Isus. Am văzut sufletul omului în lăuntrul formei scheletice. El I-a zis lui Isus: “Doamne, acum voi predica adevărul la toţi oamenii. Acum, Doamne, sunt gata să merg să spun altora despre acest loc. Ştiu că, atât cât am fost pe pământ, eu nu am crezut că este iad și nici nu am crezut că Tu vei veni din nou. Am predicat ce au vrut oamenii să audă, și eu am compromis adevărul pe care-l spuneam oamenilor din biserica mea. Ştiu că nu mi-a plăcut de nimeni care era diferit ca rasă ori culoarea pielii, și am cauzat căderea multora. Eu mi-am făcut legile mele despre iad și despre bine și rău. Ştiu că am făcut pe mulţi să se rătăcească și am cauzat poticnirea multora în Cuvântul Tău sfânt, și am luat bani de la săraci. Dar, Doamne, lasă-mă afară, eu voi face ce este bine. Nu voi mai lua bani de la biserică. M-am pocăit. Voi iubi oamenii din fiecare rasă și culoare.“

Isus i-a zis: “Tu nu numai că ai sucit şi ai răstălmăcit Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, dar ai minţit că nu cunoşti adevărul. Plăcerile vieţii au fost pentru tine mai importante decât adevărul. Eu Însumi am venit la tine și am vrut să te întorc, dar tu nu ai vrut să asculţi. Tu ai mers în drumul tău, și răul a fost domnul tău. Tu ai cunoscut adevărul, dar nu ai vrut să te pocăieşti şi să te întorci la Mine. Eu am vrut ca tu să te pocăieşti, dar tu nu ai vrut; am aşteptat după tine. Și acum judecata a fost pronunţată.” Faţa lui Isus era plină de milă. Eu am ştiut că, dacă acest om ar fi ascultat de chemarea Mântuitorului, el nu ar fi fost acum aici. O, oameni, vă rog ascultaţi și pocăiţi-vă! Isus i-a vorbit din nou căzutului: “Tu ar fi trebuit să spui adevărul, şi ai fi făcut pe mulţi să se întoarcă pe calea neprihănirii prin Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că toţi necredincioşii vor avea partea lor în iazul care arde cu foc şi pucioasă. Tu ai ştiut calea crucii și ai cunoscut calea neprihănirii. Ştiai să spui adevărul, dar Satana ți-a umplut inima cu minciuni, și tu ai mers spre păcat. Trebuia să te pocăiești cu sinceritate, nu pe jumătate. Cuvântul Meu este adevărat. Nu minte. Și acum este prea târziu, prea târziu.”

La aceste cuvinte, omul a ridicat pumnul spre Isus și L-a blestemat. Totuşi, Isus a plâns strigând: “Tată, ai milă!” Cu amărăciune, Isus și cu mine am mers spre groapa următoare. Predicatorul căzut încă Îl blestema înfuriat pe Isus. Pe când noi treceam pe lângă gropile cu foc, mâinile pierduţilor se întindeau spre Isus și, cu voci rugătoare, Îl cereau să-I fie milă. Oasele mâinilor lor erau gri-negru de la ars, nu era carne vie, sânge ori organe, ci numai moarte şi moarte. În sinea mea plângeam, O, pământule, pocăieşte-te! Dacă nu, vei veni aici. Opreşte-te înainte de a. fi prea târziu! Am păşit spre altă groapă. Simţeam o asemenea milă pentru toţi şi o asemenea amărăciune, că mă simţeam slăbită fizic, și abia mai puteam sta în picioare. Hohote puternice mă scuturau. “Isuse, mă doare tare în lăuntrul meu”, am zis.

Din groapă, o voce de femeie I-a vorbit lui Isus. Ea stătea în mijlocul flăcărilor, și flăcările îi acopereau în întregime corpul. Oasele ei erau pline de viermi şi de carne moartă. Din flăcările care se ridicau de jur-împrejurul ei, ea a ridicat mâinile spre Isus, plângând: “Lasă-mă afară de aici. Îţi voi da viața mea acum, Isuse. Voi spune şi altora despre iertarea Ta. Voi mărturisi despre Tine. Te rog, lasă-mă afară!” Isus a zis: “Cuvântul Meu este adevărat și declară că toţi trebuie să se pocăiască și să se întoarcă de la păcatele lor și să mă cheme în vieţile lor, dacă vor să scape din acest loc. Prin sângele Meu este iertare de păcate. Eu sunt credincios și cinstit şi voi ierta pe toţi cei care vor veni la Mine. Și nu îi voi scoate afară.” El S-a întors, a privit-o pe femeie şi a zis: “Dacă ai fi ascultat de Mine şi ai fi venit la Mine și te-ai fi pocăit, Eu te-aş fi iertat.” Femeia a întrebat: “Doamne, nu este nicio cale afară de aici? Isus a răspuns în şoaptă: “Femeie”, i-a zis El, “ţie ţi s-au dat multe oportunităţi să te pocăieşti, dar tu ţi-ai întărit inima şi nu ai vrut. Și ai ştiut Cuvântul Meu, care zice că ‘toţi curvarii vor avea partea lor în iazul de foc.”

Isus S-a întors la mine și a zis: “Această femeie a avut aventuri păcătoase cu mulţi bărbaţi, şi a făcut ca multe case să fie destrămate. Cu toate acestea, Eu am iubit-o. Eu am venit la ea nu să o condamn, ci să o mântuiesc. Am trimis mulţi din servii Mei la ea, ca să se pocăiască de căile ei rele, dar ea nu a vrut. Ea a făcut multe păcate, totuşi Eu aş fi iertat-o dacă ea ar fi venit la Mine. Satana a intrat în ea, şi ea a ajuns să fie plină de răutate şi nu voia să ierte pe nimeni. Ea mergea ia biserică numai ca să întâlnească bărbaţi, îi găsea şi îi seducea. Dacă măcar ar fi venit la Mine, toate păcatele ei ar fi fost spălate în sângele Meu. O parte din ea dorea să Mă slujească pe Mine, dar tu nu poţi sluji şi pe Dumnezeu şi pe Satana în acelaşi timp. Fiecare persoană trebuie să aleagă pe cine vrea să slujească.”

“Doamne”, am strigat, “dă-mi putere să merg mai departe!” Tremuram din cap până în tălpi din cauza ororilor iadului. Isus mi-a zis: “Pace, fii liniştită.” “Ajută-mă, Doamne”, am strigat. “Satana nu vrea ca noi să ştim adevărul despre iad. În cele mai răzleţe gânduri ale mele, eu niciodată nu mi-am închipuit că iadul poate fi ca acesta. Dragă Isuse, când se va sfârşi aceasta?” “Fiica Mea”, a răspuns Isus, “numai Tatăl cunoaşte când va veni sfârşitul. Atunci El a vorbit din nou și mi-a zis: “Pace, fii liniştită.” O putere mare a venit peste mine. Isus şi cu mine am mers mai departe, printre gropi. Eu voiam să smulg din foc fiecare persoană pe lângă care treceam şi să-i aduc la picioarele lui Isus. Am plâns mult în lăuntrul meu. Mă gândeam în mine: “Eu nu vreau ca vreodată copiii mei să ajungă aici.” În sfârşit, Isus S-a întors spre mine și mi-a zis încet: “Fiica Mea, ne vom duce acum acasă. Mâine, la noapte, ne vom reîntoarce în această parte a iadului.” Înapoiată acasă, am plâns fără încetare. În timpul zilei retrăiam iadul și ororile tuturor oamenilor de acolo. Am spus fiecăruia pe care îl întâlneam despre iad. Le-am spus că durerile iadului sunt de neimaginat.

Cei care citiţi această carte, vă rog, vă implor în genunchi, pocăiţi-vă de păcatele voastre. Chemaţi-L pe Isus și cereţi-I să vă mântuiască. Chemaţi-L astăzi. Nu aşteptaţi până mâine. Mâine s-ar putea să nu mai vină. Timpul se scurge repede. Cădeţi în genunchii voştri și fiţi curăţiţi de păcatele voastre. În Numele lui Isus, fiţi miloşi și iertaţi-vă unii pe alţii. Dacă eşti supărat pe cineva, iartă-l. Nu merită, pentru o supărare, să mergi în iad. Iertaţi aşa cum Cristos ne-a iertat pe noi de păcatele noastre. Isus este în stare să ne păstreze, dacă noi avem o inimă pocăită și vom lăsa ca sângele Lui să ne curăţească de toate păcatele. Iubiţi-i pe copiii voştri și iubiţi-vă vecinul vostru ca pe voi înşivă. Domnul bisericilor zice: ”Pocăiţi-vă și fiţi mântuiţi!”

IARĂŞI GROPI

În noaptea următoare am mers din nou cu Isus în piciorul drept al iadului. Am văzut, ca mai înainte, iubirea pe care Isus o avea faţă de sufletele pierdute din iad. Şi am simţit dragostea Lui pentru mine și pentru toţi cei care erau pe pământ. “Fiică”, mi-a zis El, “nu este voia Tatălui ca vreunul să piară. Satana înşală pe mulţi, şi ei îl urmează. Dar Dumnezeu este iertător. El este un Dumnezeu al dragostei. Dacă aceştia ar fi venit cu adevărat la Tatăl şi s-ar fi pocăit, El i-ar fi iertat.” O mare gingăşie am citit pe faţa lui Isus, când a zis: “Tată, ai milă.” Din nou am mers printre gropile arzând și am trecut pe lângă multe suflete aflate în chinurile pe care le-am descris mai înainte. “Doamne, Doamne, ce orori!” am spus în gând. Tot timpul treceam pe lângă multe, foarte multe suflete care ardeau în iad.

Pe toată întinderea cărării, mâini se întindeau spre Isus. Erau numai oase; și unde ar fi trebuit să fie carne era numai o substanţă cenuşie cu bucăţi de carne putredă, arzând şi atârnând în zdrenţe. În interiorul fiecărui schelet era sufletul ca un abur gri-murdar închis în cuşca scheletului uscat pe veşnicie. Puteam să spun, după strigătele lor, că ei simţeau focul, viermii, durerea, deznădejdea. Plânsetele lor mi-au umplut sufletul cu o asemenea mare jale că eu nu pot să descriu. “Măcar dacă ar fi ascultat”, mă gândeam, “ei nu ar fi fost aici”. Ştiam că sufletele din iad au toate simţurile lor. Ei şi-au amintit tot ce li s-a spus vreodată. Ştiau că nu mai există nicio cale de scăpare şi că erau pierduţi pe vecie. Cu toate acestea, fără speranţă, ei încă nădăjduiau şi strigau la Isus pentru milă. M-am oprit la groapa următoare. Era exact ca celelalte, şi înăuntru era o formă de femeie (am cunoscut-o după vocea ei). Ea a strigat la Isus să o elibereze din flăcări.

Isus a privit-o cu iubire și i-a zis: “Când erai pe pământ, Eu te-am chemat de nenumărate ori să vii la Mine. Am insistat să-ţi predai inima și să te împaci cu Mine înainte de a fi prea târziu. Te-am cercetat de multe ori în miez de noapte ca să-ţi spun de iubirea Mea. Ţi-am jurat, te-am iubit și te-am atras la Mine, prin Duhul Meu. ‘Da, Doamne’, ai zis, ‘Te voi urma’. Cu buzele tale ziceai că Mă iubeşti, dar în inima ta nu era aşa. Eu ştiam unde era inima ta. De multe ori mi-am trimis mesagerii Mei ca să-ţi spună să te pocăieşti de păcatele tale și să vii la Mine, dar tu nu voiai să auzi. Am vrut să te folosesc ca să-i ajuţi pe alţii; să-i ajuţi pe alţii să Mă găsească. Dar tu ai vrut lumea și nu pe Mine. Eu te-am chemat, dar tu nu voiai să Mă auzi, nici să te pocăieşti de păcatele tale.”

Femeia I-a zis lui Isus: “Adu-ţi aminte, Doamne, cum am mers la biserică și am fost o femeie bună. M-am alăturat bisericii. Am fost o membră a bisericii Tale. Ştiam că chemarea Ta era în viața mea. Am ştiut că trebuia să ascult de acea chemare cu orice preț, și am ascultat”, a zis ea. Isus i-a zis: “Femeie, tu eşti încă plină de minciuni și păcat. Eu te-am chemat, dar tu nu ai vrut să Mă asculţi! Adevărat, tu ai fost o membră a bisericii, dar a fi un membru al bisericii nu te duce în cer. Păcatele tale au fost multe și tu nu ai vrut să te pocăieşti. I-ai făcut pe alţii să se poticnească în Cuvântul Meu. Nu voiai să-i ierţi pe cei care ţi-au greşit. Tu pretindeai că Mă iubeşti şi că Mă slujeşti pe Mine când erai cu creştinii; dar când erai departe de creştini, minţeai, înşelai și furai. Ai permis duhurile înşelătoare și te bucurai de viața ta dublă. Tu ai ştiut calea îngustă și dreaptă.”

“Și”, a mai zis Isus, “tu de asemenea, aveai o limbă înşelătoare; vorbeai despre fraţii și surorile tale în Hristos, îi judecai ca şi când tu ai fi fost mai sfântă decât ei, pe când în viaţa ta era păcat grosolan. Aceasta ştiu, tu nu ai vrut să asculţi de Duhul Meu plin de milă. Tu judecai exteriorul unei persoane, fără să te gândeşti că mulţi din ei erau copii în credinţă. Tu erai foarte tare. Da, tu ziceai că Mă iubeşti de pe vârful buzelor, dar inima ta era departe de Mine. Tu cunoşteai căile Domnului și le-ai înţeles. Te jucai cu Dumnezeu, dar Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile. Dacă L-ai fi slujit sincer pe Dumnezeu, tu nu ai fi astăzi aici. Nu poţi sluji şi lui Satan și lui Dumnezeu în acelaşi timp.” Isus S-a întors spre mine și mi-a zis: “Mulţi, în zilele din urmă, se vor lepăda de credinţă, acceptând duhurile înşelătoare şi vor sluji păcatului. Ieşiţi afară din mijlocul lor şi fiţi puși deoparte. Nu mergeţi pe aceeaşi cale cu ei.” Pe când noi plecam, femeia a început să-L blesteme şi să-L înjure pe Isus. Ea urla şi striga cu furie. Noi am mers mai departe. Eu mă simţeam atât de slabă.

În groapa următoare era o altă formă scheletică. Am simţit mirosul de moarte încă înainte de a ajunge acolo. Acest schelet arăta aidoma celorlalte. Mă miram ce o fi putut sufletul acesta să facă, de e pierdut pe vecie, fără nicio nădejde, fără viitor, decât în locul acesta îngrozitor. Iadul este pentru veşnicie. Auzind strigătele sufletelor în chinuri, eu am plâns de asemenea. Am ascultat cum o femeie I-a vorbit lui Isus din flăcările gropii. Ea cita din Cuvântul lui Dumnezeu. “Drag Isuse, ce face ea aici?” am întrebat. “Ascultă”, a zis Isus. Femeia a zis din nou: “Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. Isus este Lumina lumii. Veniţi la Isus și El vă va mântui.” Când ea vorbea, multe dintre sufletele dimprejur ascultau. Unii înjurau şi o blestemau. Alţii îi spuneau să termine. Iar alţii ziceau: “Oare mai este vreo speranţă?” ori “Ajută-ne, Isuse.” Mari strigăte de amărăciune umpleau atmosfera. Eu nu înţelegeam ce se întâmplă. Nu ştiam de ce femeia aceea predica Evanghelia acolo.

Domnul a cunoscut gândurile mele. El a zis: “Fiică, Eu am chemat această femeie la treizeci de ani să predice Cuvântul Meu și să fie o martoră a Evangheliei. Am chemat diferite persoane pentru diferite scopuri ale Trupului Meu. Dar dacă un bărbat ori femeie, băiat ori fată nu vrea Duhul Meu, Eu Mă voi depărta. Da, ea a răspuns la chemarea Mea pentru mulţi ani, și a crescut în cunoştinţa de Dumnezeu. Ea a învăţat vocea Mea și a făcut multe lucruri bune pentru Mine. A studiat Cuvântul lui Dumnezeu. Se ruga des și a avut multe rugăciuni ascultate. I-a învăţat pe mulţi calea sfinţeniei. Ea a fost credincioasă în casa ei. Anii au trecut şi ea a aflat că soţul ei avea o legătură extraconjugală cu o altă femeie. Și cu toate că el i-a cerut iertare, ea s-a înrăit și nu voia să-l ierte și să încerce să salveze căsătoria lor.

Adevărat, soţul ei a fost cel greşit, şi el a făcut un păcat foarte grav. Dar această femeie cunoştea Cuvântul Meu. Ea ştia să ierte şi ştia că din fiecare ispită este o cale de scăpare. Soţul ei a rugat-o să-l ierte. Ea nu a vrut. În schimb, supărarea și-a făcut rădăcină în inima ei. Supărarea a crescut în ea. Nu voia să se întoarcă la Mine. Ea se amăra tot mai mult cu fiecare zi și şi-a zis în inima ei: ‘Uite, eu Îl servesc pe Domnul până la capăt, si soţul meu se duce cu altă femeie! Crezi că este bine?’ m-a întrebat ea. Eu i-am zis: ‘Nu, nu este bine. Dar el a venit la tine şi s-a pocăit şi a zis că niciodată nu va mai face. Eu i-am spus: ‘Fiică, priveşte în lăuntrul tău şi vezi că tu însăţi ai cauzat aceasta.’ ‘Nu eu, Doamne’, a zis ea. ‘Eu sunt cea sfântă şi el este cel păcătos.’ Ea nu voia să asculte de Mine.”

“Timpul s-a scurs şi nu se mai ruga, nici nu mai citea Biblia. Ea a devenit supărată nu numai pe soţul ei, dar pe toţi cei din jurul ei. Ea cita versete, dar pe el nu îl ierta. Ea nu voia să asculte de Mine. Inima ei s-a amărât și mare păcat a intrat în inima ei. Gândul uciderii a crescut în inima unde odată a locuit iubirea. Și într-o zi, în mânia ei, ea l-a omorât pe soţul ei şi pe cealaltă femeie. Satana atunci a pus stăpânire pe ea, iar ea s-a omorât singură.” Am privit la acest suflet care L-a părăsit pe Hristos şi şi-a condamnat sufletul pentru veşnicie la foc şi la durere. Am ascultat ce-I spunea ea lui Isus. “Voi ierta acum, Doamne”, zicea ea. “Lasă-mă afară! Acum Te voi asculta. Vezi, Doamne, eu predic Cuvântul Tău acum. Într-o oră, demonii vor veni să mă ia ca să fiu chinuită şi mai rău. Mă vor tortura ore întregi. Din cauză că am predicat Cuvântul Tău, torturile mele vor fi mai cumplite. Te rog, Doamne, Te rog, lasă-mă afară!”

Am plâns împreună cu femeia din groapă şi L-am rugat pe Domnul să mă păzească de toată amărăciunea inimii. “Nu mă lăsa să-i permit urii să vină în inima mea, Doamne Isuse”, am zis. “Vino, hai să mergem mai departe”, a zis Isus. În groapa următoare a fost un suflet a unui bărbat înfăşurat într-o formă scheletică, strigând la Isus. “Doamne”, a strigat el, “ajută-mă să înţeleg de ce sunt aici.” Isus i-a zis: “Pace, linişteşte-te. Tu înţelegi de ce eşti aici.” “Lasă-mă afară şi voi fi bun”, s-a rugat omul. Domnul i-a zis: “Chiar fiind în iad încă minţi.” Isus S-a întors spre mine și a zis: “Omul acesta a fost de douăzeci și trei de ani când a venit aici. El nu a vrut să asculte de Evanghelia Mea. El a auzit Cuvântul Meu de multe ori şi a fost de multe ori în casa Mea. Eu I-am atras prin Duhul Meu la mântuire, dar el a vrut lumea cu poftele ei. Îi plăcea să bea şi nu voia să audă chemarea Mea. El a fost crescut în biserică, dar nu a vrut să se predea Mie.”

“Într-o zi mi-a spus: ‘O să-ţi dau viaţa mea Ţie într-o zi, Isuse.’ Dar ziua aceea n-a mai venit niciodată. într-o noapte, după o petrecere, a avut un accident de maşină şi a fost omorât. Satana I-a înşelat până la sfârşit. A fost omorât instantaneu. Nu a vrut să audă chemarea Mea. Și alţii au fost omorâţi în acel accident. Lucrarea Satanei este să omoare, să fure şi să distrugă. Dacă acest tânăr ar fi ascultat! Nu este voia Tatălui ca vreunul să piară. Satana a vrut sufletul omului acestuia, și el s-a distrus prin nepăsare, păcat și băuturi tari. Multe case și vieţi sunt distruse în fiecare an din cauza alcoolului.” Dacă oamenii ar putea vedea că poftele și dorinţele lumii acesteia sunt numai pentru un timp! Dacă vii ia Domnul Isus, El te va elibera de băuturile tari. Cheamă-L pe Isus, El te va auzi și te va ajuta. El va fi prietenul tău. Adu-ţi aminte că El te iubeşte și că, de asemenea, are și puterea să ierte păcatele tale.

Creştinilor căsătoriţi, Isus vă avertizează să nu comiteţi adulter. Şi că a dori pe cineva de sex opus, chiar dacă tu nu comiţi adulter, poate fi adulter în inima ta. Tinerilor, staţi departe de droguri si de păcatele sexuale. Dacă cumva aţi păcătuit, Tatăl vă iartă. Chemaţi-L chiar acum cât încă este timp. Găseşte creştini maturi, puternici în credinţă și întrebaţi-i dacă puteţi vorbi cu ei despre problemele voastre. Voi vă veţi bucura că aţi făcut aceasta acum, în această lume, înainte de a fi prea târziu. Satana vine ca un înger de lumină pentru a înșela lumea. Nu e de mirare că păcatele lumii arată ispititoare pentru tineri, chiar dacă ei cunosc Cuvântul sfânt a lui Dumnezeu. “Numai o singură petrecere”, el s-a gândit, “Isus va înţelege.” Dar moartea nu are milă. El a aşteptat prea mult.

Am privit la sufletul omului şi m-am gândit la copiii mei, care în curând vor împlini douăzeci și trei de ani. Oh, Doamne, fă ca ei să-Ți slujească Ţie! Eu ştiu că mulţi dintre voi, care citiţi acestea, aveţi iubiţi, poate copii, pe care nu aţi vrea să-i vedeți în iad. Spuneţi-le despre Isus înainte de a fi prea târziu. Spuneţi-le să se pocăiască de păcatele lor şi că Dumnezeu îi va ierta şi îi va face sfinţi. Plânsetele tânărului m-au urmărit zile întregi. Niciodată nu voi uita plânsetele lui de regret. Îmi amintesc de carnea atârnată pe oasele arzând în flăcări. Nu pot să uit putreziciunea, mirosul de moarte, găurile unde odată erau ochii, sufletul gri-murdar şi viermii care mişunau printre oase. Forma omului tânăr a ridicat mâinile spre Isus, rugător, pe când noi ne îndreptam spre groapa următoare. “Dragă Doamne”, m-am rugat, “dă-mi putere să merg mai departe.”

Am auzit o voce de femeie plângând tare, în disperare. Plânsetele morţilor se auzeau pretutindeni. În curând am ajuns la groapa în care era femeia. Ea se ruga din tot sufletul ei lui Isus să o scoată de acolo. “Doamne”, zicea ea, “nu am stat destul aici? Tortura mea este mai mult decât pot îndura. Te rog, Doamne, lasă-mă afară!” Hohote scuturau forma ei şi era asemenea durere în vocea ei…. Ştiam că suferă cumplit. Am zis: “Isuse, nu poţi face nimic?” Atunci Isus i-a zis femeii: “În timp ce tu erai pe pământ, Eu te-am chemat neîncetat la Mine. Te-am rugat insistent să te împaci cu Mine, să-i ierţi pe alţii, să faci ce este bine şi să te fereşti de păcat. Din când în când, Eu chiar te-am cercetat în miez de noapte și te-am atras prin Duhul Meu. Cu buzele tu ziceai că Mă iubeşti, dar inima ta a fost departe de Mine. Nu ştiai că nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu?”

“Tu i-ai înşelat pe alţii, dar pe Mine nu M-ai putut înşela. Totuşi, Eu am trimis pe mulţi să-ţi spună să te pocăieşti, dar tu nu ai ascultat. Tu nu auzeai, nu voiai să vezi şi, în mânie, îi respingeai. Te-am aşezat într-un loc unde puteai auzi Cuvântul Meu. Dar tu nu ai voit să-Mi dai inima. Nu-ţi părea rău, nici nu-ţi era ruşine de ceea ce făceai. Ţi-ai împietrit inima şi M-ai respins. Acum eşti pierdută pe vecie. Dar acum ai voi să-ţi predai inima Mie.” La acestea, ea L-a privit pe Isus şi a început să înjure şi să-L blesteme pe Dumnezeu. Am simţit prezenţa duhurilor rele şi am ştiut că ei erau cei care blestemau şi înjurau. Ce trist este să fii pierdut pe veşnicie în iad! Împotriviţi-vă diavolului atâta timp cât mai puteţi, și el va fugi de la voi. Isus a zis: “Lumea cu tot ce este în ea va trece, dar Cuvintele mele nu vor trece.”

TUNELUL FRICII

Am încercat să-mi aduc aminte de predicile pe care le-am auzit despre iad. Dar niciodată nu am auzit asemena cumplite lucruri ca acelea pe care mi le-a arătat Domnul aici. Iadul este infinit mai rău decât cineva poate să gândească ori să-şi imagineze. Mă doare să ştiu că sufletele care acum sunt în chinuri în iad vor fi acolo pentru eternitate Nu există nicio cale de ieşire. Sunt determinată să fac tot posibilul să salvez sufletele de acele orori. Trebuie să predic Evanghelia la fiecare om pe care-l întâlnesc, pentru că iadul este un loc înfricoşător, şi aceasta este o mărturie adevărată, Înţelegeţi ceea ce spun? Dacă păcătoşii nu se pocăiesc și nu cred Evanghelia, ei cu siguranţă vor ajunge aici.
Crede în Domnul Isus Hristos și cheamă-L să te mântuiască din păcat. Citeşte Evanghelia după loan, capitolele 3 și 14. Și, te rog, citeşte această carte din scoarţă în scoarţă, ca să înţelegi mai bine despre iad şi despre viața de dincolo. Citind, roagă-te ca Isus să vină în inima ta şi să-ţi spele păcatele înainte de a fi prea târziu.

Am mers iarăşi cu Isus prin iad. Cărarea era arsă, uscată, crăpată și cu pământ neroditor. Am privit in jos la şirul de gropi atât de departe cât puteam vedea cu ochii. Eram foarte obosită. Inima mea, chiar duhul meu era frânt de toate ce le-am văzut și auzit și ştiam că erau încă multe înainte. “Isuse, dă-mi putere să pot merge mai departe”, am strigat. Isus mergea în faţă ca un conducător, iar eu mă ţineam foarte aproape, în spatele Lui. Eu eram plină de durere din cauza tuturor lucrurilor îngrozitoare pe care le văzusem. Mă miram în mine dacă lumea mă va crede. Am privit în stânga mea, în dreapta mea, în spatele meu, peste tot: cât de departe puteam vedea, erau numai gropi cu foc. Am ţipat tare, într-un moment de teroare. Oroarea și realitatea a ceea ce vedeam era prea mult pentru mine. O, pământule, POCĂIEŞTE-TE! am strigat. Suspine adânci zguduiau duhul meu, pe când mergeam în continuare cu Isus. Mă gândeam ce va mai fi în continuare. Mă gândeam ce vor fi făcând familia mea și prietenii mei …Oh, cât îi iubeam!

Mi-am amintit cum am păcătuit înainte de a mă întoarce la Isus și I-am mulţumit lui Dumnezeu că m-am întors înainte de a fi prea târziu. Isus a zis, “Acum vom intra într-un tunel care ne va duce în burta Iadului. Iadul are forma unui trup omenesc întins în centrul pământului. Trupul stă întins pe spate, cu amândouă mâinile și picioarele întinse. Aşa cum Eu am un trup de credincioşi, aşa iadul are un trup de păcat şi moarte. Aşa cum trupul lui Hristos este zidit zilnic, tot aşa și trupul iadului este zidit zilnic.” În calea noastră spre tunel, am trecut pe lângă gropile în flăcări, cu strigăte și gemete ale condamnaţilor răsunând în urechile mele. Mulţi Îl strigau pe Isus când treceam pe lângă ei. Alţii încercau să se caţere afară din groapa de foc ca să-L atingă, dar nu puteau. “Prea târziu! Prea târziu!” striga inima mea.

Durerea se citea tot timpul pe faţa lui Isus, pe tot parcursul drumului. Privind la gropile de foc, mi-am amintit de multele ocazii când făceam foc în spatele grădinii noastre, și cum arăta jarul roşu și fierbinte care nu se stingea ore întregi. Cu mult mai mult era ceea ce vedeam eu aici, în iad. Am fost foarte mulţumită să intru în tunel. Mă gândeam: “Tunelul nu poate fi atât de rău ca gropile.” Dar cât de greşită am fost! Imediat cum am ajuns înăuntru, am văzut şerpi cumpliţi, şobolani mari și multe duhuri rele, toate fugind din prezenţa Domnului. Şerpii sâsâiau la noi şi şobolanii schelălăiau. De asemenea, erau multe zgomote demonice. Vipere și umbre negre ne înconjurau din toate părţile. Isus era singura lumină care se putea vedea în întuneric. Am stat cât am putut mai aproape de El. Draci mici și diavoli erau pe toate părţile tunelului, și toţi mergeau undeva înspre ieşirea din tunel. Am aflat mai târziu că aceste duhuri rele ieşeau pe suprafaţa pământului ca să împlinească legăturile Satanei.

Simţind frica în acest loc întunecat, umed şi murdar, Isus a zis: “Nu te teme; curând vom ajunge la capătul tunelului. Trebuie să-ţi arăt aceste lucruri. Vino, urmează-Mă. Şerpi uriaşi treceau târându-se pe lângă noi. Unii dintre şerpi erau atât de mari că atingeau peste un metru lăţime și cam opt lungime. Mirosuri groase, murdare umpleau aerul, şi duhuri rele erau peste tot. Isus a vorbit: “În curând vom ajunge în burta iadului. Această parte a iadului este de 17 mile (29 km) înaltă și de trei mile (5 km) de jur-împrejur ca un cerc.” Isus mi-a dat măsurile exacte. Voi încerca.să scriu ce am văzut și auzit în măsura abilităţii și a capacităţii mele. Fac aceasta pentru gloria Tatălui, pentru gloria Fiului și pentru gloria Duhului Sfânt. Să se facă voia lui Dumnezeu. Am ştiut că Isus îmi arată toate aceste lucruri ca eu să pot avertiza oamenii din lume să evite iadul cu orice preţ. Dragii mei, dacă citiţi aceasta şi nu-L cunoaşteţi pe Isus, opriţi-vă chiar acum, pocăiţi-vă de păcatele voastre şi invitaţi-L pe El să fie Mântuitorul vostru.

ACTIVITATEA ÎN IAD

Înaintea noastră am văzut o lumină galbenă, slabă. Isus și cu mine am ieşit afară din tunelul fricii și acum stăteam pe o margine murdară privind la burta iadului. Atât cât puteam vedea de departe, se vedea o mare activitate în mijlocul (ori în burta) iadului. Ne-am oprit și Isus a zis: “Te voi trece prin burta iadului, și am să-ţi descopăr multe lucruri. Vino, urmează-Mă.” Amândoi am mers mai departe. Isus a zis: “În faţa noastră sunt multe terori. Ele nu sunt produsul unei imaginaţii bolnave, ci sunt reale. Fii atentă să spui cititorilor tăi că puterile demonice sunt reale. De asemenea, spune-le că Satan este real și că puterile întunericului sunt reale. Dar spune-le să nu dispere, pentru că, dacă poporul Meu peste care este chemat numele Meu se va umili și se va ruga și se va întoarce de la calea lor rea, atunci Eu voi auzi din cer și voi vindeca pământul și trupurile lor. La fel cum cerul este real — tot la fel iadul este real.”

Dumnezeu vrea ca voi să ştiţi despre iad și să vă salveze din acel loc. Dumnezeu vrea ca voi să ştiţi că există o cale de scăpare. Această cale este Isus Cristos, Mântuitorul sufletului vostru. Aduceţi-vă aminte că numai acei cu numele scrise în Cartea Vieţii Mielului vor fi mântuiţi. Noi am ajuns unde era prima activitate în burta iadului. Se afla în partea dreaptă a intrării pe unde am intrat noi și sus, pe un mic deluşor, într-un colț întunecat al iadului. Mi-am amintit de cuvintele Domnului când mi-a zis: “Ţi se va părea câteodată că Eu te-am părăsit, dar nu va fi aşa. Adu-ţi aminte că Eu am toată puterea în cer și pe pământ. Câteodată duhurile rele și sufletele pierdute nu ne vor vedea și nu vor şti că noi suntem aici. Nu te teme. Ceea ce vei vedea este real. Aceste lucruri se întâmplă acum şi vor continua să se întâmple până când moartea şi iadul vor fi aruncate în iazul de foc.” Cititorule, fii sigur că numele tău este scris în Cartea Vieţii Mielului.

În faţa noastră puteam auzi voci şi plânsete ale sufletelor în chinuri. Am mers spre deluşor şi am privit dincolo de el. O lumină lumina locul, aşa că puteam vedea clar. Strigăte cum eu niciodată nu am crezut sau gândit să fi fost posibile umpleau văzduhul. Erau strigătele unui om. “Ascultă-Mă”, a zis Isus. “Ceea ce vei vedea şi auzi acum este adevărat.” Fiţi atenţi, slujitori ai Evangheliei, pentru că aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate. Treziţi-vă, evanghelişti, predicatori și învăţători ai Cuvântului Meu, şi voi toţi cei care sunteţi chemaţi să vestiţi Evanghelia lui Isus Hristos. Dacă voi păcătuiţi, pocăiţi-vă, ori şi voi veţi pieri la fel. Am ajuns cam la vreo trei-patru metri de această activitate. Am văzut figuri mici, îmbrăcate în culori întunecate, mărşăluind în jurul unui obiect care semăna cu o cutie.

Privind mai de aproape, am văzut că cutia era un sicriu şi că figurile mărşăluind împrejurul lui erau demoni. Era un sicriu adevărat, şi erau doisprezece demoni care-l înconjurau. În marşul lor, ei făceau incantații şi râdeau. Fiecare avea o săgeată ascuţită în mâna lui, pe care o tot înfigeau în sicriu prin nişte găuri mici care erau presărate pe dinafară. Plutea un simţământ de mare frică în atmosferă, și eu am tremurat la ceea ce era în faţa mea. Isus a cunoscut gândurile mele, pentru că a zis: “Fiica mea, sunt multe suflete aici în chinuri, şi multe feluri de pedepse pentru aceste suflete. Dar este o pedeapsă şi mai mare pentru cei care odată au predicat Evanghelia și au căzut în păcat, sau pentru cei ce nu au ascultat chemarea lui Dumnezeu pentru viața lor.”

Am auzit un plânset atât de sfâşietor, că mi-a umplut inima de disperare. “Nicio speranţă, nicio speranţă!” striga el. Strigătul fără speranţă venea din sicriu. Era un vaiet fără sfârşit de regret. “Oh, ce cumplit!” am zis. “Vino”, a zis Isus, “să mergem mai aproape.” Așadar, El S-a apropiat de sicriu și a privit înăuntru. L-am urmat și m-am uitat şi eu. Se părea că duhurile rele nu ne puteau vedea. O ceaţă cenuşiu-murdar umplea interiorul sicriului. Era sufletul omului. Când mă uitam, demonii şi-au înfipt săgeţile în sufletul omului din sicriu. Niciodată nu voi uita suferinţa acestui suflet. Am strigat la Isus: “Lasă-l afară, Doamne, lasă-l afară.” Tortura acestui suflet era o privelişte cumplită. Măcar dacă s-ar fi putut elibera. Am tras de mâna iui Isus și L-am rugat să lase omul afară din sicriu. Isus a zis, “Fiica Mea, pace, fii liniştită.”

Cum a vorbit Isus, omul ne-a văzut. El a zis: “Doamne, Doamne, lasă-mă afară! Ai milă!” Am privit în jos şi am văzut o mizerie sângeroasă. Înaintea ochilor mei era un suflet, în lăuntrul sufletului era o inimă omenească, şi din ea ţâşnea sânge. Împunsăturile săgeţilor se înfigeau cu adevărat în inima lui. “Te voi sluji acuma, Doamne.” Cerşea îndurare. “Te rog, lasă-mă afară!” Ştiam că acest om simţea fiecare săgeată care îi străpungea inima. “Zi şi noapte este torturat”, a zis Domnul. “El a fost pus aici de Satana, şi Satana îl torturează.” Omul a strigat: “Doamne, eu voi predica de acum adevărata Evanghelie! Voi vorbi despre păcat şi despre iad. Dar, Te rog, ajută-mă afară de aici!” Isus a zis: “Acest om a fost un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu. A fost un timp când el M-a slujit cu toată inima şi a condus mult popor la mântuire. Unii dintre cei salvaţi de el încă Mă slujesc pe Mine astăzi, după atâţia ani.”

“Pofta firii pământeşti și înşelăciunea bogăţiilor I-au făcut să se rătăcească. El a permis Satanei să câştige conducerea asupra lui. Avea o biserică mare, o maşină frumoasă şi un venit mare. El a început să fure din banii bisericii. A început să înveţe minciuni. Cel mai mult spunea jumătate minciuni şi jumătate adevăruri. Nu Mă lăsa să-l corectez. Am trimis mesagerii Mei la el, să-i spună să se pocăiască şi să predice adevărul, dar el a iubit plăcerile lumii acesteia mai mult decât viaţa cu Dumnezeu. El a ştiut că nu are voie să predice sau să înveţe altă doctrină decât adevărul revelat în Biblie. Dar înainte de a muri, el a zis că botezul cu Duhul Sfânt a fost o minciună și că cei care pretind că au Duhul Sfânt sunt nişte ipocriţi. Ei zicea că poţi să fii beţiv și să mergi în cer, fără pocăinţă.”

“El zicea că Dumnezeu nu trimite pe nimeni în iad, pentru că El este prea bun să facă aceasta. Din acest motiv, mulţi oameni buni au căzut din harul Domnului. Chiar a zis că el nu are nevoie de Mine, pentru că el era ca un dumnezeu. A mers atât de departe că a ţinut seminarii ca să înveţe această doctrină falsă. El a călcat Cuvântul Meu sfânt în picioare. Cu toate acestea, Eu am continuat să-l iubesc. Fiica Mea, ar fi fost mai bine pentru el să nu Mă fi cunoscut niciodată decât să Mă fi cunoscut şi pe urmă să-şi întoarcă spatele de la Mine”, a zis Domnul. “Dacă măcar ar fi ascultat de Tine, Doamne!” am strigat plângând. “Dacă i-ar fi păsat de sufletul lui şi de sufletul altora.” “El nu a ascultat de Mine. Când I-am chemat nu a vrut să Mă audă. Îi plăcea viata uşoară. L-am chemat de nenumărate ori și I-am îndemnat la pocăinţă, dar el nu a vrut să se întoarcă la Mine. Într-o zi, el a fost omorât și a venit imediat aici. Acum Satana îl torturează pentru că a predicat odată Cuvântul Meu şi că a mântuit suflete pentru împărăţia Mea. Acesta este chinul lui.”

Am privit la demonii care-şi continuau marşul împrejurul sicriului. Inima omului bătea, și sânge adevărat curgea din ea. Nu voi uita niciodată strigătele lui de durere și de jale. Isus a privit la omul din sicriu cu mare milă şi a zis: “Sângele multora este pe mâinile acestui om. Mulţi dintre ei sunt în chinuri chiar acum.” Cu inimi întristate, am mers cu Isus mai departe. Pe când mergeam, am văzut un alt grup de demoni venind spre sicriu. Erau cam de un metru înălţime, îmbrăcaţi în haine negre și cu glugi negre acoperind feţele lor. Ei făceau cu schimbul în torturarea acestui suflet. M-am gândit cum mândria în fiecare din noi ne face câteodată să nu vrem să ne recunoaştem greşelile şi să cerem iertare. Noi refuzăm să ne pocăim şi să ne smerim singuri, şi ne purtăm ca şi când numai noi singuri am avea dreptate întotdeauna. Dar ascultă, suflete, iadul este real. Te rog, nu merge în locul acela.

Am mers mai departe cu Isus, până la o mică deschizătură cu pietre aruncate pe toată suprafaţa. Din loc în loc erau pereţi scunzi… făcuţi din pământ şi piatră. O lumină a strălucit puternic într-o arie cam de mărimea unui amfiteatru. Isus mi-a zis: “Copila Mea, priveşte la lucrările Satanei.” Aceasta este ce am văzut și auzit. Sunetul unei muzici încântătoare a umplut aerul, şi în mijlocul amfiteatrului, pe o podea bine luminată, erau cinci femei minunate care dansau. Ele toate stăteau în şir si se mişcau în acelaşi timp în ritmul muzicii. Dansând, ele râdeau. Se părea că este un concurs de frumuseţe pentru că femeile erau de o eleganţă extravagantă. De fapt, ele erau atât de atractive, că păreau ireale. M-am gândit: “Cum poate ceva atât de frumos să fie în iad? Hainele cu care erau îmbrăcate femeile erau minunate și foarte scumpe. Ele arătau ca nişte prinţese, fără nicio singură greşeală. Totul părea perfect. Mă miram ce or fi căutând în iad. Nu arătau nici rele și nici păcătoase. Dar atunci am observat că ele dansau în ritmul focului și că flăcările se mişcau în sus și în jos pe trupurile lor perfecte. Ele râdeau când flăcările au cuprins trupurile lor. Nu au fost arse și nici nu simţeau vreo durere.

Am privit cum dintr-odată muzica s-a oprit și amfiteatrul a devenit tăcut. Şirul de femei minunate au stat nemişcate şi priveau la cineva care se apropia. O prezenţă rea a umplut încăperea – un rău mai mare decât am simţit vreodată. Şi atunci am văzut spatele unei persoane întunecate toată îmbrăcată în întunecimi. Era cu spatele la mine, și era îmbrăcat într-o robă lungă neagră şi o capă închisă pe umeri. Alături de el erau doi bărbaţi. Ei erau cu spatele la mine și la Isus. Am ştiut că nu puteau să ne vadă. “Priveşte”, a zis Isus. Am ştiut că prezenţa neagră era Satana, pentru că acum femeile minunate au început să i se închine şi să intoneze, Trăiască Satana, trăiască Satana!” Satana a început să vorbească, zicându-le: “Fetele mele, voi mi-aţi ascultat comenzile şi acum sunteţi gata de a merge pe pământ şi să faceţi voia mea. V-am dat puterile întunericului, și voi aveţi toate resursele iadului să vă ajute în lucrarea voastră.” Satana a râs răutăcios şi a zis: “Acum, ca să vă amintesc cu puterea mea, vă voi demonstra ce vi se va întâmpla dacă nu veţi asculta ordinele mele în cele mai mici amănunte.”

Satan şi-a rotit mâinile în faţa lor, şi ele au început a striga la el, “Oh, te rugăm, Satana, nu! Noi te vom asculta si vom face ceea ce tu ordoni. Te rugăm, Satana, nu ne tortura!” Dar Satana nu asculta. Am privit, plină de uimire, cum minunatele trupuri ale acestor femei au început să se schimbe într-o carne de iad moartă şi gri. Ceea ce a fost odată perfecţiune de admirat acum a devenit respingător în urâţenie. Trupurile încântătoare s-au desfăcut și au lăsat să rămână forma hidoasă a morţii. Formele lor erau pline de demoni și de duhuri rele, și şerpi mari, lungi, se căţărau și şerpuiau pe stomacurile lor. “Isuse, ce înseamnă acestea?” am întrebat. Isus nu mi-a răspuns. “Satano, te rugăm, dă-ne înapoi trupurile noastre frumoase!” cerşeau femeile. “Noi te vom asculta.” Din nou râsete au umplut văzduhul când Satana, printr-o mişcare a mâinilor, a făcut ca formele urâte să se transforme din nou în încântătoarele femei tinere.

“Fiți atente și ascultaţi-mă”, le-a zis Satana. “Faceţi tot ce vă spun eu și vă veţi păstra trupurile acestea drăguţe. Acum priviţi, am să vă arăt unde veţi face lucrările mele demonice. La acestea, omul din stânga iui Satana şi-a ridicat mâna, şi o lumină puternică a apărut pe peretele dinspre răsărit. Pe perete era un ecran de film, și pe ecran au apărut imagini ale unor locuri obişnuite. Satana şi-a ridicat mâinile înspre filmul de pe ecran, şi scenele au început să se mişte. Au apărut o stradă, un club de noapte, o prăvălie, o brutărie, un magazin cu de toate, o bancă, o nuntă, o licitaţie, o biserică şi o primărie. Toate locurile pe care le arăta erau locuri obişnuite, și Satan le-a arătat pe ecran încă multe alte locuri ca acestea. “Voi veţi înşela pe mulţi și veţi face ca mulţi să cadă de la adevăr. Veţi merge pe tot pământul și veţi face lucrarea mea şi vă veţi întoarce la mine cu rapoarte. Dacă veţi avea nevoie de ajutor, vă voi trimite. Voi aţi fost instruite bine în folosinţa puterilor demonice. Misiunea voastră este să-mi aduceţi suflete. Puteţi să le momiţi prin vrăjitorie, religii false şi ocultism. Voi puteţi să-i duceţi pe creştinii slabi în păcatele cărnii. Puteţi planta seminţe de îndoială despre adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Abateţi bărbaţi și femei de la Evanghelia lui Isus Cristos şi distrugeţi-i cum puteţi.”

În fața lui Satana a fost adusă o masă. Pe ea erau nişte hârtii. El le-a luat în mână și a început să le citească femeilor multe lucruri din ele. Anumite lucruri le-am înţeles, iar altele nu. “Alegeţi un suflet pe săptămână”, a continuat Satana, “și lucraţi cu sufletul acela toată săptămâna. Vă dau trei săptămâni ca să corupeţi un suflet, şi apoi îmi veţi raporta mie. Nu veţi duce lipsă de nimic, pentru că aveţi la dispoziţia voastră bogăţii din abundenţă. Nu uitaţi că un suflet pe care voi îl câştigaţi poate, în schimb, să câştige mulţi alţii pentru mine. Lucraţi din greu şi vă voi recompensa. Dacă nu mă veţi asculta, voi dezvălui lumii adevărata voastră față. Nu uitaţi că voi aveţi puterea să vă transformaţi în orice formă voiţi. Vă voi trimite tot ce doriţi ca să aveţi succes. Acum, mergeţi și faceţi lucrarea mea, și reîntoarceţi-vă peste o lună. Vor birui pe Dumnezeu?” a strigat Satana din nou, învârtindu-şi mâinile din nou, şi femeile minunate au început să se înalţe spre pământ.

Am privit şi numai focul a mai rămas acolo unde fuseseră femeile. Am privit cum Satana le-a zis celor doi bărbaţi: “Priviţi!” şi a arătat spre peretele pe care era ecranul. “ÎI urăsc pe Dumnezeu” a zis el, “şi acestea vor face o lucrare foarte bună pentru mine.” Pe ecran am văzut cum femeile minunate erau acum în oraşe, magazine, biserici şi baruri, împlinindu-şi lucrarea lor rea. Acestea erau duhuri înşelătoare, demoni eliberaţi din iad pe pământ, şi oamenii nu ştiau că ele erau demoni. “Puterile demonice sunt reale”, am gândit. Ele sunt cu adevărat aici ca să înșele pe oricine vor putea înşela. Ele înşală, mint și fură ca să facă un ucenic pentru Satana. Ecranul a dispărut dintr-odată, şi eu am văzut cum Satana cu cei doi oameni ai lui au dispărut într-un nor de fum. Atunci Isus mi-a arătat un ceas gigantic, care se întindea peste toată lumea. L-am auzit bătând. Minutarele se apropiau de ora 12. Arăta ora 12 fără 3 minute. Pe neobservate, minutarele se îndreptau spre ora exactă. Pe când se mutau, ticăitul lor devenea tot mai tare și mai tare, până când s-a părut că umple tot pământul.

Dumnezeu a vorbit ca o trâmbiţă, şi vocea Lui se asemăna cu vuietul multor ape. “Ascultaţi ce zice bisericilor Duhul”, a zis El. “Fiţi gata, pentru că, în momentul în care voi nici nu vă gândiţi, Eu voi veni din nou.” Eu aud ceasul bătând. Este ora 12. Mirele vine după Mireasa Lui. Eşti tu gata pentru venirea lui Cristos, prietenul meu? Ori vei fi unul din aceia care vor zice: “Nu astăzi, Doamne”? Vrei să-L chemi pe El şi să fii mântuit? Vrei să-ţi predai inima ta Lui acum? Nu uita, Isus poate şi te va mântui de tot răul dacă tu Îl vei chema astăzi și te vei pocăi. Roagă-te pentru familia ta și pentru cei iubiţi de tine, ca ei să vină la Cristos înainte de a fi prea târziu. Ascultă ce zice Isus: “Eu te voi proteja de rău. Te voi păzi în toate căile tale. Voi mântui pe cei dragi ai tăi. Cheamă-Mă astăzi şi vei trăi.” Cu multe lacrimi, mă rog ca voi toţi care veţi citi această carte să realizaţi adevărul înainte de a fi prea târziu. Iadul este pentru eternitate. Eu încerc cât pot mai bine să vă redau tot ce am văzut şi auzit. Eu ştiu că aceste lucruri sunt adevărate. Citind cele ce vor urma, mă rog ca voi să vă pocăiţi și să-L acceptați pe Isus Cristos ca Mântuitorul vostru personal. L-am auzit pe Domnul zicând: “Este timpul să mergem; ne vom reîntoarce mâine.”

BURTA IADULUI

În noaptea următoare am mers iarăşi cu Isus în iad. Prima dată am intrat pe o mare întindere. Cât vedeam cu ochii, peste tot se desfăşurau activităţi demonice. Un mare număr din aceste activităţi se întâmplau chiar în jurul nostru. Nu mai departe de 2-3 metri de unde stăteam noi, am observat o activitate ciudată — ciudată mai ales prin faptul că multe forme demonice şi duhuri necurate intrau şi ieşeau grăbite în acel loc specific. Scena se asemăna mai degrabă cu o scenă dintr-un film de groază. Pe o întindere cât vedeam cu ochii, erau suflete în torturi, şi diavolul şi îngerii lui erau ocupaţi în lucrarea lor. Semiîntunericul era străbătut de strigăte de agonie şi disperare. Isus a zis: “Fiică, Satana este tot atât de înşelător pe pământ, cât şi de torturător de suflete în iad. Multe dintre puterile demonice pe care le vezi aici merg din când în când pe pământ ca să lovească, să nenorocească și să înșele. Îţi voi arăta lucruri care niciodată până acum nu au fost descoperite atât de detaliat. Unele dintre lucrurile pe care le vei vedea se vor întâmpla acum, dar altele se vor întâmpla în viitor.”

Din nou am privit înainte. Pământul era de un cafeniu deschis fără viaţă, fără iarbă ori ceva verde. Totul era mort ori pe moarte. Anumite locuri erau reci şi umede, în timp ce altele erau fierbinţi şi uscate. Şi tot timpul era o duhoare putredă de carne arzând sau în descompunere, care se contopea cu mirosurile de rămăşiţe, de gunoaie învechite şi mucegai. “Satan foloseşte multe capcane ca să înşele poporul lui Dumnezeu”, a zis Isus. “În decursul multelor noastre călătorii spre iad, îţi voi arăta multe dintre înşelăciunile și trucurile diavolului.” Mersesem doar câţiva metri, când am văzut în faţa noastră apărând un obiect întunecat, negru, lunguieţ. Părea că se muta când în sus, când în jos, se contracta, ori se umfla. Şi de fiecare dată când se muta, elimina o duhoare cumplită – o împuţiciune mai cumplită decât obişnuitele mirosuri rele care umpleau aerul iadului. Voi încerca să explic cât mai exact posibil ceea ce am văzut. Pe când obiectul acela mare suspendat, negru, lunguieţ, continua să se contracte și să se umfle și să sufle duhori ofensive, am observat ceva ca nişte coame, întunecate la culoare, care ieşeau afară din ea și se înfigeau în pământ. Am realizat că aceea era o inimă mare și neagră, și că erau multe intrări în ea.

O presimţire de moarte a venit asupra mea. Isus mi-a cunoscut gândurile și mi-a zis: “Nu-ţi fie frică. Aceasta este inima iadului. Mai târziu vom merge și în ea, dar acum trebuie să mergem în celulele anexe ale iadului.” Celulele anexe ale iadului erau într-un cerc în burta iadului. Celulele erau de 17 mile înălţime. Am privit în sus și am văzut că era un şanţ mare, maro, între celule și fundul ori burta iadului. Mi se părea că șanțul era cam de şase picioare adâncime, și mă minunam cum voi fi în stare să-l trec. Nici nu am gândit bine, că noi am şi fost sus deasupra, pe o ieşitură a buzei primului şir de celule. Acea buză era ca o legătură împrejurul celulelor şi era, de asemenea, ca un loc de vedere de pe care cineva putea vedea tot centrul iadului. Isus a zis: “Aceste lucruri sunt vrednice de crezare şi reale… Moartea și iadul vor fi aruncate într-o zi în iazul de foc. Până atunci, acesta este locul care ţine iadul. Aceste celule vor rămâne aici, plin de suflete păcătoase, turmentate şi în chinuri. Eu Mi-am dat viața ca voi să nu trebuiască să veniţi aici. Eu am ştiut că aceste orori erau reale, dar mila Tatălui Meu este tot la fel de reală. Dacă tu Îi vei da voie, El te va ierta. Cheamă-L pe El în Numele Meu astăzi.”

CELULELE DIN IAD

Împreună cu Isus, stăteam pe buza primului şir de celule. Buza era cam de un metru lăţime. Am privit în sus și, atât cât puteam vedea cu ochii de departe, erau alte buze într-un cerc mare împrejurul a ceva care apărea ca un abis gigantic. Alături de această buză, sau cărăruie, erau celule care erau săpate în pământ. Aceste celule (ca nişte celule de închisoare) erau toate în şir, separate numai de jumătate de metru distanţă între ele. Isus a zis: “Acest bloc de celule este de 17 mile înalt, începând cu fundul iadului. În aceste celule erau multe suflete care au fost în vrăjitorie ori ocultism. Unii au fost vrăjitori, mediumuri, traficanţi de droguri, închinători la idoli, sau oameni răi cu duhuri de ghicire. Acestea sunt sufletele care au adus cea mai mare nelegiuire împotriva lui Dumnezeu; mulţi dintre ei sunt aici de sute de ani. Aceştia sunt acei care nu au vrut să se pocăiască, în special acei care i-au înşelat pe oameni și i-au rătăcit de la calea lui Dumnezeu. Aceste suflete au făcut o mare răutate împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său. Răul şi păcatul au fost iubirea şi pasiunea lor.”

Urmându-L pe Domnul împrejurul acelei cărări, am privit jos în centrul iadului, unde era cea mai mare activitate. O lumină joasă umplea centrul tot timpul, și puteam distinge mişcarea multor forme. Cât cuprindeam cu ochii, în faţa noastră erau celule. Mă gândeam în mine că torturarea din celule, desigur, nu putea să fie mai oribilă decât cea din gropi. Dar de jur-împrejurul nostru auzeam plânsetele şi gemetele şi ţipetele condamnaţilor din celule. Mi s-a făcut rău. O mare amărăciune mi-a cuprins inima. Isus mi-a zis: “Nu te-am lăsat să auzi aceste strigăte până acum, fiică. Dar acum vreau să-ţi arăt că Satana vine să fure, să ucidă și să distrugă. Aici, în iad, sunt diferite torturi pentru diferite suflete. Satana administrează aceste torturi până în Ziua Judecăţii, când moartea și iadul sunt aruncate în iazul de foc. De asemenea, un lac de foc trece prin iad tot timpul.” Mergând de-a lungul acelei buze, sunetele au crescut şi mai puternic. Ţipete cumplite veneau din interiorul celulelor.

Mergând aproape de Isus, El S-a oprit în fruntea celei de a treia celulă. O lumină lumina interiorul celulei. În celulă era o femeie bătrână care stătea într-un fotoliu și se legăna; se legăna şi plângea ca şi când inima ei s-ar fi rupt. Nu ştiu de ce, dar am fost şocată să văd că această femeie era o persoană reală cu trup. Celula era complet goală cu excepţia fotoliului care se legăna. Pereţii celulei erau din lut deschis la culoare, construită în pământ. Uşa din faţă ocupa întreaga faţă a celulei. Era făcută din metal negru, avea bare de metal şi un lacăt deasupra. Barele erau la distanţă unele de altele, aşa că Isus şi eu am avut o vedere totală asupra întregei celule. Culoarea femeii era cenuşie – carne amestecată cu o culoare verzuie. Ea se legăna înainte şi înapoi. Cum se legăna, lacrimile se rostogoleau pe obrajii ei. Am ştiut din expresia agoniei sale că era în mare durere şi că suferea în urma unei torturi invizibile. Mă miram care o fi fost vina ei ca să fie încarcerată aici.

Dintr-odată, chiar în faţa ochilor mei, femeia a început să-şi schimbe înfăţişarea prima dată într-un bărbat foarte bătrân, apoi într-o femeie tânără, pe urmă într-o femeie de vârstă mijlocie, şi apoi din nou în femeia bătrână pe care am văzut-o prima dată. Şocată, am văzut cum ea trecea prin aceste forme, una după alta. Când L-a văzut pe Isus, ea a strigat: “Doamne, ai milă de mine! Lasă-mă afară din acest loc de tortură.” Ea s-a aplecat în faţă, pe scaunul ei, şi se întindea spre Isus să-L atingă, dar nu putea. Schimbările continuau. Chiar şi hainele i se schimbau, aşa că era îmbrăcată ba ca un bărbat, ba ca o fată tânără, apoi ca o femeie tânără, şi apoi iar ca o bătrână. Toate aceste schimbări aveau loc numai în câteva minute. L-am întrebat pe Isus: “De ce, Doamne?” Din nou ea a strigat: “O, Doamne, lasă-mă acum afară de aici, înainte ca ei să se întoarcă.” Acum stătea în faţa celulei, cu mâinile încleştate puternic de bare. A zis, “Ştiu, Doamne, că dragostea Ta este reală. Ştiu că dragostea Ta este adevărată. Lasă-mă afară!”

Pe când femeia zbiera în teroare, am văzut că ceva începea să rupă carnea de pe trupul ei. Ea nu este ceea ce pare a fi”, a zis Domnul. Femeia s-a aşezat din nou în fotoliu și a început să se legene Dar acum doar un schelet stătea în fotoliu – un schelet cu un abur cenuşiu înăuntru. Acolo unde era trup îmbrăcat doar cu câteva minute înainte, acum erau oase negrite şi arse, şi orbite, goale în locul ochilor. Sufletul femeii gemea și striga la Isus în pocăinţă. Dar lacrimile ei erau prea târzii. “Pe pământ”, a zis Isus, “această femeie a fost o vrăjitoare și o închinătoare a Satanei. Nu numai că ea a practicat vrăjitoria, dar a învăţat vrăjitoria şi pe alţii. Din copilăria ei, familia ei se ocupa cu artele negre. Ei au iubit mai mult întunericul decât lumina. De nenumărate ori am chemat-o la pocăinţă. Ea Mă batjocorea zicând: ‘Mă bucur să-l slujesc pe Satana. ÎI voi sluji doar pe el.’ Ea a respins adevărul, și nu voia să se pocăiască de răul ei. Ea a abătut mulţi din poporul Meu de la Domnul, unii dintre ei sunt în iad cu ea astăzi. Dacă ea s-ar fi pocăit, Eu aş fi mântuit-o pe ea şi mulţi din familia ei, dar ea nu a voit să asculte. Satana a înşelat această femeie, făcând-o să creadă că ea va primi o împărăţie a sa drept răsplată a slujbei sale pentru el. El i-a spus că ea nu va muri niciodată, dar că va avea o viaţă împreună cu el în veşnicie. Ea a murit slăvindu-l pe Satan și a venit aici și I-a întrebat de împărăţia ei.”

“Satana, tatăl minciunilor, i-a râs în faţă şi i-a zis: ‘Tu credeai că îmi voi împărţi împărăţia cu tine? Aceasta este împărăţia ta.’ Şi a încuiat-o în această celulă și o torturează zi și noapte. Pe pământ”, a zis Isus, “această femeie a învăţat multe vrăjitoare, atât vrăjitoare albe cât și vrăjitoare negre, să-şi facă magiile lor. Una dintre trucurile ei magice era să se schimbe dintr-o femeie tânără într-o femeie de vârstă mijlocie, apoi într-o femeie bătrână – chiar într-un bărbat bătrân. Era amuzant în acele zile ca să se transforme și să înspăimânte vrăjitoarele mai mici cu magia ei. Dar acum ea suferă durerile iadului, şi carnea ei este ruptă de pe ea la fiecare transformare. Acum nu se mai poate controla, ci se schimbă continuu, dar adevărata ei formă este ceața aceasta cenuşie din interiorul scheletului ei. Satana o foloseşte pentru scopurile lui rele şi îşi bate joc de ea. Deseori este adusă în faţa lui ca să o tortureze pentru plăcerea lui. Am chemat-o de multe ori și aş fi mântuit-o, dar ea nu Mă voia pe Mine. Acum ea cerşeşte îndurare şi iertare, dar este prea târziu. Ea este acum pierdută, fără nicio speranţă.”

Am privit la această femeie pierdută pe vecie, în suferinţă şi durere şi, cu toate că ea a fost o femeie rea, inima mea era ruptă de milă. “Doamne, ce cumplit!” am zis în lacrimi. Chiar atunci, ca şi când Isus nu ar fi fost de faţă, un demon maron murdar, cu aripi rupte de mărimea şi forma unui urs mare, a venit în fruntea celulei ei și a deschis-o cu nişte chei. Făcea gălăgie mare, parcă înadins ca să o sperie. Femeia zbiera în anticipată teroare, pe când el o ataca şi o trăgea afară din celulă. Isus a zis: “Acest demon o torturează deseori.” Am privit cum ea era cărată afară din celulă și dusă undeva. “Dragă Doamne”, am întrebat, “nu putem face nimic pentru ea?” Simţeam atâta milă pentru ea. Este prea târziu!” a răspuns Isus. “Este prea târziu.”

ORORILE IADULUI

Am înţeles de ce oamenii din aceste celule din burta iadului erau diferiţi de aceia din alte locuri de tortură. Totuşi erau multe pe care nu le-am înţeles. Eu simplu doar ascultam de Isus și luam aminte la toate ce am auzit și am văzut pentru gloria lui Dumnezeu. Cât de departe puteam vedea, celulele păreau un cerc nesfârşit. În fiecare celulă se afla un singur suflet. Gemete, văitături, oftaturi și plânsete veneau din celulele pe lângă care treceam. Nu am mers prea departe, când Isus S-a oprit în fața altei celule. Pe când priveam, a apărut o lumină. (Isus a făcut lumina.) Eu stăteam şi priveam la sufletul despre care ştiam că era în mare teroare. Era o altă femeie, și ea avea o culoare vânăt-cenuşie. Carnea ei era moartă, iar părţile care erau putrede cădeau de pe oase. Oasele ei erau arse până la negriciune, şi avea pe ea doar bucăţi şi bucăţele de zdrenţe. Viermi se căţărau pe dinăuntru și pe dinafară cărnii și oaselor ei. Un miros cumplit umplea celula. Ca femeia dinaintea ei, şi ea stătea pe un fotoliu care se legăna. Ea ţinea în braţe o păpuşă de cârpe. Cum se legăna, ea plângea şi strângea păpuşa de zdrenţe la pieptul ei. Suspine adânci îi scuturau trupul, şi plânsete văitătoare veneau din celula ei.

Isus mi-a zis: “Și ea a fost o slujitoare a Satanei. Ea şi-a vândut lui sufletul, şi cât a fost pe pământ a practicat fiecare fel de rău. Vrăjitoria este reală”, a zis Isus. “Această femeie a învăţat şi a practicat vrăjitoria şi i-a întors pe mulţi pe calea păcatului. Acei care au fost învăţători ai vrăjitoriei au primit o atenţie specială şi au avut o mai mare putere de la Satana decât acei care doar au practicat-o simplu. Ea a fost o ghicitoare, o astrologistă şi un mediator pentru stăpânul ei. Ea a câştigat mare favoare față de Satana pentru toate relele pe care le-a comis. Ea cunoştea cum să folosească puterile întunericului pentru ea însăşi și pentru Sataan. Ea mergea ia serviciile de închinare ale diavolului și îl slăvea pe Satana. Ea a fost o femeie plină de putere pentru el. Mă întrebam câte suflete o fi înşelat ea pentru Satana. Am privit la această găoace osoasă a sufletului, plângând deasupra unei păpuşi de zdrenţe, formată doar din câteva cârpe murdare. Întristarea mi-a umplut inima, şi lacrimile îmi umpleau ochii. Ea ţinea strâns păpuşa de cârpe ca şi când ea ar fi putut să o ajute, ori poate ea o putea ajuta. Mirosul de moarte umplea locul. Atunci am văzut cum și ea a început să se schimbe precum cealaltă femeie.

Prima dată s-a schimbat într-o femeie bătrână de prin anii 1930, pe urmă într-o femeie tânără de azi. Una după alta, ea îşi făcea fantastica transformare chiar în fața ochilor noştri. “Această femeie”, a zis Isus, “a fost o predicatoare a Satanei. La fel cum Evanghelia adevărată este predicată de un predicator real, tot la fel Satana îşi are predicatorii lui falşi. Ea a avut cea mai puternică putere satanică, cea care se obţine numai în schimbul vânzării sufletului ei. Darurile rele ale Satanei sunt exact ca partea cealaltă a monedei a darurilor spirituale pe care Isus le împarte la credincioşi. Aceasta este puterea întunericului. Aceşti lucrători ai Satanei lucrează în ocultism, în magazinele de vrăjitorie, ghicitori în palmă şi în multe alte căi. Un mediator al Satanei este un lucrător satanic puternic. Aceşti individuali sunt înşelaţi până la capăt şi sunt vânduţi total Satanei. Unii lucrători ai întunericului nu pot vorbi direct cu Satana până când nu au un mediator care să vorbească pentru ei. Ei aduc sacrificii umane şi animale diavolului.”

“Mulţi oameni îşi vând sufletul lor Satanei. Ei preferă să-l slujească pe el în locul Meu. Alegerea lor este moarte atâta timp cât ei nu se pocăiesc de păcatele lor şi nu Mă cheamă pe Mine. Eu sunt credincios și îi voi mântui de păcatele lor. Unii îşi vând sufletul Satanei gândind că ei vor trăi pe veci. Dar ei vor muri de o moarte înfricoşătoare. Satana încă crede că el poate să-L răstoarne pe Dumnezeu și strică planurile lui Dumnezeu, dar el a fost învins la cruce. Eu am luat cheile de la Satana și am toată puterea în cer şi pe pământ. După ce această femeie a murit, ea a mers direct în iad.“ Demonii au adus-o la Satana unde, furioasă, I-a întrebat de ce demonii au putere asupra ei, pentru că pe pământ ea credea că ea îi controla pe ei. Acolo ei o lăsau pe ea să comande. De asemenea ea, I-a întrebat pe Satana de împărăţia promisă ei. Satana continua să o mintă chiar după moartea ei de pe pământ. El i-a zis că o va readuce la viaţă și o va folosi în practicile ei din nou. Prin înşelăciune, ea îi adusese multe suflete, aşa că minciunile răsunau destul de plauzibile. În sfârşit, Satana a râs și şi-a bătut joc de ea.

El i-a zis: “Te-am înşelat și te-am folosit în toţi anii aceia. Nu-ţi voi da niciodată împărăţia mea.“ Diavolul şi-a rotit mâinile în faţa ei, şi se părea că toată carnea ei se rupe de pe oase. Ea a zbierat de durere în timp ce o carte mare și neagră a fost adus Satanei. El a deschis-o şi a tras cu degetul în jos pe pagini, până a găsit numele ei. “O, da“ , a zis Satana, “tu m-ai servit bine pe pământ. Mi-ai adus mai mult de 500 de suflete“. Apoi el a minţit-o zicându-i: “Pedeapsa ta nu va fi atât de rea ca a celorlalţi.“ A scos un râs drăcesc ca un cotcodăcit. Satana şi-a întins degetul la femeie, şi un vânt puternic a umplut locul. Din el a ieşit un sunet ca pârâitul unui trăsnet. “Ha ha“, a zis Diavolul, “ia-ţi împărăţia dacă poţi.“ Pe urmă o forţă nevăzută a trântit-o la pământ. “Tu mă vei sluji pe mine şi aici“, a râs Satana pe când ea încerca să se ridice. Femeia zbiera în durere în timp ce carnea ei continua să fie smulsă de pe oase de către demoni. Ea a fost târâtă înapoi la cuşca ei. Ea şi-a adus aminte de promisiunile Satanei. El i-a spus că va avea putere. El i-a spus că ea nu va muri niciodată, i-a spus că el are toată puterea asupra morţii şi vieţii, și ea l-a crezut.

l s-a spus că Satana poate să stopeze orice ar fi putut să o omoare. Satana i-a spus multe minciuni și i-a promis multe lucruri. Isus a zis: “Eu am venit să mântuiesc toţi oamenii. Eu doresc ca toţi cei pierduţi să se pocăiască și să cheme numele Meu. Nu este voia Mea ca cineva să piară, ci toţi să aibă viaţa veşnică. Din păcate, cei mai mulţi nu se pocăiesc de păcatele lor înainte de moarte, şi ei merg în iad. Dar calea către cer este aceeaşi pentru toţi oamenii. Tu trebuie să fii născut din nou ca să intri în împărăţia lui Dumnezeu. Tu trebuie să vii înaintea Tatălui în Numele Meu şi să te pocăieşti de păcatele tale. Trebuie să-ţi predai sincer inima ta lui Dumnezeu şi să-L slujeşti pe El. Fiică“, a continuat Isus, “ceea ce îţi voi revela este și mai oribil. Ştiu că te va îndurera. De asemenea, vreau ca lumea să audă și să afle ceea ce Duhul zice bisericilor.“ În aceste celule, atât de departe cât poţi vedea cu ochii, sunt suflete în chinuri și torturi. De câte ori celulele sunt pline, iadul se lărgeşte ca să primească mai multe suflete. Tu ai toate simţurile tale în iad. Şi dacă tu ai fost orb pe pământ, vei fi orb şi în iad. Dacă ai avut numai un braţ pe pământ, vei avea numai un braţ în iad.

Trebuie să vă spun să vă POCĂIŢI, pentru că iadul este un loc teribil, un loc înfricoşător, un loc de tristeţe cumplită și de plânsete eterne de regrete. Ascultă, te rog să mă crezi ceea ce îţi spun, pentru că este adevărat. A fost atât de greu pentru mine, că am fost bolnavă de multe ori în timpul pregătirii acestei descoperiri. Am văzut lucruri în iad, care sunt prea oribile să poată fi spuse. Mult mai cumplite decât bocetul torturilor, putoarea cărnii putrede, şi îngrozitoarele focuri din iad cu gropile lui adânci. Am văzut, de asemenea, lucruri pe care Dumnezeu nu mi-a permis să le scriu. Când tu mori pe pământ, dacă eşti născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu, sufletul tău merge în cer. Dacă eşti păcătos când mori, tu vei merge imediat în iadul încins. Demoni cu lanţuri puternice vor trage sufletul tău prin porţile iadului, unde vei fi aruncat în gropi și torturat. Cu timpul, vei fi dus înaintea Satanei. Tu ştii si simţi toate lucrurile care ţi se întâmplă în iad. Isus mi-a spus că în iad este un loc numit “centrul petrecerii“.

Sufletele închise în gropi nu au acces acolo. El mi-a spus, de asemenea, că, deși torturile sunt diferite pentru fiecare suflet, toate sunt arse cu foc. Centrul petrecerii are forma unei arene de circ. Mai multe persoane care trebuie să fie obiectul distracţiei sunt aduse în centrul petrecerii din mijlocul arenei. Aceştia sunt oameni care, în mod conştient, l-au servit pe Satana pe pământ. Ei sunt aceia, care, cu voinţa lor liberă, ales să-l urmeze pe Satana în locul lui Dumnezeu, împrejurul marginilor arenei erau alte suflete, cu excepţia celor din gropi. Cei din mijlocul arenei fuseseră conducători în ocultism înainte de moartea lor. Ei erau mediatori, ghicitori, cititori în stele, cititori ai minţii prin telepatie, vrăjitoare și vrăjitori, toţi cei care, în mod conştient, au ales să-l slujească pe Satana. Când au trăit pe pământ, ei au înşelat şi au cauzat pe mulţi să-l urmeze pe Satana şi păcatul. Cei care au fost înşelaţi şi care au fost împinşi să cadă în păcate, au venit şi au torturat pe înşelătorii lor. Unuia câte unuia li s-a permis să îi tortureze într-o astfel de tortură, oasele lor au fost rupte şi îngropate diferite părţi ale iadului.

Sufletul a fost literalmente dezghinat și dezmembrat, şi părţile lui au fost împrăştiate de-a lungul iadului ca într-o întrecere de vânătoare demonică. Sufletele mutilate și dezmembrate sufereau o durere de nedescris. Acei din afara arenei puteau arunca cu pietre în cei care erau în arenă. Era permisă orice metodă imaginabilă. Sufletele torturate strigau după moarte, dar aceasta era moartea veşnică. Satana era cel care dădea ordine ca să ia loc toate acestea. Acesta este centrul petrecerii lui. Isus a zis: “Eu am luat cheile locuinţei morţilor de la Satana, cu mulţi ani în urmă. Am venit și am deschis aceste celule și am lăsat poporul Meu afară. Pentru că în timpul Vechiului Testament, înainte de a-mi da Eu viaţa pe cruce, locuinţa morţilor era situată aproape de iad. Aceste celule erau odată în locuinţa morţilor; acum Satana le foloseşte pentru scopurile lui drăceşti și cu mult mai mult. O, cititorule, vrei să te pocăieşti de păcatele tale înainte de a fi veşnic prea târziu? Pentru că toţi vor veni înaintea Mea la judecată. Paradisul din locuinţa morţilor a fost mutat din poziţia lui de lângă iad când Eu am murit și am înviat prin puterea lui Dumnezeu, Tatăl Meu. Din nou, îţi spun că aceste celule care sunt de 17 mile înălţime, servesc ca închisoare pentru cei ce odată au fost lucrători ai întunericului pentru Satana, acei care au luat parte la orice păcat care are de-a face cu puterile demonice, cu ocultismul şi care i s-au închinat Satanei.“

Isus a zis: “Vino, vreau să-ţi arăt ceva.” Deodată ne-am aflat la o jumătate de milă în aer, în mijlocul burţii iadului, în centrul blocului de 17 mile înălţime de celule. Simţeai parcă ai fi fost într-o fântână unde nu vedeai nici deasupra, nici dedesubt din cauza întunericului. O lumină gălbuie a început să umple locul acela. Mă ţineam strâns de mâna lui Isus. “Doamne drag”, am întrebat, “de ce suntem noi aici?” Dintr-odată a venit un vânt cu forţa unui uragan şi cu un sunet şuierător. Valuri puternice de foc au început să se ridice pe marginea pereţilor celulelor, arzând totul în calea lor. Flăcările ajungeau în fiecare celulă şi produceau strigăte de durere şi nefericire vrednice de toată mila. Cu toate că Isus și cu mine nu eram atinşi de flăcări, frica s-a dezlănțuit în inima mea când am văzut sufletele pierdute alergând spre spatele celulelor mici, încercând să găsească o ascunzătoare. În stânga noastră am auzit un sunet drăcesc. M-am uitat şi Satana stătea cu spatele la noi, totul era în flăcări. Dar el nu era ars mai degrabă, el era cauza focului. Acum el stătea cuprins de foc, bucurându-se de strigătele acestor suflete sărace pierdute.

Când Satan îşi mişca braţele, mingi puternice de foc ţâşneau din el. Urlete zguduitoare şi plânsete puternice de durere veneau din celule. Sufletele dinăuntru erau arse de vii de focul acesta care era mai fierbinte decât lacul de foc, și totuşi nu puteau muri. Demonii, şi ei, se alăturau râsului când Satana mergea din celulă în celulă şi-i tortura pe cei pierduţi. Isus a zis: “Satana se hrăneşte cu răul. Ei se înalță în durere și suferinţă şi capătă putere din ea.” Am privit la Satan cum o flacără galben-roşiatică cu marginile maronii s-a înfăşurat în jurul lui. Un vânt rapid şi sălbatic a umflat hainele lui, care nici nu ardeau. Mirosul de carne arsă umplea aerul și eu am realizat din nou că ororile iadului sunt reale. Satana umbla printre flăcări, şi ele nu-i puteau arde. Cu toate că-i vedeam doar spatele, îi puteam auzi râsul său drăcesc pretutindeni. Am privit cum Satana cobora într-un nor de fum, trăgând şuvoiul de foc după el, spre vârful burţii iadului. Am ascultat când el s-a întors şi, cu o voce puternică, a anunţat că dacă aceste suflete nu i se închină lui, le va da şi lor un schimb în “centrul petrecerii”. “Nu, te rugăm, Satano, noi ne vom închina”, au strigat ei la unison şi au început să se aplece în închinăciune către Diavol. Si cu cât ei i se închinau, cu atât mai mare era setea lui de adoraţie.

Tot mai puternic răsunau sunetele slavei lor, până când cărămizile acoperişului iadului au sunat de vibraţie. Isus a zis: “Toţi aceştia care ocupă celulele iadului au auzit Evanghelia adevărată când ei au fost vii pe pământ. Mântuirea Mea li s-a oferit de multe ori. De multe ori Duhul Meu i-a atras, dar ei nu au vrut să audă ori să vină la Mine ca să fie mântuiţi.” Pe când Isus îmi spunea acestea, Satana le zicea supuşilor lui: “Ha ha, aceasta este împărăţia voastră – singura împărăţie pe care vreodată o s-o aveţi, împărăţia mea acoperă tot pământul și lumea de dedesubt.” L-am auzit strigând: “Aceasta este viaţa voastră pentru veşnicie.” În timp ce plânsete de regret se auzeau din celulele aprinse, Isus a zis: “Mântuirea Mea este fără plată. Oricine vrea, să vină şi să se mântuiască din acest loc de pedeapsă. Eu nu-i voi scoate afară. Dacă tu ai fost o vrăjitoare sau vrăjitor, chiar dacă ai fi făcut un pact în scris cu Diavolul, puterea Mea ÎI va zdrobi şi sângele Meu te va mântui. Eu voi lua blestemul drăcesc din viaţa ta și te voi răscumpăra din iad. Dă-mi inima ta ca să te descătușez și să te eliberez.”

INIMA IADULUI

În timpul nopţii mergeam cu Isus in iad. În timpul zilei, iadul era în faţa ochilor mei. Am încercat să le spun şi altora despre ceea ce vedeam eu, dar ei nu mă credeau. Mă simţeam foarte singură și numai cu harul lui Dumnezeu am putut merge mai departe. Toată gloria aparţine Domnului Isus Hristos. Noaptea următoare am mers din nou cu Isus in iad. Noi mergeam pe marginea burţii iadului. Am recunoscut anumite părţi din ceea ce văzusem înainte. Aceeaşi putreziciune a cărnii, aceeaşi duhoare drăcească, aceeaşi stricăciune şi aer fierbinte erau pretutindeni. Eram deja foarte obosită. Isus a cunoscut gândurile mele şi a zis: “Eu niciodată nu te voi părăsi, nici nu te voi lăsa. Ştiu că eşti obosită, dar Eu te voi întări.” Atingerea lui Isus m-a întărit şi am pornit înainte. În faţa noastră am văzut un obiect mare și negru, aproape tot la fel de mare ca o minge de fotbal care părea că se mişca în sus și în jos. Mi-am amintit că mi s-a spus că aceasta era “inima iadului”. Ieşind afară din această inimă neagră, erau ceea ce păreau nişte braţe și coame mari. Ele ieşeau în afară din ea și ieşeau afară din iad, în pământ şi deasupra pământului. Mă întrebam dacă aceste coame erau acelea despre care Biblia vorbeşte. De jur-împrejurul inimii, pământul era uscat şi maroniu. Cam 30 de picioare în toate direcţiile, pământul era ars şi uscat de o culoare maro ca rugina.

Inima era de negrul cel mai negru, dar încă o altă culoare ca solzii pielii de şarpe era intercalată cu negru. O duhoare înfiorătoare se ridica la fiecare bătaie a inimii. Se mişca precum o inimă adevărată şi bătea în sus şi în jos. Un câmp de forţă drăcească o înconjura. În mare mirare am privit la aceasta inimă drăcească și mă gândeam care o fi fost scopul ei. Isus a zis: “Aceste ramuri, care arată ca arterele unei inimi, sunt canale care merg prin pământ și scuipă afară răul. Acestea sunt coamele pe care Daniel le-a văzut, și ele reprezintă împărăţiile rele de pe pământ. Unele au fost, unele vor fi și unele sunt acum. Împărăţii rele se vor ridica, iar Anticristul va domni asupra multor popoare, locuri și lucruri. Dacă va fi posibil, chiar cei aleşi vor fi înşelaţi de el. Mulţi se vor lepăda şi se vor închina Fiarei şi chipului ei. Afară din aceste ramuri şi coarne principale vor creşte alte ramuri mai mici. Prin acestea vor veni demoni, duhuri rele și tot felul de forțe drăceşti. Ele vor fi răspândite pe pământ şi instruite de Satana să facă multe lucrări diavoleşti. Aceste împărăţii și forțe drăceşti vor asculta de fiară şi mulţi îl vor urma în distrugere. Aici, în inima iadului, toate aceste lucruri încep.”

Acestea sunt cuvintele pe care Isus mi le-a spus. El mi-a spus să le scriu într-o carte şi să le spun lumii. Cuvintele acestea sunt adevărate. Aceste descoperiri mi s-au dat de către Domnul Isus Hristos ca noi toţi să cunoaştem şi să înţelegem lucrăturile Satanei şi schemele drăceşti pe care el le plănuieşte pentru viitor. Isus a zis: “Urmează-Mă.” Noi am urcat un rând de scări înspre inimă, şi o uşă s-a deschis înaintea noastră. În inimă era o întunecime totală. Am auzit plânsete şi era o duhoare atât de cumplită că abia puteam respira. Singurul lucru pe care puteam să-l văd prin întuneric era Isus. Am păşit foarte aproape de El. Şi atunci, dintr-odată, Isus a dispărut! Imposibilul s-a întâmplat. Eu eram singură în inima iadului. Oroarea m-a apucat pe de-a întregul. Frica mi-a cuprins sufletul şi moartea m-a apucat în ghearele ei. Am strigat după Isus: “Unde eşti?” mă văitam, “Trebuie să ies afară de aici!” Am început să fug în întuneric. Atingând pereţii, se părea că ei răsuflă, mişcându-se în direcţia opusă a mâinilor mele.

Şi dintr-odată nu am mai fost singură. Am auzit râsul a doi demoni, înconjuraţi de o lumină mică, galbenă; au venit şi m-au apucat de amândouă mâinile. Rapid au prins nişte lanţuri de mâinile mele şi au început să mă tragă în jos în adâncul inimii. Am strigat după Isus, dar nu a fost niciun răspuns. Am plâns şi m-am luptat cu toată forţa, dar ei mă trăgeau ca și când nu m-aş fi împotrivit cu nimic. Cu cât mergeam mai adânc în inimă, simţeam o durere oribilă ca şi când o anumită forţă s-ar fi frecat de trupul meu. Pare-se, carnea de pe mine se rupea toată. Am zbierat de durere. Captivatorii mei mă trăgeau la o celulă şi m-au aruncat înăuntru. Când ei au încuiat uşa, am plâns şi mai tare. Ei au râs batjocoritor și au zis: “Nu-ţi ajută la nimic să plângi. Când îţi va veni timpul, vei fi dusă înaintea stăpânului nostru. El te va tortura pentru plăcerea lui.” Trupul meu a fost îmbibat cu duhoarea de moarte a inimii. “De ce sunt aici? Ce s-a întâmplat? Mi-am pierdut minţile? Lăsaţi-mă afară! Lăsaţi-mă afară!” am strigat fără niciun rezultat. După un timp, am început să simt capătul celulei în care eram.

Era rotund și moale precum ceva viu, și a început să se mişte. “O, Doamne!” am strigat. “Ce se întâmplă? Isuse, unde eşti?” Dar îmi auzeam doar ecoul vocii mele ca răspuns. Frica – cea mai cumplită frică – mi-a cuprins sufletul. Pentru prima dată de când Isus a plecat, am început să realizez că sunt pierdută fără nicio nădejde. Am gemut şi L-am chemat pe Isus de nenumărate ori. Atunci am auzit o voce în întuneric zicând: “Nu-ţi va face niciun bine să-L strigi pe Isus. El nu este aici.” O luminiţă mică a început să umple celula. Pentru prima dată am putut vedea alte celule, celule ca ale mele, îngropate în peretele inimii. Un fel de păienjeniş era în faţa noastră, şi în lăuntrul fiecărei celule se prelingea un fel de substanţă noroioasă şi lipicioasă. O voce a unei femei din celula alăturată mi-a zis: “Tu eşti pierdută în locul acesta de tortură. Nu mai este nicio cale afară de aici.” Puteam să o văd foarte puţin, în vaga lumină. Ea era trează la fel ca mine, dar ocupanţii celorlalte celule păreau a dormi sau a fi în transă.

“Nicio speranţă”, a strigat ea, “nicio speranţă!” Un simţământ de singurătate intensă și disperare fără margini a căzut peste mine. Cuvintele femeii nu m-au ajutat deloc. Ea a zis: “Aceasta este inima iadului. Aici noi suntem torturaţi, dar torturile noastre nu sunt chiar atât de cumplite ca în celelalte părţi ale iadului.” Mai târziu mi-am dat seama că ea m-a minţit zicând că acolo nu era atât de mare tortură ca în alte părţi ale iadului. “Câteodată”, a continuat ea, “noi suntem duşi în fata Satanei și el ne torturează pentru plăcerea lui. Satan se hrăneşte cu durerea noastră şi devine mai puternic prin strigătele noastre de disperare şi părere de rău. Păcatele noastre sunt tot timpul în faţa noastră. Noi ştim că suntem fără Dumnezeu. Noi ştim, de asemenea, că odată noi L-am cunoscut pe Domnul Isus, dar L-am refuzat și ne-am îndepărtat de Dumnezeu. Noi am făcut tot ceea ce ne-a plăcut, înainte de a veni aici am fost o prostituată. Am pus mâna pe bărbaţi şi femei pentru banii lor, şi ceea ce făceam am numit dragoste. Eu am distrus multe case. În aceste celule sunt mulţi homosexuali, lesbiene și curvari.” Am plâns în întuneric: “Eu nu trebuie să fiu aici. Eu sunt mântuită. Eu aparţin lui Dumnezeu. De ce sunt aici?” Dar nu era niciun răspuns. Atunci demonii au venit înapoi şi au deschis uşa celulei mele. Unul m-a tras, în timp ce celălalt mă împingea de-a lungul cărării colţuroase. Atingerea demonilor era ca atingerea flăcărilor pe carnea mea.

Totul mă durea. “O, Isuse, unde eşti? Te rog, ajută-mă, Isuse!” am strigat plângând. Un foc şuierător a ţâşnit în faţa mea, dar s-a oprit înainte de a mă atinge. Acum mi se părea că toată carnea era ruptă de pe trupul meu. Durerea cea mai excruciantă pe care puteam să mi-o imaginez m-a învăluit. Sufeream dincolo de orice imaginaţie. Ceva invizibil a început să sfâşie trupul meu, în timp ce duhuri necurate sub formă de lilieci mă muşcau peste tot. “Dragă Doamne Isuse”, am strigat, “unde eşti? Oh, Te rog, lasă-mă afară!” Am fost împinsă şi trasă până am ajuns la un loc larg deschis în inima iadului, unde am fost aruncată asupra unui fel de altar murdar. Deasupra altarului era o carte mare deschisă. Am auzit un râs drăcesc și mi-am dat seama că stăteam în murdărie înaintea Satanei. Satana a zis: “În sfârşit te am!” M-am retras în oroare, dar în curând am realizat că el nu privea la mine, ci la cineva în fața mea. Satan a zis: “Ha, ha, în sfârşit am plăcerea să te distrug de pe pământ. Lasă-mă să văd care va fi pedeapsa ta.”

A deschis cartea şi se plimba cu degetul în josul paginilor. Numele sufletului a fost chemat împreună cu metoda de pedeapsă. “Dragă Doamne”, am strigat, “pot toate acestea să fie reale?” Eu eram următoarea şi demonii m-au împins pe platformă şi mă forţau să mă închin Satanei. Acelaşi râs drăcesc a răsunat din el. “Am aşteptat după tine multă vreme, şi în sfârşit te am!” a strigat el cu o plăcere diabolică. “Ai încercat să scapi, dar acum eşti a mea.” O frică cum niciodată nu am mai simţit în viața mea a venit asupra mea. Carnea de pe mine a început iarăşi să fie ruptă, şi un lanţ puternic a fost înfăşurat în jurul trupului meu. Am privit în jos la mine, în timp ce lanţul a fost pus peste mine. Arătam la fel ca toţi ceilalţi. Eram un schelet plin de oase omeneşti moarte. Viermi se căţărau în interiorul meu, și un foc a început la picioarele mele și m-a învăluit în flăcări. Am strigat din nou: “O, Doamne Isuse, ce s-a întâmplat? Unde eşti, Isuse?” Satana a râs în hohote. “Nu este niciun Isus aici”, a zis el, “eu sunt regele tău acum. Vei fi cu mine pentru veşnicie. Acum eşti a mea.” Am fost cuprinsă de cele mai cumplite emoţii.

Nu puteam să-L simt nici pe Dumnezeu, nici iubire, nici pace, nici căldură. Dar puteam simţi, cu cele mai ascuţite simţuri, frica, ura, durere excruciantă și amărăciune fără măsură. Am strigat la Domnul Isus să mă salveze, dar nu a fost niciun răspuns. Satana a zis: “Eu sunt domnul tău acum” și, ridicându-și braţele, a chemat un demon la el. Dintr-odată un duh rău şi urât a venit pe platforma unde stăteam eu şi m-a apucat. Avea un corp mare, cu o faţă ca de liliac, gheare în loc de mâini, şi o putoare drăcească ieşea din el. “Ce să fac cu ea, doamne Satane?” a întrebat duhul rău, în timp ce un alt demon cu păr pe tot corpul şi cu o faţă ca a taurului sălbatic m-a apucat, de asemenea. “Duceţi-o în partea cea mai adâncă a inimii – locul unde ororile sunt veşnic înaintea ochilor ei. Acolo ea va învăţa să mă cheme pe mine ‘domn’.”

Am fost târâtă departe într-un loc întunecos, şi aruncată în ceva rece şi vâscos. Oh, cum puteam simţi rece şi fierbinte în acelaşi timp? Nu ştiu. Dar focul ardea trupul meu, şi viermii se căţărau pe mine şi în mine. Gemetele disperate ale morţilor umpleau aerul. “O, Doamne Isuse”, am plâns în disperare, “de ce sunt aici? Dragă Doamne, lasă-mă să mor.” Dintr-odată, o lumină a umplut locul unde stăteam. Isus a apărut şi m-a luat în braţele Sale şi instantaneu am fost înapoi cu El. “Dragă Doamne Isuse, unde ai fost?” am strigat, cu lacrimi şuvoaie curgând pe faţa mea. Gingaş, Isus mi-a zis: “Fiică, iadul este real. Dar tu niciodată nu ai fi ştiut cu adevărat, până când nu ai fi experimentat singură. Acum tu ştii adevărul şi ce înseamnă cu adevărat să fii pierdut în iad. Acum tu poţi spune altora despre el. Trebuia să te las să treci prin aceasta ca să fii sigură, fără niciun dubiu.” Eram atât de tristă și obosită. Am leşinat în braţele Domnului Isus. Şi, cu toate că El m-a întărit în întregime, voiam să merg departe, departe de tot de Isus, de familia mea, de toată lumea. În următoarele zile am fost foarte bolnavă. Sufletul meu era atât de trist, şi ororile iadului erau continuu înaintea ochilor mei. Au trecut multe zile înainte de a fi fost cu adevărat recuperată .

ÎNTUNERICUL DE AFARĂ

Noapte după noapte, împreună cu Isus, am mers în iad ca să pot vorbi despre aceste adevăruri teribile. De câte ori treceam pe lângă inimă, mergeam foarte aproape de Isus. O frică enormă apuca sufletul meu, de fiecare dată când îmi aminteam ce s-a întâmplat acolo. Ştiam că trebuia să merg înainte ca să salvez suflete. Dar a fost doar prin mila lui Dumnezeu că am putut merge din nou acolo. Ne-am oprit în faţa unui grup de demoni care scandau și intonau slave pentru Satana. Ei păreau că se bucurau foarte mult. Isus a zis: “Vreau să auzi ce zic ei.” “Vom merge la casa aceea astăzi și-i vom teroriza pe cei de acolo Noi vom primi mai multă putere de la domnul Satana dacă vom face totul cum trebuie”, ziceau ei. “Oh, da, noi vom produce o mare durere și boală acolo, și multă jale la toţi. Ei au început să joace și să cânte cântecele drăceşti de slăvire a Satanei, glorificând răul. Un demon a zis: “Noi trebuie să fim foarte atenţi la cei care cred în Isus, pentru că ei pot să ne scoată afară.” “Da”, a zis un altul, “în numele lui Isus noi trebuie să o luăm la goană.” Atunci ultimul duh rău a zis: “Dar noi nu vom merge la cei care-L cunosc pe Isus și puterea în Numele Său.”

Isus a zis: “Îngerii Mei păzesc poporul Meu de aceste duhuri rele, și lucrările lor nu propăşesc. Eu păzesc, de asemenea, pe mulţi dintre cei nemântuiţi, cu toate că ei nu ştiu. Eu am mulţi îngeri la lucru care să oprească planurile necurate ale Satanei. Sunt o mulţime de demoni în aer și pe pământ”, a zis Isus. “Eu ţi-am permis să-i vezi pe unii dintre aceşti demoni, dar pe alţii nu. De aceea adevărul Evangheliei trebuie propovăduit tuturor. Adevărul va elibera oamenii și Eu îi voi proteja de rău; în numele Meu este eliberare şi libertate. Eu am toată puterea în cer şi pe pământ. Nu vă temeţi de Satana, ci temeţi-vă de Dumnezeu.” Cum mergeam noi prin iad, Isus și cu mine am ajuns la un om mare și foarte întunecat. Era învăluit în întuneric și avea înfăţişarea unui înger. El ţinea ceva în mâna stângă. Isus a zis: “Acesta este locul care se cheamă întunericul de afară.” Am auzit plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Niciunde înainte nu era o deznădejde atât de fără de margini ca aceea pe care am simţit-o în acest loc. Îngerul care stătea înaintea noastră nu avea aripi. Arăta a fi cam de 30 de picioare înălţime și ştia cu exactitate ceea ce făcea. El avea ca un disc în mâna stângă, şi se întorcea încet cu acest disc ridicat în sus, ca şi când ar fi încercat să-l arunce. În mijlocul discului era un foc, dar pe marginea lui era întunecime. Îngerul ţinea mâna sub disc și se dădea mult în spate ca să-şi dea mai tare avânt.

Mă miram cine o fi fost îngerul acela şi ce voia să facă. Isus mi-a cunoscut gândurile şi mi-a zis: “Acesta este întunericul de afară. Adu-ţi aminte ce spune Cuvântul Meu: ‘Copiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară: acolo va fi plânsul și scrâşnirea dinţilor.’” “Doamne”, am zis, “vrei să zici că slujitorii Tăi sunt aici?” “Da”, a zis Isus, “slujitorii care s-au întors înapoi după ce Eu i-am chemat. Slujitorii care au iubit lumea mai mult decât pe Mine şi s-au înglodat înapoi în mocirla şi plăcerile păcatului. Slujitorii care nu au dorit să ştie de adevăr şi de sfinţenie. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi început deloc, decât să se întoarcă înapoi după ce au început să Mă slujească pe Mine. Crede-Mă”, a zis Isus, “dacă tu păcătuieşti, ai un avocat la Tatăl. Dacă te pocăieşti de păcatele tale, Eu voi fi credincios şi te voi curăţa de toată nelegiuirea ta. Dar dacă nu te vei pocăi, Eu voi veni în ceasul în care tu nu te gândeşti, şi tu vei fi tăiat împreună cu necredincioşii ;i aruncat în întunericul din afară.” Am privit cum îngerul întunecat a aruncat discul mare departe, departe, afară în întuneric. “Cuvântul Meu înseamnă exact ceea ce .spune, ei .vor fi aruncaţi în întunericul de dinafară.” Și atunci, imediat, eu și Isus am fost în văzduh, urmărind discul acela prin spaţiu.

Am venit la partea dinafară a discului şi am privit cu atenţie înăuntru. Centrul discului era plin de foc și oameni înotau pe dinăuntru și pe dinafară, pe deasupra şi pe sub valurile de flăcări. Acolo nu erau demoni ori duhuri rele, numai suflete arzând în marea de foc. În afara discului era cea mai neagră întunecime. Singura lumină care ilumina aerul nopţii era doar cea care venea de la flăcările din disc. În acea lumină am văzut oameni încercând să înoate la marginile discului. Unii dintre ei aproape ajungeau la margine, când o forţă atractivă din interiorului discului îi atrăgea înapoi în flăcări. Am privit cum formele lor se transformau în schelete cu suflete ca nişte aburi gri. Am ştiut atunci că aceasta a fost o altă parte a iadului. Şi atunci am văzut, ca într-o vedenie, îngeri deschizând nişte peceţi. Naţiuni şi împărăţii păreau să fie încuiate sub ele. Cum îngerii au deschis peceţile, bărbaţi şi femei, băieţi şi fete mărşăluiau direct în flăcări.

Am privit flăcările cu o fascinaţie bolnăvicioasă, întrebându-mă dacă ştiam vreunul dintre slujitorii Domnului care treceau prin faţa mea. Nu puteam să-mi întorc capul de la vederea sufletelor mărşăluind spre foc, şi niciunul nu încerca să-i oprească. Am strigat: “Doamne, Te rog, opreşte-i înainte de a ajunge la foc.” Dar Isus a răspuns: “Cel ce are urechi de auzit să audă. Cel ce are ochi să vadă. Fiica mea, strigă împotriva păcatului și împotriva răului. Spune-le slujitorilor Mei să fie credincioşi și să cheme Numele Domnului. Te-am luat în locul acesta cumplit ca să le spui despre iad.“ Isus a continuat: “Unii nu te vor crede. Unii vor zice că Dumnezeu este prea bun ca să trimită bărbaţi și femei în iad. Dar spune-le că Cuvântul Meu este adevărat. Spune-le că cei fricoşi și necredincioşi vor avea partea lor în iazul de foc.”

COARNELE

Isus a zis: “La noapte, copila Mea, vom merge într-o parte diferită a inimii iadului. Vreau să-ţi spun despre coarne și să-ţi arăt cum vor fi ele folosite să conducă duhurile rele și forţele demonice sus pe suprafaţa pământului.” Pe când Isus vorbea, am început să am o vedenie cu ochii deschişi. În vedenie, am văzut o casă ţărănească bătrână, moartă, de o culoare cenuşie, înconjurată cu mulţi pomi morţi și cu iarbă înaltă moartă. Curtea dimprejurul casei era plină cu lucruri moarte. Nu era deloc viaţă acolo. Casa părea ca şi când ar fi fost aşezată pe colţuri şi parcă era căzută în centrul câmpului. Nu se mai vedeau alte clădiri. Moartea era peste tot. Ştiam că această casă veche făcea parte din iad, dar încă nu înţelegeam ceea ce vedeam înăuntru. Dincolo de ferestrele întunecate, apăreau forme mari, umbre în forme omeneşti. Era ceva diavolesc în înfăţişarea lor. Una dintre umbre s-a apropiat de uşa din faţă și a deschis-o. Am văzut cum un om uriaş, cu o musculatură extrem de puternică, a venit la uşă și a mers pe terasă. L-am văzut clar. Era cam la aproape doi metri înălţime, cu o construcţie îndesată de aruncător de greutăţi.

Culoarea lui era la fel cu toate lucrurile dimprejur, gri mort. Purta doar o pereche de pantaloni bărbăteşti. Ei arătau tot aşa de gri şi morţi ca pielea goală de pe bustul său. Pielea lui era ca solzii, şi capul lui era foarte mare. De fapt, capul lui era atât de mare, că picioarele lui erau încovoiate de la cărarea unei greutăţi atât de mari. Tălpile lui erau încopitate precum copitele de porc. Faţa lui era severă şi de o răutate diavolească, şi părea să fie foarte bătrân. Ochii lui erau morţi și fața lui era foarte lată. În vedenie am văzut creatura aceasta cumplită ieşind pe terasa veche. Pământul se cutremura când el se mişca, și nişte coarne creşteau în vârful capului său, sus, sus deasupra şi în afara vederii mele. Pe când mergea, am văzut că coarnele lui creşteau cu încetul. Şi alte coarne au început să crească din capul lui. Coarnele mai mici au răsărit din cele mai mari. Am văzut că capul lui era ca a unei fiare – o fiară diavolească puternică, plină de distrugere. Fiecare pas pe care-l făcea zguduia pământul.

Isus a zis: ”Priveşte.” Am văzut cum coarnele îşi găseau drum în sus şi se sfârşeau în case, biserici, spitale, birouri şi clădiri de toate felurile pe tot pământul. Coarnele au făcut mare stricăciune pe tot pământul. Am văzut fiara vorbind şi duhuri necurate erau scuipate afară pe pământ. Am văzut mulţi oameni înşelaţi de aceste forțe demonice și căzând în cursele Satanei. “Noi suntem în război – binele împotriva răului”, am gândit. “Noi suntem în război”, am auzit Duhul Domnului spunând, “binele împotriva răului”. Afară din coarne au ieşit nori negri şi au ascuns multe forme ale răului care se întâmpla pe faţa pământului. Toate urâciunile pe care Dumnezeu le urăşte sunt aici. Am văzut împărăţii ridicându-se de pe pământ, şi milioane de oameni au început să urmeze aceste forţe diabolice. Am văzut coarnele vechi schimbate cu altele noi care au crescut în locul lor.

L-am auzit pe Isus zicând: “Aceasta începe să se întâmple acum! Aceste lucruri sunt, au fost şi vor fi. Oamenii vor deveni iubitori de ei înşişi în loc de Dumnezeu. Răutatea va crește fără măsură în ultimele zile. Bărbaţi și femei vor iubi casele lor, maşinile, terenurile, clădirile, afacerile, argintul şi aurul lor mai mult decât pe Mine. POCĂIŢI-VĂ”, a zis El, “pentru că Eu sunt un Dumnezeu gelos. Nimic nu puteţi pune înaintea închinării Mele – nici fiii sau fiicele, nici soţiile sau soţii. Pentru că Dumnezeu este Duh, şi Lui trebuie să l se închine în duh si adevăr.” Am privit cum coarnele se mişcau pe suprafaţa pământului, ridicându-se până sus spre ceruri. Noi împărăţii s-au ridicat, și a fost război şi distrugere pe pământ. Cei care s-au închinat Fiarei erau mulţi. Fiara diabolică cu coarne se plimba când într-o parte, când într-alta ca şi când ar fi gândit la ceva, şi pământul se cutremura sub greutatea ei. După câteva minute s-a întors la casa veche. S-au ridicat nori întunecaţi și erau mulţi morţi în lume.

Am văzut lumea în mijlocul marelui necaz, şi am început să mă rog din toată inima mea. “O, Doamne, ajută-ne”, am strigat. Atunci două fiare mari în formă de duh s-au ridicat pe pământ şi au început să facă război una cu alta. Ştiam că ele veneau din iad. O mare de oameni stăteau şi priveau la lupta dintre aceşti doi demoni. Atunci am văzut că ceva s-a ridicat din pământ între ele. Ele au oprit lupta şi stăteau fiecare de câte o parte a unui vas mare. Amândouă fiarele încercau să distrugă vasul de mare, dar nu puteau. L-au împins jos sub pământ şi I-au îngropat între ei doi. S-au aşezat din nou faţă în faţă, gata să-şi termine lupta. Am auzit o voce zicând: “Priveşte.” Pe când priveam, o lumină a apărut pe pământ unde vasul fusese îngropat. Vasul a reapărut la suprafaţă şi a devenit un disc foarte mare. Cele două fiare au început să ia alte forme şi au devenit mari şi negre. O uşă din faţa discului s-a deschis şi o rază puternică de lumină a descoperit un rând de scări. Scările mergeau jos, jos în pământ, şi am auzit o voce zicând: “În iad!” În aer era un simţământ foarte diabolic, și eu m-am simţit pierdută şi paralizată privind. Din disc venea afară o forţă paralizantă, şi eu nu aveam unde fugi.

Mă simţeam în capcană, cu toate că eram în duhul. Aproape imediat, Isus m-a ridicat tot mai sus şi acum priveam la vedenie uitându-mă în jos. Dar acum scările au devenit un escalator, care se muta de sus în jos din inima pământului. Când eram lângă Isus, m-am simţit sigură și protejată. “Va ieşi afară din iad”, am auzit o voce zicând. Isus a zis: “Aceasta va fi. Aceasta va veni. Scrie ca toţi să ştie. În vedenia mea, escalatorul aducea sus forţe demonice și duhuri necurate. Cele două fiare stăteau fiecare în câte o parte a vasului, și le-am văzut cum au început să se schimbe iarăşi. Am auzit un zgomot ca un mare uruit – sunetul motoarelor mergând la o mare viteză. Capetele fiarelor au devenit mari, și o lumină a început să umple capul lor. Am văzut cele două fiare și vasul cum s-au unit împreună. Multe suflete, ca si când ar fi umblat prin somn, mergeau în marş în una din aceste fiare. Am privit ore întregi această scenă repulsivă, până când una dintre fiare a fost plină cu persoane.

Am ascultat şi din prima fiară a ieşit un uruit ca şi când un avion ar fi fost gata să-şi ia zborul. Fiara şi-a căpătat puterea de la vas. Când a început să zboare, avea din nou forma unui om. Când zbura, capul lui părea plin de lumini, şi din el emana o mare forţă. Dispărând în văzduh, capul lui s-a transformat în vas din nou. Pe când mă uitam la a doua fiară cum se umplea cu oameni, încă mai auzeam zgomotul primei fiare. Când ea a fost plină, am văzut a doua fiară cum a început să se îndrepte ca o rachetă. Ea a ajuns prima fiară şi amândouă s-au dus încet mai departe în văzduhul mohorât. A doua fiară a luat din nou forma unui om. Am auzit uruitul lor din nou înainte de a dispărea. Mă minunam ce putea să însemne aceasta. Am văzut vasul, sau discul, aşezându-se înapoi pe pământ. Pământul s-a închis deasupra lui până când a dispărut din vedere. Când vedenia a început să dispară, am văzut o curte juridică foarte mare şi m-am gândit la Judecata de la Marele Tron Alb.

BRAŢUL DREPT AL IADULUI

După prima vedenie, Isus a mers cu mine într-o parte diferită a iadului. Isus a zis: “Aceste lucruri pe care le vezi vor fi pentru timpurile sfârşitului.” O altă vedenie a apărut în faţa mea. Isus a zis: “Noi suntem în braţul drept al iadului.” Am mers în sus, pe un deal uscat. În vârful dealului, am privit în jos și am văzut un râu plin de vârtejuri. Acolo nu erau gropi de foc ori demoni sau duhuri rele, numai unul mare care curgea între bancuri nevăzute. Bancurile din râu erau ascunse în întuneric. Isus şi cu mine am mers mai aproape de râu şi am văzut că era plin de sânge şi foc. Uitându-mă mai îndeaproape, am văzut multe suflete, fiecare înlănţuit de celălalt. Greutatea lanţurilor îi trăgeau sub suprafaţa lacului de foc. Sufletele în iad erau în focul iadului. Am văzut, de asemenea, că ele erau în formă de schelete cu suflete, ca o ceaţă gri-cenuşiu.

“Ce sunt acestea?” L-am întrebat pe Domnul. “Acestea sunt sufletele necredincioşilor și ale celor fără de Dumnezeu. Aceştia erau iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. Aceştia erau bărbaţi care se iubeau cu bărbaţi, și femei care se iubeau cu femei, care nu s-au pocăit să fie salvaţi din păcatele lor. Ei au iubit viaţa lor de păcat şi au călcat în picioare mântuirea Mea.” Am stat lângă Isus şi mă uitam la lacul de foc. Dintr-odată, focul a început să huruie ca un cuptor foarte mare, mutând şi distrugând totul în calea lui. Curând a umplut aproape întregul braţ drept al iadului. Focul s-a apropiat la câteva picioare de noi, dar nu ne-a atins. Râul ardea totul în calea lui. Am privit faţa lui Isus şi era plină de tristeţe şi gingăşie. Pe faţa Lui încă se mai vedea scrisă dragoste și compasiune faţă de sufletele pierdute. Am început să plâng şi doream să pot pleca din acel loc de tortură, să continui era aproape de nesuportat.

Am privit din nou la sufletele din foc. Ele erau roşii de la foc şi oasele lor erau înnegrite şi arse. Am auzit plânsul de regret al sufletelor. Domnul a zis: “Aceasta este tortura lor; lanţ după lanţ, ei sunt înlănţuiţi împreună. Aceştia doreau carnea celor de-o seamă cu ei, bărbaţi cu bărbaţi și femei cu femei, făcând ceea ce nu era natural. Ei au călăuzit mulţi băieţi tineri şi fete tinere în acte de păcat. Ei o numeau dragoste, dar la sfârşit era doar păcat şi moarte. Eu ştiu că mulţi băieţi și fete, bărbaţi și femei erau forţaţi împotriva voinţei lor să comită aceste acte atroce – ştiu aceasta și nu le voi ţine păcatele în socoteala lor. Aminteşte-ţi aceasta însă”, a zis Isus, “Eu cunosc toate lucrurile şi persoanele care i-au făcut pe aceşti tineri să păcătuiască au o mai mare pedeapsă. Eu voi judeca cu dreptate. Celui păcătos îi spun: ‘Pocăieşte-te şi Eu voi avea milă. Cheamă-Mă şi te voi asculta.’ Mereu am chemat aceste suflete să se pocăiască şi să vină la Mine. Eu le-aş fi iertat si curăţat; și în Numele Meu ei ar fi putut fi eliberaţi. Dar ei nu au vrut să asculte la Mine. Ei au vrut pofta cărnii mai mult decât dragostea de Dumnezeul cel viu. Fiindcă Eu sunt sfânt, voi trebuie să fiţi sfinţi. Nu vă atingeţi de lucrurile necurate şi vă voi primi”, a zis Domnul.

M-am simţit foarte bolnavă privind la sufletele din lacul de foc. “Măcar dacă ei s-ar fi întors înainte de a fi fost prea târziu”, a continuat Isus. “Sângele Meu a fost vărsat pentru ca oricine să poată veni la Mine. Eu Mi-am dat viața pentru ca și cel mai înrăit dintre păcătoşi să poată trăi.” Mulţimi de suflete au mers în râul de flăcări. Ei se zbăteau deasupra şi în dedesubtul valurilor de foc. Nu era nicio cale afară din văpaia şi înotul fierbinte din lacul de foc. Cum râul sângeros trecea pe lângă noi, am auzit plânsete de regret. Noi am luat-o pe o cărare care trecea pe lângă râu. În faţa noastră, pe un deal, era o femeie mare. Ea se legăna când într-o parte, când într-alta ca și când ar fi fost beată. Pe ea erau scrise cuvintele “taina Babilonului”. Acum mi-am dat seama că mama tuturor relelor de pe pământ venea tot din iad. Ea emana o forţă drăcească, puternică; şi am văzut mulţimi de suflete, popoare și limbi sub ea. Ea avea şapte capete şi 10 coame. În ea a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ.

“Ieşiţi afară din ea și separaţi-vă”, a zis Domnul. “Ea va fi distrusă la vremea ei.” Am trecut pe lângă femeia diabolică cu coame pe capul ei. Totul începea să se întunece. Acum Isus era singura lumină. Am mers până am ajuns la un alt deal. De la distanţă am putut vedea flăcări mari în aer. Atmosfera a devenit fierbinte. Am mers împrejurul dealului și am ajuns la o uşă tăiată în deal. Era la marginea dealului. La uşă era un lanţ mare, şi flăcările răgeau dincolo de ea. Uşa era, de asemenea, încuiată cu nişte lacăte mari. Mă minunam ce putea să însemne aceasta. Dintr-odată, o figură întunecată a unui om învăluit într-o capă lungă şi întunecată la culoare a apărut în faţa uşii. Faţa lui arăta foarte bătrână şi obosită. Pielea de pe faţa lui era trasă strâns pe oasele craniului lui. El arăta în vârstă de o mie de ani. Isus mi-a zis: “În spatele acestei uşi este groapa fără fund. Cuvintele Mele sunt adevărate.” Flăcările din spatele uşii se înălţau tot mai sus, și uşa se arcuia sub presiunea căldurii. “Dragă Doamne”, am zis, “voi fi foarte bucuroasă când Satana va fi aruncat în groapa fără fund şi toate aceste lucruri rele vor fi oprite pentru un timp.” El a răspuns: “Vino, ascultă ce zice bisericilor Duhul. Sfârşitul este aproape şi Eu chem toţi păcătoşii să se pocăiască și să fie mântuiţi. Priveşte acum.”

Noi stăteam într-un loc ca un luminiş, și am fost cu Domnul în duhul. Am privit și am văzut o vedenie cu ochii deschişi. În această viziune am văzut un balaur înfocat cerând să i se dea voie să lovească aerul cu enorma lui coadă. Am privit la acest balaur spiritual care se mişca cu o putere nemaipomenită. Atunci I-am văzut mergând înapoi în braţul drept al iadului să aştepte. Am ştiut că el nu putea să lovească pământul până când Cuvântul Domnului se va împlini. Am văzut foc și fum înălţându-se afară din pământ, şi am văzut o ceată ciudată care se forma deasupra pământului. Am văzut petece de întunerec apărând din loc în loc. Pe capul balaurului înfocat au început să răsară coarne. Ele s-au lăţit până au acoperit tot pământul. Satana a dat ordine balaurului înfocat. Prezenţi erau duhuri necurate și demoni. Atunci am văzut balaurul înfocat venind din braţul drept al iadului şi a început să lovească pământul cu o forţă uriaşă, lovind şi distrugând mulţi oameni. Isus a zis: “Aceasta se va întâmpla în vremurile din urmă. Vino mai sus.” Cititorule, dacă tu comiţi oricare dintre aceste păcate despre care am scris, te rog, opreşte-te din păcat și cheamă-L pe Isus să te mântuiască. Tu nu trebuie să mergi în iad. Cheamă-L pe Isus atâta timp cât El este aproape. El te va auzi și te va salva. Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

BRAŢUL STÂNG AL IADULUI

Isus a zis: “Aceste lucruri acum încep să se întâmple pe pământ, vor fi şi în curând se vor întinde pe tot pământul. Balaurul înfocat este parte din Fiară. Aceste profeţii despre care vei citi sunt adevărate. Descoperirile sunt adevărate. Vegheaţi și rugaţi-vă. Iubiţi-vă unii pe alţii. Păstraţi-vă sfinţi. Aveţi mâinile curate. “Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile voastre aşa cum Hristos a iubit Biserica. Bărbaţi și femei, iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu. Eu am poruncit căsătoria și am binecuvântat-o cu Cuvântul Meu. Ţineţi patul de căsătorie sfânt. Curăţiţi-vă de orice nelegiuire şi fiţi fără pată aşa cum Eu sunt fără pată. Poporul sfânt a fost dus în rătăcire de linguşitori. Nu vă înşelaţi; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Priceperea o veţi obţine dacă veţi urechile şi veţi asculta de Mine. Acesta este mesajul Domnului către biserici. Păziţi-vă de proorocii falşi care stau în locul Meu cel sfânt şi înşală cu linguşiri. O, pământule, poporul Meu a adormit la sunetul învăţăturii false. Treziţi-vă. Treziţi-vă! Vă spun că orice nelegiuire este păcat. Curăţiţi-vă de toate păcatele cărnii şi ale duhului. Profeţii Mei sfinţi au trăit vieţi sfinte, dar voi v-aţi răzvrătit împotriva Mea şi a sfinţeniei Mele. Voi v-aţi adus nenorocirea asupra voastră înşivă. Voi aţi păcătuit şi aţi intrat singuri în blestemul bolii și al morţii. Voi aţi comis nelegiuirea şi aţi făcut răul şi v-aţi răzvrătit împotriva Mea. Voi v-aţi depărtat de legile mele şi de judecăţile Mele. Voi nu aţi ascultat de cuvintele slujitorilor Mei, proroci şi prorocite. În loc de binecuvântări au venit blesteme peste voi, şi cu toate acestea voi refuzaţi să vă întoarceţi la Mine şi să vă pocăiţi de păcatele voastre.“

“Dacă voi vă veţi reîntoarce și vă veţi pocăi, și dacă Mă veţi onora cu roadele neprihănirii, Eu voi binecuvânta casele voastre şi voi onora paturile voastre. Dacă vă veţi smeri şi Mă veţi chema pe Mine, Eu vă voi asculta și vă voi binecuvânta. Ascultaţi, voi, slujitori ai Cuvântului Meu sfânt. Nu învăţaţi poporul Meu să păcătuiască împotriva Dumnezeului lor. Amintiţi-vă că judecăţile vor începe de la casa lui Dumnezeu; până când nu vă pocăiţi, Eu vă voi înlocui din poziţia voastră din cauza păcatelor pe care le-aţi învăţat pe poporul Meu. Voi credeţi că Eu sunt orb și nu pot să văd, și surd și nu pot să aud? Tu care schimbi adevărul în nelegiuire și îţi umfli buzunarele tale cu argint şi cu aur de pe spatele poporului – pocăieşte-te. Îţi spun până nu este prea târziu. În Ziua Judecăţii tu vei sta singur înainta Mea ca să dai socoteală de ceea ce ai făcut cu Cuvântul Meu cel sfânt. Dacă mă vei chema pe Mine în pocăinţă, Eu voi înlătura blestemul din ţinuturile voastre și vă voi binecuvânta cu mari binecuvântări. Dacă vă veţi pocăi şi vă va fi ruşine de păcatele voastre, Eu voi avea milă şi îndurare de voi, și nu îmi voi mai aminti de păcatele voastre vreodată.“

“Roagă-te ca să fii biruitor. Trezeşte-te la viață și trăieşte. Pocăieşte-te în faţa poporului pe care l-ai rătăcit şi cărora le-ai dat învăţături false. Spune-le că ai păcătuit şi că ai împrăştiat oile Mele. Pocăieşte-te în fata lor. lată, îmi pregătesc o armată sfântă. Ea va face mari isprăvi pentru Mine şi vă va dărâma înălţimile. Este o armată formată din bărbaţi și femei, băieţi și fete. Ei au fost unşi să predice adevărul Evangheliei, să pună mâinile pe bolnavi şi să-i cheme pe păcătoşi la pocăinţă. Aceasta este o armată formată din oameni muncitori, femei casnice, bărbaţi necăsătoriţi, femei necăsătorite şi copii de şcoală. Ei sunt persoane obișnuite, pentru că nu multe persoane învăţate au răspuns la chemarea Mea. În trecut ei au fost neînţeleşi și trataţi rău, abuzaţi și respinşi. Dar Eu i-am binecuvântat cu îndrăzneală în sfinţenie şi în duh. Ei vor începe să împlinească profeţia Mea şi vor face Voia Mea. Eu voi umbla cu ei, voi vorbi prin ei şi voi lucra în ei.“

“Aceştia sunt cei care s-au întors la Mine cu toată inima lor, cu tot sufletul lor, cu toată mintea şi puterea lor. Această armată va trezi mulţi la neprihănire şi sfinţenie a duhului. Curând voi începe să îi ating, să-i aleg pentru armata Mea pe cei pe care îi doresc, Îi voi căuta în oraşe şi sate. Mulţi vor fi surprinşi că i-am ales tocmai pe aceia. Voi veţi vedea cum ei vor începe lucrarea pe întinsul ţării și vor face lucrări în numele Meu. Priviţi şi vedeţi puterea Mea la lucru. Din nou vă spun, nu vă spurcaţi patul căsătoriei voastre. Nu întinaţi trupul în care locuieşte Duhul Sfânt. Păcatele trupului conduc la păcatele duhului. Păstraţi-vă patul căsătoriei voastre sfânt. Eu l-am creat pe bărbat pentru femeie şi pe femeie pentru bărbat şi am decis ca cei doi să fie uniţi în sfânta căsătorie. Din nou vă zic: treziţi-vă! Am văzut încă multe alte vedenii în braţul stâng al iadului. Dar Domnul m-a oprit să le spun acum. Multe dintre ele au fost vedenii despre lume în timpurile sfârşitului, când mulţi din poporul lui Dumnezeu vor cădea şi se vor pierde. În acele vedenii mi s-au dat descoperiri despre trupul lui Hristos, slujba fiilor lui Dumnezeu, fiii Fiarei şi, în final, despre reîntoarcerea lui Hristos. “Mai târziu, poţi să le dezvălui”, a zis El, “dar nu acum”.

“Aceasta armată”, a zis Domnul, “despre care vorbeşte profetul loel se va ridica pe pământ şi va face mari lucrări pentru Dumnezeu. Fiul Neprihănirii Se va ridica cu vindecare în aripile Lui. El îi va călca în picioare pe cei răi, şi ei vor fi cenuşă sub talpa picioarelor Lui. Ei vor fi chemaţi armata Domnului. Eu le voi da daruri, şi ei vor face lucrări măreţe. Ei vor învinge şi cuceri pentru gloria Domnului. Eu voi turna Duhul Meu peste orice făptură, și fiii şi fiicele voastre vor proroci. Această armată va lupta împotriva forţelor răului și va distruge mult din lucrarea Satanei. Ei îi vor câştiga pe mulţi pentru Isus Hristos înainte de ziua în care Fiara rea se va scula”, a zis Domnul. Isus a zis: “Vino, e timpul să mergem acum.” În sfârşit, noi am părăsit vedeniile din piciorul stâng al iadului. Am fost foarte uşurată. Pe când ne îndepărtam, Isus a zis: “Spuneţi familiilor voastre că Eu îi iubesc şi îi pedepsesc în dragoste. Spune-le că Eu îi voi păzi de rău dacă ei îşi vor pune încrederea în Mine.” Cititori, vă rog să folosiţi referinţele biblice din spatele acestei cărţi. Domnul Mi-a spus să le pun acolo.

ZILELE LUI IOEL

Am auzit o voce zicând: “Scrie, pentru că aceste lucruri sunt vrednice de crezut și adevărate.” Iarăşi am fost cu Domnul în duhul. El era în înălţime și deasupra tuturor, și vocea Lui era ca un tunet. “Iată, o, pământule, aceste lucruri sunt, au fost și vor veni! Eu sunt Începutul și Sfârşitul! Slujiţi-Mă pe Mine, Creatorul, pentru că Eu dau viață, nu moarte! Încetaţi să mai faceţi rele, chemaţi-Mă pe Mine, și Eu vă voi vindeca și elibera. Lucrurile pe care le citiţi în această carte sunt adevărate, şi ele se vor împlini în curând. Pocăiţi-vă, pentru că timpul este aproape, și Domnul gloriei va apărea în curând! Fiţi gata, pentru că voi nu ştiţi nici ziua, nici ora. Mare va fi răsplata celor ce aşteaptă venirea Mea. Eu voi binecuvânta pe micuţii Mei, cei care au ţinut credinţa și care M-au slujit în adevăr şi în neprihănire; chiar înainte ca ei să-şi dea seama, va veni peste ei. Am pregătit o binecuvântare pentru cei care au fost credincioşi chemării Mele şi celor care nu s-au lepădat de numele Meu. Vă zic, dacă poporul Meu, peste care este chemat numele Meu, se va smeri si se va ruga, Eu îi voi ierta și îi voi vindeca și voi reîntoarce toate pierderile lor. Eu doresc să-i ascult, să-i eliberez şi să-i mântuiesc pe toţi cei care vor crede și vor chema numele Meu. Ţineţi un post sfânt. Ţineţi o adunare sfântă. Strângeţi bătrânii şi locuitorii ţinutului în casa Mea, şi strigaţi la Mine. lată, că ziua Domnului vine ca un hoţ în noapte – ziua este aproape. Credeţi-Mă și Eu vă voi reîntoarce ceea ce a mâncat lăcusta, omida, viermele şi gândacul. Armata Mea măreaţă, pe care am chemat-o, nu iese din rând şi nici nu va greşi pasul. Ei vor face mari lucrări şi nu vor fi biruitori pentru că Eu sunt tăria lor. Vocile lor vor suna ca trâmbiţa, vor răsuna ca tunetele și toţi vor auzi și şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Dragă Doamne Isuse, rugăciunea mea este să fiu și eu socotită vrednică pentru a fi în această armată. Vreau și eu să fiu în această armată, dar ştiu că trebuie să fiu pură și sfântă; aşa cum Isus a fost pur și sfânt. Prin sângele vărsat al lui Isus, curăţă-mă de orice nelegiuire. Ajută-mi să păstrez o inimă pocăită, fără nicio ură ori amărăciune. Tată, eu ştiu că mulţi din poporul Tău dorm. Tu o să trebuiască să zdrobeşti vasele noastre de lut și să ne smereşti, dacă o să vrei să avem roadele neprihănirii. Doamne, eu nu vreau să merg în iad din nou și să trebuiască să rămân acolo. O, Doamne, ajută-Mă să atenţionez poporul. Dă-mi putere să opresc iadul de a se largi iar. Ajută-mă pe mine și pe poporul Tău să fim buni, inimoşi, iertători și să ne iubim unii pe alţii. Ajută-ne să spunem adevărul tot timpul. Ştiu că Isus Hristos Se reîntoarce în curând, și răsplătirile Lui sunt cu El. Ştiu că mesajul meu pentru lume este: ‘Pocăiţi-vă, pentru că Ziua Domnului este aproape.’ Tată, eu nu vreau sângele acestor oameni pe mâinile mele.

CENTRUL IADULUI

Din nou am mers în iad cu Domnul. Isus mi-a zis: “Fiica Mea, acesta este scopul pentru care tu ai fost născută, să scrii şi să spui ceea ce ţi-am spus şi ţi-am arătat Eu. Pentru că aceste lucruri sunt vrednice de crezut şi adevărate. Eu te-am chemat ca să spun lumii, prin tine, că este iad, dar că Eu am pregătit o cale de salvare. Nu îţi voi arăta toate părţile din iad. Sunt anumite lucruri ascunse pe care nu pot să ţi le dezvăluiesc. Dar îţi voi arăta multe. Vino acum să vezi puterile întunericului şi sfârşitul lor.” Am mers din nou în burta iadului şi am intrat printr-o deschizătură mică. M-am întors să privesc unde intram şi am observat că eram pe o ieşitură de lângă o celulă din centrul iadului. M-am oprit în faţa celulei în care era o femeie minunată. Deasupra celulei erau scrise literele “B.C.” Am auzit-o pe femeie zicând: “Doamne, am ştiut că vei veni într-o zi. Te rog, lasă-mă afară (scoate-mă) din acest loc de tortură.” Era îmbrăcată în hainele unei ere străvechi şi era minunat de frumoasă. Am ştiut că ea era acolo de multe secole şi nu putea să moară. Sufletul ei era în tortură. A început să tragă de bare şi să plângă încet. Isus a zis: “Pace, fii liniştită.”

El îi vorbea cu tristeţe în vocea Sa. “Femeie, tu ştii de ce eşti aici.” “Da”, a zis ea, “dar pot să mă schimb, îmi aduc aminte când i-ai lăsat (scos) pe toţi aceia afară din locuinţa morţilor, îmi amintesc de vorbele Tale de mântuire. Eu voi fi bună acum!” a strigat ea plângând, “Şi Te voi sluji doar pe Tine.” Ea şi-a încleştat pumnii de barele cuştii cu pumnii ei mici și a început să zbiere: “Lasă-mă afară! Lasă-mă afară!” La acestea, ea a început să se schimbe în faţa ochilor noştri. Hainele ei au început să ardă. Carnea ei a căzut, și tot ceea ce a rămas a fost un schelet negru plin de găuri negre arse în locul ochilor ei și o găoace goală pentru suflet. Am privit în oroare cum bătrâna femeie a căzut pe jos. Toată frumuseţea ei s-a îndepărtat într-un moment. Mi se oprea mintea în loc gândindu-mă că ea a fost născută înaintea lui Hristos. Isus i-a zis: “Tu ai ştiut de pe pământ care va fi sfârşitul tău. Moise v-a dat legea, şi tu ai auzit-o. Dar, în loc să asculţi de legea Mea, tu ai ales să fii un instrument în mâna Satanei, o ghicitoare și vrăjitoare. Ba încă i-ai învăţat şi pe alţii arta vrăjitoriei. Tu ai iubit mai degrabă întunericul decât lumina, şi faptele tale erau rele. Dacă tu te-ai fi pocăit cu inima ta, Tatăl Meu te-ar fi iertat. Dar acum este prea târziu”, a zis El.

Cu durere si milă în inimile noastre, noi am mers înainte. Nu va fi niciodată un sfârşit al durerilor și al suferinţelor ei. Oasele mâinilor ei se întindeau spre noi în timp ce noi mergeam înainte. “Fiică”, a zis Domnul, “Satana foloseşte multe metode ca să distrugă bărbaţi şi femei buni. El lucrează zi şi noapte, încercând să- facă pe oameni să-l slujească pe el.” Dacă tu neglijezi să alegi să-L slujeşti pe Dumnezeu, tu deja ai ales să-l slujeşti pe Satana. Alege viaţa, iar adevărul te va elibera. După ce am mers pe o distanţă scurtă, ne-am oprit în faţa unei alte celule. Am auzit o voce bărbătească strigând: “Cine este acolo? Cine este acolo?” Mă miram de ce striga. Isus a zis: “El este orb.” Am auzit un zgomot şi am privit într-acolo. În faţa noastră era un demon mare cu aripi uriaşe, care păreau să fie rupte. El privea dincolo de noi. Eu am stat aproape de Isus împreună, ne-am întors să privim la omul care vorbise. El era, de asemenea, într-o celulă şi stătea cu spatele la noi; el era în formă scheletică cu foc și miros de moarte pe el. El întindea mâinile și striga: “AJUTOR, AJUTAȚI-MĂ careva!” Gingaş, Isus i-a zis: ‘Bărbatule, pace, fii liniştit.” Bărbatul s-a întors şi a zis: “Doamne, ştiam că vei veni după mine. Mă pocăiesc acum! Te rog, lasă-mă afară! Ştiu că am fost o persoană oribilă şi am folosit defectul meu pentru un câştig murdar. Ştiu că am fost un vrăjitor şi am înşelat pe mulţi pentru Satana. Dar, Doamne, mă pocăiesc acum. Te rog, lasă-mă afară! Zi şi noapte sunt torturat în aceste flăcări, unde nu este apă. Mi-e atât de sete!” a strigat el plângând. “Nu vrei să-mi dai puţină apă?”

Omul încă striga după Isus în timp ce noi ne depărtam. Mă uitam jos întristată. Isus a zis: “Toţi vrăjitorii şi lucrătorii fărădelegii vor avea partea lor în iazul care arde cu foc şi pucioasă. Aceasta este moartea a doua.” Am ajuns la altă celulă în care era un alt bărbat. “Doamne, am ştiut că Tu vei veni şi mă vei elibera. M-am pocăit deja de mult timp.” Acest om era, de asemenea, un schelet, plin de flăcări şi viermi. “O, bărbatule, tu încă eşti plin de minciuni şi păcat. Tu ştii că ai fost un elev al Satanei, un mincinos care i-ai înşelat pe mulţi. Adevărul nu a fost niciodată în gura ta, şi moartea a fost întotdeauna răsplata ta. Tu ai auzit cuvintele Mele deseori și ţi-ai bătut joc de mântuirea Mea și de Duhul Meu cel Sfânt. Tu ai minţit toată viata ta și nu ai vrut să asculţi de Mine. Tu eşti al tatălui tău Diavolul. Toţi mincinoşii vor avea partea lor în iazul de foc. Tu ai hulit împotriva Duhului Sfânt.” Omul a început să blesteme şi să zică multe lucruri rele la adresa Domnului.

Ne-am dus mai departe. Acest suflet era pierdut în iad pe veşnicie. Isus a zis: “Oricine vrea, poate veni la Mine, şi cel care îşi pierde viaţa lui pentru Numele Meu va găsi viaţa, viaţă din belşug. Dar păcătoşii trebuie să se pocăiască atunci cât sunt încă pe pământ; este prea târziu să se pocăiască când vor ajunge aici. Mulţi păcătoşi vor să-L slujească şi pe Dumnezeu şi pe Satan; ori ei cred că au timp nelimitat să accepte harul pe care Dumnezeu îl oferă. Cei cu adevărat înţelepţi vor alege astăzi pe cine să slujească.” Curând noi am ajuns la celula următoare. Dinăuntru se auzea un plâns jalnic de supărare. Am privit și am văzut un schelet al unui om încovoiat pe jos. Oasele lui erau negre ca tăciunele de la ars, și sufletul lui era ca o ceaţă de un gri-murdar înăuntru. Am observat că părţi din trupul său lipseau. Fum și flăcări erau împrejurul lui. Viermii se căţărau în lăuntrul lui.

Isus a zis: “Păcatele acestui om sunt multe. El a fost un criminal și avea ură în inima lui. El nu a vrut să se pocăiască, nici chiar să creadă că Eu îl voi ierta. Dacă măcar ar fi venit la Mine.” “Vrei să spui, Doamne”, am întrebat eu, “că el s-a gândit că Tu nu o să-l ierţi de crime și ură?” “Da”, a zis Isus. “Dacă măcar M-ar fi ascultat și ar fi venit la Mine, i-aş fi iertat toate păcatele lui, mari și mici. În schimb, el a continuat în păcat şi a murit în ele. De aceea el este aici astăzi. Lui i s-au dat multe oportunităţi să Mă slujească pe Mine, să creadă în Evanghelie, dar el a refuzat. Acum este prea târziu.” Următoarea celulă la care am ajuns era plină de un miros teribil. Puteam auzi plânsetele morţilor și gemete de regret pretutindeni. Simţeam atâta tristeţe că eram aproape bolnavă. Mi-am promis că voi face tot posibilul să spun lumii despre locul acesta. Vocea unei femei zicea: “Ajută-mă.” Mi-am fixat ochii într-o pereche reală de ochi, nu în orbitele goale care erau semnele focului. Eu eram atât de tristă că tremuram, și am simţit atâta milă și supărare pentru sufletul acesta. Am vrut atât de tare să o apuc şi să o trag afară din celula ei şi să fug cu ea.

“Este atât de dureros”, a zis ea. “Doamne, eu voi face ce este bine acum. Eu odată Te-am cunoscut și Tu ai fost Mântuitorul meu.” Mâinile ei erau încleştate de barele celulei. De ce nu vrei să fii Mistuitorul meu acum?” Bucăţi mari de carne arzând au căzut din ea, și numai oasele se încleştau de bare. “Tu m-ai vindecat şi de cancer”, a zis ea. “Mi-ai spus să merg și să nu mai păcătuiesc ca să nu vină ceva şi mai rău peste mine. Am încercat, Doamne; Tu ştii că am încercat. Am încercat chiar să fiu o martoră pentru Tine. Dar, Doamne, curând am observat că cei care predică Cuvântul Tău nu sunt populari. Eu am vrut ca lumea să mă placă. Cu încetul am mers înapoi în lume şi poftele cărnii m-au devorat. Cluburile de noapte şi băuturile tari au devenit mai importante decât Tine. Am pierdut legătura cu prietenii mei vreştini şi în curând m-am aflat de şapte ori mai rea decât înainte. Și cu toate că am început să mă iubesc și cu bărbaţi și cu femei, niciodată nu am intenţionat să fiu pierdută. Nu ştiam că eram posedată de Satana, încă mai simţeam chemarea Ta în viaţa mea să mă pocăiesc şi să fiu salvată, dar nu m-am întors. Mă tot gândeam că mai am timp. ‘Mâine mă voi întoarce înapoi la Isus, şi El mă va ierta și mă va elibera.’ Dar am aşteptat prea mult, iar acum este prea târziu”, a strigat ea plângând. Ochii ei au explodat în flăcări și au dispărut. Eu am strigat tare şi am căzut înspre Isus.

“O Doamne”, m-am gândit. “ce uşor puteam eu fi aceasta ori cineva din cei dragi mie!” Te rog, păcătosule, trezeşte-te înainte de a fi prea târziu. Am plecat spre o altă celulă. În ea era forma scheletică a unui alt bărbat cu sufletul ca o ceaţă gri-murdar în interior. Plânsete de o durere cumplită şi regret veneau de la acest om, şi am ştiut că niciodată nu-i voi putea uita. Isus a zis: “Fiică, unii care vor citi această carte o vor compara cu o istorie închipuită sau cu vreun film pe care ei I-au văzut. Ei vor zice că aceasta nu este adevărată. Dar tu ştii că acestea sunt adevărate. Tu ştii că iadul este real, pentru că te-am adus aici de multe ori, prin Duhul Meu. Ţi-am descoperit adevărul ca să poţi să-l mărturiseşti.” Oameni pierduţi, dacă nu vă veţi pocăi și vă veți boteza, și să credeţi în Evanghelia lui Isus Cristos, acesta va fi cu siguranţă sfârşitul vostru.

“Acest bărbat este aici”, a zis Domnul, “din cauza răzvrătirii lui. Păcatul răzvrătirii este ca păcatul vrăjitoriei. De fapt, toţi cei care cunosc Cuvântul Meu şi căile Mele și au auzit Evanghelia şi tot nu s-au pocăit sunt în răzvrătire faţă de Mine. Mulţi sunt astăzi în iad din cauza acestui păcat.” Omul I-a zis lui Isus: “Eu m-am gândit odată să Te fac Domn al vieţii mele, dar nu am vrut să merg pe calea Ta dreaptă şi îngustă Eu am vrut calea cea lată. A fost mult mai uşor să servesc păcatului. Nu am vrut să devin neprihănit. Iubeam calea mea păcătoasă. Doream să beau băuturi tari şi să fac lucrurile acestei lumi mai repede decât să ascult poruncile Tale. Dar acum tare aş dori să fi ascultat de cei pe care i-ai trimis Tu. Dar, în schimb, eu am făcut ce era rău şi nu am vrut să mă pocăiesc.” Hohote adânci au scuturat trupul său în timp ce el plângea cu regret. “De ani de zile sunt torturat în acest loc. Ştiu unde sunt şi ştiu că niciodată nu voi ieşi afară. Sunt torturat zi şi noapte în aceste flăcări şi de aceşti viermi. Strig, dar nimeni nu-mi vine în ajutor. Nimănui nu-i pasă de sufletul meu aici – nu-i pasă nimănui de sufletul meu….”

El a căzut pe o mică ridicătură a duşumelei și a continuat să strige. Isus a strigat plângând: “Tată, Tată, ai milă!” Am mers la altă celulă. O femeie stătea curăţindu-se de viermii de pe oasele ei. Ea a început să plângă când L-a văzut pe Isus. “Ajută-mă, Doamne”, a zis ea. “Voi fi bună. Te rog, lasă-mă afară!” Ea s-a ridicat şi s-a prins cu mâinile de barele celulei. Am simţit mare milă pentru ea. Ea plângea în hohote care îi scuturau trupul. Ea a zis: “Doamne, când eram pe pământ mă închinam la dumnezeii hinduşilor şi mulţi alţi idoli. Nu credeam Evanghelia pe care o predicau misionarii, cu toate că am auzit-o de multe ori. Într-o zi am murit, am strigat la dumnezeii mei să mă salveze din iad, dar ei nu au putut. Acum, Doamne, aş dori să mă pocăiesc!” “Este prea târziu”, a zis Isus. Flăcări îi acopereau faţa când noi am plecat, și plânsetele ei încă îmi umple sufletul și acum. Satana a înşelat-o. Cu tristeţe în vocea Sa, Isus a zis, “Vino. Ne vom reîntoarce mâine. Este timpul să plecăm.”

RĂZBOI ÎN CERURI

Duhul Domnului a fost (a venit) asupra mea, şi din nou am mers în iad. Isus a zis: “Îţi spun adevărul, multe suflete sunt aici din cauza vrăjitoriei, ocultismului, închinăciunii la alţi idoli, neascultare, necredinţă, beţie şi necurăţia trupului şi a sufletului. Vino, îţi voi arăta o taină şi îţi voi spune lucruri ascunse. Îţi voi descoperi cum să te rogi împotriva forţelor Satanei. Am mers într-o parte a iadului care este aşezată aproape de inima demonică. Isus a zis: “Curând noi vom merge în fălcile iadului, dar doresc să le arăt tuturor că iadul se lărgeşte singur.” Ne-am oprit și El a zis: “Priveşte şi crede.” Am privit și am avut o vedenie cu ochii deschişi. În vedenie, eu cu Isus eram deasupra pământului privind în spaţiu. Am văzut un cerc spiritual înalt mult deasupra pământului. Cercul era invizibil ochiului natural, dar, în duhul, eu puteam să-l văd bine. Am ştiut că această viziune era privitoare la lupta noastră împotriva prinţilor şi puterilor văzduhului. Pe când mă uitam, am descoperit că de fapt erau mai multe cercuri.

În primul cerc erau multe duhuri rele murdare (scârboase, urâcioase). Am văzut duhurile murdare (scârboase) luând forma de vrăjitoare, şi ele au început să zboare şi să cauzeze mult rău spiritual. Am auzit vocea lui Isus zicând: “Eu am dat putere copiilor Mei asupra acestor duhuri rele. Ascultă şi învaţă cum să te rogi.” Am văzut cum o formă ciudată s-a ridicat din alt cerc şi a început să se învârtă în jurul ei şi a început să facă vrăji. Atunci am văzut cum un demon s-a sculat şi făcea lucruri rele pe pământ. Demonul avea duhul de vrăjitor. El se întorcea şi râdea şi, dintr-o baghetă din mâna lui, punea vrăji pe diferiţi oameni. Am văzut alte duhuri rele care-l însoţeau pe vrăjitor, şi Satana i-a dat mare putere. “Iată că ceea ce voi legaţi pe pământ, Eu voi lega în cer”, a zis Isus. “Satana trebuie legat dacă rugăciunile sfinţilor vor să fie de folos în aceste ultime zile.”

Dintr-un alt cerc am văzut un alt vrăjitor ridicându-se, și a început să dea ordine. Ploi și foc au căzut pe pământ când el vorbea. El a vorbit multe lucruri rele (cuvinte de hulă) și a înşelat multă lume pe pământ. Cum priveam, am văzut încă două duhuri rele unindu-se cu vrăjitorul, mult deasupra pământului. Aceştia erau prinţi demonici şi puterile văzduhului. Aceştia dădeau putere vrăjitoarelor, care erau adunate împreună într-un loc, să facă rău. Lucrători ai întunericului s-au adunat în jurul lor. Duhurile veneau şi plecau după cum voiau. “Priveşte cu atenţie”, a zis Isus, “pentru că Duhul Sfânt îţi descoperă un mare adevăr.” În vedenie am văzut teribile lucruri întâmplându-se pe pământ. Răul a luat amploare şi păcatul s-a înmulţit. Forţele răului au făcut oamenii să fure, să mintă, să înşele, să facă rău unul altuia, să vorbească rău şi să fie robii poftelor cărnii şi ale firii pământeşti. Toate felurile de rău au fost aruncate pe pământ.

Am zis: “Isuse, e cumplit ce văd!” Isus a zis: “Fiică, în Numele Meu, răul trebuie să fugă. Puneţi-vă toată armătura lui Dumnezeu ca să puteţi sta în picioare în acea zi; după ce aţi făcut totul, să puteţi sta în picioare.” Pe când duhurile necurate îşi vărsau scârboşeniile și răutăţile lor pe pământ am văzut cum poporul lui Dumnezeu a început să se roage. Ei se rugau în Numele Domnului Isus Hristos și cu credinţă. Cum ei se rugau, Cuvântul lui Dumnezeu a venit împotriva duhurilor necurate, şi ele au început să piardă teren. Când sfinţii se rugau, forţele răului și-au pierdut din puterea lor. Vrăjile au fost rupte, și cei care au fost slăbiţi de forţele iadului au fost întăriţi. Şi când ei se rugau ca o singură voce, îngerii din ceruri au intrat în luptă. Am văzut îngerii sfinţi luptând cu prinţii răului și puterile aerului, şi îngerii lui Dumnezeu distrugeau puterile celui rău.

Am privit, şi iată că erau şiruri după şiruri de forţe îngereşti, cu aproape 600 îngeri în fiecare rând. Pe măsură ce poporul Îl credea pe Dumnezeu, îngerii avansau. Dumnezeu dădea porunci şi mare era puterea Lui. El a dat mare putere poporului Său şi îngerilor ca să distrugă lucrările Satanei. Dumnezeu lupta împotriva răului din văzduh. Când poporul se ruga şi-L credea pe Dumnezeu, forţele răului erau distruse; dar când era necredinţă, puterile răului începeau să învingă. “Poporul Meu trebuie să creadă, şi ei trebuie să fie una şi cu Mine”, zice Domnul, “dacă ei vor să pună toate lucrurile la picioarele Tatălui.” Cerul și pământul trebuie să fie de aceeași parte dacă noi vrem să distrugem inamicii noştri. Cum laudele poporului lui Dumnezeu au început să se ridice de pe pământ, forţele răului au intrat în retragere. ALELUIA!!! Am văzut sfinţii lui Dumnezeu rugându-se din toată inima lor împotriva furiilor diavolului, În timp ce ei se rugau, vrăjile şi blestemele erau distruse, şi sfinţii câştigau victoria.

lată cum s-a întâmplat: cum îngerii Domnului luptau cu demonii şi cu forţele iadului, sfinţii erau eliberaţi prin rugăciune. Cum poporul era eliberat, multe laude au răsunat înspre Dumnezeu, și laudele au adus şi mai mare victorie. Numai când rezultatele la rugăciuni nu s-au văzui imediat, laudele au început să se oprească, și răul a început să câştige bătălia. Am auzit un înger strigând cu o voce puternică: “O, Doamne, credinţa poporului Tău este slabă. Dacă ei vor să fie eliberaţi de hoardele Satanei, ei trebuie să aibă credinţă. Doamne, ai milă de moştenitorii mântuirii.” Vocea Domnului a răspuns: “Fără credinţă este cu neputinţă să placeţi lui Dumnezeu. Dar Domnul este credincios şi El vă va întări.” Din nou am văzut în vedenie cum Dumnezeu a turnat din Duhul Său peste orice făptură, şi poporul a crezut că Dumnezeu va împlini ceea ce ei Îi vor cere, pentru că ei Îi aparţineau Lui şi Îl iubeau sincer. Ei au avut credinţă în Dumnezeu şi au crezut Cuvântul Său, şi Dumnezeu i-a eliberat. Și Cuvântul Domnului s-a întins în tară.

Domnul a zis: “Toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede. Eu veghez asupra Cuvântului Meu ca să-l împlinesc. Voi faceţi-vă partea voastră, şi fiţi siguri că Eu îmi voi face partea Mea. Dacă poporul Meu va spune numai adevărul, dacă va lupta lupta cea bună. lucruri minunate se vor întâmpla ca în Ziua Cincizecimii. Chemaţi-Mă și Eu vă voi auzi. Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu. Eu vă voi întări în neprihănire, adevăr şi sinceritate.” În vedenie, am văzut creştini născuţi din nou ca nou-născuţi. Am văzut îngerii stând deasupra lor să-i protejeze de orice rău. L-am văzut pe Domnul Oştirilor ducând bătălia lor şi câştigând victoria pentru ei. Pe urmă am văzut bebeluşii crescând şi culegând recolta pentru Domnul gloriei, făcând lucrarea Domnului cu o inimă bucuroasă și iubindu-L pe Dumnezeu, încrezându-se în Dumnezeu și slujindu-L pe El. Am văzut îngerii şi Cuvântul Domnului unindu-se să distrugă răul de pe faţa pământului. Am văzut pace pe pământ, când totul a fost pus la picioarele lui Dumnezeu.

VEDENII CU OCHII DESCHIȘI

“Această vedenie este pentru viitor”, a zis Domnul, “și se va întâmpla. Dar Eu voi veni să-Mi răpesc Mireasa Mea, Biserica Mea, și ei nu vor vedea. Trezeşte-te, poporul Meu! Sună alarma în toate colţurile pământului, pentru că Eu Mă voi întoarce, aşa cum Cuvântul Meu v-a spus.” Am privit balaurul focos care era în partea stângă a iadului. Isus a zis: “Vino să vezi ceea ce zice Duhul lumii.” Am văzut coamele balaurului când ele intrau în trupurile oamenilor pe pământ. Mulţi au fost posedaţi complet de balaur. Privind, am văzut o Fiară uriaşă ridicându-se într-un loc larg și transformându-se într-un om. Locuitorii pământului fugeau de el, unii în pustie, unii în peşteri şi unii în staţiile de metrouri ori în adăposturile subterane, ei căutau adăpost să se ascundă de ochii Fiarei. Niciunul nu slăvea pe Dumnezeu, şi nici nu vorbea despre Isus.

O voce mi-a zis: “Unde este poporul Meu?” Am privit mai îndeaproape şi am văzut oamenii umblând ca nişte morţi. În aer era o tristeţe disperată, şi niciunul nu se întorcea spre dreapta ori spre stânga. Am văzut că ei erau mânaţi de o forţă nevăzută. Din când în când, o voce le vorbea din aer, și ei ascultau de vocea aceea. Ei nu vorbeau unul cu altul. Am văzut că pe fiecare frunte era scris numărul 666 şi pe mâinile lor. Am văzut soldaţi pe cai, care conduceau oamenii ca și când ar fi fost animale. Steagul american, zdrenţuit și rupt, era părăsit pe jos. Nu era bucurie, nu erau râsete, nu era fericire. Am văzut moartea și răul pretutindeni. Oamenii mergeau în şir, unul în spatele celuilalt, în raionul unui magazin foarte mare. Ei mergeau în pas ca nişte soldaţi descurajaţi şi erau îmbrăcaţi identic într-un fel de îmbrăcăminte de prizonieri. Un gard mare înconjura magazinul, şi gardieni erau staţionaţi din loc în loc. Oriunde priveam, vedeam soldaţi în uniforme de bătălie.

Am văzut aceşti oameni mânaţi ca nişte maimuţe zombi în magazin, unde ei puteau cumpăra numai strictul necesar. Când fiecare termina de cumpărat, era urcat într-un camion verde de armată. Camionul, bine păzit, era condus într-o altă arie. Aici, într-un fel de clinică, aceşti oameni erau examinaţi de boli contagioase ori de handicapuri (defecte) care îi deformau. Un număr mic au fost împinşi la o parte ca rebuturi. Curând, cei care au căzut la examen erau luaţi în altă încăpere. În camera aceea, un număr impresiv de întrerupătoare, butoane, şi aparate de măsurat erau aliniate pe marginea unui perete întreg. O uşă s-a deschis și mai mulţi tehnicieni au intrat înăuntru. Unul din ei a început să cheme numele celor din grupul respins. Fără nicio împotrivire, ei se ridicau când numele lor era chemat, și mergeau întins într-o sală mare. Când erau înăuntru, un alt tehnician închidea uşa şi trăgea un mâner din panoul de pe perete. Câteva minute mai târziu, el a deschis uşa, a luat o mătură și un făraş și a măturat ce a rămas din ei, de pe duşumea. Nimic nu mai rămăsese decât puţin praf din ceea ce a fost o cameră plină de oameni!

Am văzut atunci oamenii care au trecut examenul medical, fiind puşi într-un camion și duşi la un tren. Niciunul nu a vorbit, nici măcar nu au privit unul spre altul. Acolo, într-o clădire, fiecărei persoane i se dădea un anumit serviciu. Toţi au mers la lucru fără nici cea mai mică discuţie. Am privit cum ei lucrau din greu munca dată lor şi la sfârşitul zilei erau duşi într-o clădire cu apartamente, cu un gard înalt în jurul ei. Fiecare s-a dezbrăcat şi s-a băgat în pat. A doua zi ei aveau o altă zi grea. Am auzit o voce puternică umplând aerul nopţii. Am văzut o Fiară uriaşă, care stătea pe un tron foarte mare. Toţi oamenii o ascultau de Fiară. Am văzut cum din capul ei creşteau nişte coame spirituale. Ele au ajuns în fiecare loc de pe pământ. Fiara şi-a luat singură multe poziţii de autoritate şi multe posturi, şi a devenit mare în putere. Fiara se îndesa singură în multe locuri şi înşela mulţi oameni. Cei bogaţi și cei faimoşi erau înşelaţi tot la fel ca săracii și cei fără drept la vot. Mici şi mari aduceau omagiu Fiarei. Un aparat mare a fost adus într-un birou. Fiara şi-a pus marca pe el, şi vocea lui venea din el. De asemenea, mai era un aparat “fratele mare” care putea vedea în case şi birouri.

Numai un singur aparat de acesta există, şi aparţinea Fiarei. Partea aparatului care se afla în casele oamenilor era invizibilă ochiului liber, dar putea şi raporta Fiarei fiecare mişcare pe care oamenii o făceau. Am privit cum Fiara şi-a întors tronul cu faţa spre mine. Pe fruntea lui era numărul 666. Cum eu priveam, am văzut un om într-alt birou care se înfuriase pe Fiară. Ei a cerut să vorbească cu Fiara. Striga cu toată puterea lui. Fiara a apărut şi părea foarte curtenitoare, zicând: “Vino, că te voi ajuta să-ţi rezolvi problemele. Fiara l-a luat pe omul înfuriat într-o cameră mare și i-a făcut semn să se întindă pe o masă mare. Camera şi masa îmi aminteau de o cameră de urgenţe a unui spital. Omului i s-a făcut o anestezie şi a fost transportat sub un aparat foarte mare. Fiara a ataşat tot felul de fire de capul omului și a dat drumul la aparat. Pe capul maşinii erau scrise cuvintele: “Această ştergătoare de minţi aparţine Fiarei, 666.”

Când omul a fost eliberat de pe masă, ochii lui aveau o privire goală, şi mişcările lui păreau ale unei maimuţe zombi. Am văzut un loc gol în vârful capului său şi am ştiut că mintea lui a fost atât de alterată, că acum putea fi controlat de Fiară. Fiara i-a zis: “Acum, domnule, nu te simţi mai bine? Nu ţi-am zis că eu mă voi îngriji de toate problemele tale? Ţi-am dat o minte nouă. Nu vei mai avea temeri ori probleme de acum încolo.” Omul nu a vorbit. “Vei asculta de fiecare comandă de a mea”, a zis Fiara, apucând un obiect micuţ și ataşându-l de cămaşa omului. El a vorbit din nou omului, și el i-a răspuns fără să-şi mişte buzele. Se mişca precum un om mort. “Tu vei lucra și nu vei mai deveni supărat ori nervos, nici nu vei mai plânge și nici nu vei mai fi trist. Vei lucra pentru mine până vei muri. Eu am mulţi ca tine pe care îi controlez. Unii mint, unii omoară, unii fură, unii fac război, unii au copii, unii conduc maşini şi alţi fac alte lucruri. Da, eu controlez totul.”

Un râs drăcesc a ieşit din el. Omului i s-au dat nişte hârtii să semneze. El, bucuros, şi-a dat toate lucrurile care acum îi aparţineau Fiarei. În vedenia mea am văzut acel om părăsind biroul Fiarei, urcându-se într-o maşină și mergând acasă. Când s-a apropiat de soţia lui, ea a încercat să-l sărute, dar el nu a făcut nicio mişcare să răspundă. El nu mai avea nicio simţire pentru soţia lui, nici pentru alţii. Fiara I-a făcut incapabil de a mai avea simţiri ori emoţii. Femeia a devenit foarte supărată şi a strigat la bărbatul ei, dar fără rost. În sfârşit ea a zis: “OK, voi suna Fiara, el va şti ce să facă.” După un scurt telefon, ea a părăsit casa şi a ajuns în aceeaşi clădire pe care soţul ei abia o părăsise. Fiara a salutat-o şi a zis: “Spune-mi toate problemele tale. Sunt sigur că voi putea să te ajut.” Un bărbat foarte frumos ca aspect fizic a luat-o de braţ și a condus-o pe aceeaşi masă pe care fusese soţul ei cu câteva ore mai devreme. După aceeaşi operaţie, ea a devenit de asemenea o sclavă fără personalitate, aparţinând Fiarei. Am auzit Fiara întrebând-o: “Cum te simţi?” Ea nu a răspuns nimic până nu i-a ataşat un obiect micuţ de bluza ei. Atunci ea a recunoscut că el este stăpânul şi domnul ei şi a început să i se închine.

“Tu vei fi prăsitoarea mea”, a zis el. “Tu vei avea copii perfecţi și ei mă vor sluji pe mine, și mi se vor închina.” Femeia a răspuns într-o voce de robot: “Da, stăpâne, te voi asculta.” Am văzut femeia din nou. În timpul acesta era în altă clădire. Acolo erau multe femei însărcinate. Femeile zăceau fără nicio viață pe paturile lor și intonau slave Fiarei. Toate aveau 666 pe frunţile lor. Când copiii au fost născuţi, ei au fost luaţi într-o altă clădire, unde surori cu mintea alterată aveau datoria să se îngrijească de ei. Surorile aveau, de asemenea, pe frunţile lor 666. Fiara a crescut în putere până când imperiul ei s-a întins pe tot pământul. Copiii au crescut, de asemenea, şi, la un anumit timp, ei erau la fel duşi sub aparatul distrugător de minţi. Ei se închinau Fiarei şi chipului ei. Dar aparatul nu a avut nicio putere asupra copiilor lui Dumnezeu. Am auzit vocea Domnului zicând: “Cei care se vor închina Fiarei și chipului ei vor pieri. Mulţi vor fi înşelaţi și vor cădea, dar Eu Îmi voi mântui copiii de Fiară. Aceste lucruri vor avea Ioc în vremurile din urmă.”

“Nu luaţi marca Fiarei. Pocăiţi-vă acum, până nu este prea târziu. Fiara se va chema pe ea însăşi omul păcii. Și va aduce pace la multe popoare într-un timp haotic. El, Fiara, va fi în stare să suplinească nevoile oamenilor cu lucruri ieftine şi va asigura pe fiecare că salariile lor sunt suficiente. El va face alianţă cu multe naţiuni, şi marii oameni ai lumii îl vor urma în simţământul fals de securitate înaintea acestor timpuri, Eu îmi voi ridica o armată de credincioşi care vor sta pentru adevăr şi neprihănire. Marea armată, de care a vorbit loel, va auzi vocea Mea de la răsăritul soarelui, până când va apune soarele. În orele nopţii ei Îmi vor auzi, de asemenea, vocea şi Îmi vor răspunde. Ei vor lucra pentru Mine și vor alerga ca nişte oameni puternici de război. Ei vor face lucruri măreţe pentru Mine și Eu voi fi cu ei.” Toate acestea mi-au fost descoperite de Domnul Isus Cristos, într-o vedenie cu ochii deschişi. Ele sunt cuvintele gurii Lui și sunt cu privire la timpurile sfârşitului. Împreună cu Isus m-am reîntors acasă și mă minunam de toate lucrurile pe care El mi le-a arătat și mi le-a spus. Am adormit rugându-mă pentru mântuirea omenirii.

FĂLCILE IADULUI

Noaptea următoare am intrat cu Isus în fălcile iadului. Isus a zis: “Aproape am terminat cu iadul, fiica Mea. Nu îţi voi arăta tot iadul. Dar vreau să spui lumii despre ceea ce ţi-am arătat. Spune-le că iadul este real. Spune-le că această descoperire este reală.” Pe când mergeam, ne-am oprit în vârful unui deal din care se vedea într-o vale mică. Cât de departe puteam să văd, erau straturi de suflete umane care erau pe marginea acestui deal. Puteam auzi strigătele lor. Zgomote mari se auzeau peste tot locul. Isus a zis: “Fiică, acestea sunt fălcile iadului. De fiecare dată când gura iadului este deschisă, vei auzi acel zgomot mare.” Sufletele încercau să iasă afară, dar nu puteau, pentru că ele erau prinse în pereţii iadului. Când Isus vorbea, am văzut multe forme întunecate căzând jos pe lângă noi și cu un zgomot înfundat rămâneau laţi la poalele dealului. Demoni cu lanţuri mari trăgeau sufletele de acolo. Isus a zis: “Acestea sunt sufletele care abia au murit pe pământ și care vin în iad. Această activitate este zi și noapte.” Dintr-odată, o mare tăcere s-a făcut peste tot. Isus a zis: “Te iubesc, fiica Mea, şi vreau ca tu să le spui oamenilor de pe pământ despre iad.” Am privit jos, adânc, în fălcile iadului printr-un fel de deschizătură din părţile fălcii. Plânsete de durere și tortură veneau de acolo.

“Când se vor sfârşi toate acestea?” mă întrebam. Aș fi fost atât de bucuroasă să mă odihnesc de toate acestea. Atunci, dintr-odată, m-am simţit foarte pierdută. Nu pot spune cum am ştiut, dar am ştiut cu toată inima mea că Isus plecase. M-am simţit foarte întristată. M-am întors înspre locul unde fusese și cert era că Isus nu era acolo! “Oh, nu!” Am strigat: “Nu din nou! O, Isuse, unde eşti?” Ceea ce vei citi acum te va înfricoşa. Eu mă rog să te înfricoşezi atât de tare încât să devii credincios. Eu mă rog ca tu să te pocăieşti de păcatele tale, ca să nu mergi în locul acela oribil. Mă rog să mă crezi, pentru că eu nu vreau ca lucrul acesta să se mai întâmple cuiva. Te iubesc și sper ca tu să te trezeşti înainte de a fi prea târziu. Dacă eşti creştin și citeşti această carte, fii sigur de mântuirea ta. Fii gata să-L întâlneşti pe Domnul în orice timp, pentru că de multe ori nu mai este timp de pocăinţă. Păstrează-ţi lumina arzând și lampa plină de untdelemn. Fii gata, pentru că nu ştii când El Se va reîntoarce. Dacă nu eşti născut din nou, citeşte Ioan 3:16-19, cheamă-L pe Domnul. El te va elibera de acest loc de tortură.

Strigându-L pe Isus, am început să alerg la vale căutându-L. Am fost oprită de un demon mare cu un lanţ. El a râs şi a zis: “N-ai unde fugi, femeie. Isus nu este aici să te salveze. Tu eşti în iad pe veşnicie.” “Oh, nu!” am strigat. “Lasă-mă să plec!” Am luptat cu el cu toată puterea mea, dar curând am fost legată cu lanţ şi aruncată pe jos. Cum stăteam acolo, o substanţă lipicioasă și scârboasă a început să acopere corpul meu, având un miros atât de cumplit că m-am simţit oribil de bolnavă. Nu ştiam ce se va întâmpla. Apoi am simţit cum carnea și pielea mea au început să cadă de pe oasele mele! Am urlat şi am zbierat în oroare disperată. “O, Isuse”, am strigat, “unde eşti?” Am privit la mine însămi şi am văzut că au început să apară găuri pe ceea ce a mai rămas din carnea mea. Am început să mă transform într-o culoare gri-murdară, şi carne gri cădea din mine. Pe toate părţile mele erau găuri, pe picioare, pe mâini şi pe braţe. Am strigat: “Oh, nu! Sunt în iad pe veşnicie! Oh, nu!” Am început să simt viermii în interiorul meu şi mă uitam la oasele mele care erau arhipline de ei. Chiar când nu puteam să-i văd, ştiam că sunt acolo. Am încercat să-i smulg din mine, dar și mai mulţi veneau în locul lor. Puteam simţi cu adevărat putreziciunea trupului meu.

Da, ştiam și puteam să-mi amintesc cu exactitate tot ce s-a întâmplat pe pământ. Puteam simţi, vedea, mirosi, auzi și gusta torturile iadului. Puteam chiar să văd în interiorul meu. Eram doar o formă scheletică murdară şi, cu toate acestea, puteam simţi tot ce se întâmplă cu mine. I-am văzut pe alţii ca pe mine însumi acolo, erau atâtea suflete cât vedeai cu ochii. Am strigat în mare agonie: “O, Isuse! Te rog, ajută-mă, Isuse!” Voiam să mor, dar nu puteam. Simţeam focul aprinzându-se din nou la picioarele mele. Am strigat, “Unde eşti, Isuse?” M-am tăvălit pe jos de durere, la un loc cu ceilalţi. Noi şedeam trântiți jos în fălcile iadului, pe nişte movile, ca nişte grămezi de gunoaie. O durere de nesuportat a înhăţat sufletele noastre. Strigam continuu: “Unde eşti, Isuse? Unde eşti, Isuse?” Mă gândeam că poate totul este doar un vis. Putea-mă-voi scula? Eram cu adevărat în iad? Am comis poate ceva păcate de moarte înaintea lui Dumnezeu şi mi-am pierdut mântuirea? Ce s-a întâmplat? Poate am păcătuit împotriva Duhului Sfânt? Îmi reaminteam fiecare învăţătura Biblică pe care am auzit-o vreodată. Ştiam că familia mea era pe undeva deasupra mea. În oroare am realizat că sunt în iad, precum celelalte suflete pe care le-am văzut și cu care am vorbit.

Mi se părea foarte ciudat să pot vedea prin trupul meu. Viermii au început să se caţere din nou pe mine. Puteam să-i simt cum se căţărau. Am strigat de durere şi frică. Chiar atunci un demon mi-a zis: “Isus al tău te-a înşelat, nu-i aşa? Oricum acum eşti proprietatea Satanei!” Și un râs drăcesc ieşea din el când m-a ridicat și m-a aşezat în vârful unei movile. Curând am descoperit că eram pe spatele unei forme moarte-vii a unui fel de animal. Animalul, la fel ca mine, era gri – murdar, plin de mizerie şi descompunere, carne moartă. Un miros cumplit umplea aerul. Animalul m-a dus sus pe o ieşitură de la acoperiş. Mă gândeam: “O, Doamne, unde eşti?” În drumul nostru am trecut pe lângă multe suflete care strigau să fie mântuite. Am auzit sunetul puternic al fălcilor iadului deschizându-se şi alte suflete au trecut pe lângă mine. Mâinile mele erau legate la spate. Durerea nu era constantă, venea brusc şi tot brusc dispărea. Urlam de fiecare dată când venea durerea și aşteptam cu groază când ele se linişteau. Mă gândeam: “Cum voi ieşi afară de aici? Ce mă mai aşteaptă în faţă? Este acesta sfârşitul? Ce am făcut să fi meritat iadul? O, Doamne, unde eşti?” Am strigat în dureri.

Am plâns, dar nu ieşea nicio lacrimă, ci numai suspine uscate îmi scuturau trupul. Animalul s-a oprit în faţa a ceva. Am privit şi am văzut o cameră minunată plină de bogăţii extravagante și giuvaeruri strălucitoare. În centrul camerei era o femeie minunată, îmbrăcată în veșminte regească. În starea mea de disperare, mă minunam totuşi ce era aceasta. Am zis: “Femeie, te rog, ajută-mă.” Ea a venit aproape și m-a scuipat în forma feţei mele. M-a blestemat şi mi-a zis lucruri murdare. “O, Doamne, ce va mai urma?” am strigat. Un râs diavolesc a ieşit din ea. Chiar în faţa ochilor mei, femeia s-a schimbat într-un bărbat, o pisică, un cal, un şarpe, un şobolan şi într-un tânăr. Orice voia să fie, aia era. Ea avea o mare putere diavolească. Sus, deasupra camerei, era scris “împărăteasa Satanei”. Animalul a mers mai departe, ceea ce mie mi s-au părut a fi ore, şi pe urmă s-a oprit. Cu o smucitură, am fost aruncată de pe animal jos. Am privit în sus și am văzut o armată de oameni venind pe cai spre mine. Am fost forţată să fug spre perete până au trecut. Ei, de asemenea, erau o armată de schelete având culoarea morţii, de gri murdar.

După ce ei au trecut, am fost ridicată de jos și pusă într-o celulă. Când cel care m-a aruncat a încuiat celula, am privit plină de oroare în celulă și am plâns, m-am rugat, dar fără nicio speranţă… Am plâns și m-am pocăit de mii de ori pentru păcatele mele. Da, m-am gândit la multele lucruri pe care aş fi putut face să-i conduc pe alţii la Cristos și să-i fi ajutat pe unii când au avut nevoie de mine. M-am pocăit de lucrurile pe care le-am făcut și de cele pe care le-am lăsat nefăcute. “O, Doamne, salvează-mă”, am strigat plângând. Chemam pe Dumnezeu neîncetat să-mi vină în ajutor. NU-L mai puteam vedea ori simţi. Eram în iad, la fel ca toţi ceilalţi pe care îi văzusem. Am căzut jos în durere și am plâns. Simţeam că totul era pierdut pe veşnicie. Orele treceau, și foarte des se auzea zgomotul acela puternic, și alte suflete cădeau în iad. Strigam neîncetat: “Isuse, unde eşti?” Niciun răspuns nu venea. Viermii începeau din nou să se caţere în interiorul formei mele spirituale. Ştiam tot ce se întâmplă în interiorul meu. Moartea era pretutindeni. Eu nu aveam carne, nici organe, nici sânge, nici trup, nici nădejde. Tot timpul smulgeam viermii afară din forma mea scheletică.

Ştiam tot ce se întâmplă și voiam să mor, dar nu puteam. Sufletul meu era mai viu decât oricând. Am început să cânt despre viaţă și despre puterea în sângele lui Isus, care este în stare să mântuiască de păcat. Atunci nişte demoni mari cu suliţe au venit şi au urlat: “Termină!” M-au străpuns cu suliţele, și am simţit cum şuvoaie de foc treceau prin mine, când ei îşi înfigeau suliţele în forma mea. M-au împuns de nenumărate ori. Ei au început să intoneze: “Satana este dumnezeu aici. Noi îl urâm pe Isus și tot ceea ce El învaţă.” Când ei au văzut că eu nu încetez cântând, ei m-au luat afară din celulă și m-au târât într-un loc deschis. “Dacă nu vei tăcea”, au zis ei, “torturile tale vor fi și mai mari.” M-am oprit din cântat și într-un sfârşit ei m-au dus din nou în celulă. Mi-am amintit de versetele din Scriptură despre îngerii căzuţi, care erau ţinuţi în lanţuri până la judecata finală. Mă întrebam dacă nu cumva aceasta era judecata mea. “Doamne, salvează oamenii de pe pământ”, am strigat plângând. Trezeşte-i înainte de a fi prea târziu.” Multe versete mi-au venit în minte, dar nu le-am spus pentru că mă temeam de demoni. Gemete și urlete umpleau aerul murdar.

Un şobolan s-a căţărat până la mine. L-am împins cu piciorul. Mă gândeam la soţul și copiii mei. “O, Doamne, nu-i lăsa să vină aici!” Am plâns, pentru că ştiam sigur că eram în iad. Dumnezeu nu mă putea auzi. Urechile celui Atotputernic sunt închise la strigătele iadului. M-am gândit: “Dacă măcar cineva ar asculta.” Un şobolan mare a venit în fugă la piciorul meu și m-a mușcat. Am strigat și I-am smuls deoparte. Am simţit o durere aprinsă. Un foc venind de nicăieri a început încet să ardă venind spre mine. Secunde, minute și ore au trecut. Eram o păcătoasă ajunsă în iad. “O, moarte, te rog, vino!” am strigat plângând. Strigătele mele păreau că umplu întreaga falcă a iadului. Alţii s-au alăturat strigătelor mele. Pierdută pentru întotdeauna! — Nu vreau! Voiam să mor, dar nu puteam. Am căzut pe jos grămadă, simţind toate aceste torturi. Am auzit fălcile iadului deschizându-se din nou, şi alte suflete au intrat în ei. Focul mă ardea acum, și o nouă durere a apărut. Ştiam tot ce se petrecea cu mine. Aveam o minte trează și acut de clară. Ştiam toate aceste lucruri și ştiam că, atunci când sufletele mureau pe pământ şi nu erau mântuite de păcatele lor, ele veneau aici. “O, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă! Salvează-mă!” am strigat. “Te rog, salvează-ne pe toţi.”

Mi-am reamintit toată viata mea și de cei care vreodată mi-au spus despre Isus. Mi-am reamintit cum mă rugasem pentru bolnavi şi cum Domnul îi vindecase. Mi-am reamintit vorbele de dragoste și de alinare ale lui Isus și ale credincioşiei Lui. “Dacă aş fi fost măcar mai mult decât Isus, nu aș fi acum aici”, mă gândeam. M-am gândit la toate lucrurile bune pe care Isus mi le-a dat, cum El mi-a dat chiar aerul pe care-l respirasem, hrana, copiii, casa și alte lucruri bune de care m-am bucurat. Dar, dacă El este un Dumnezeu bun, atunci de ce sunt aici? Nu aveam nicio tărie să mă ridic, dar sufletul meu striga neîncetat: “Scoate-mă afară de aici!” Ştiam că viaţa mergea înainte deasupra mea și undeva prietenii și familia mea îşi trăiau viața normal. Ştiam că erau râsete, iubire şi bunătate undeva acolo sus. Dar chiar şi acestea începeau să se şteargă în cumplita durere. Un semiîntuneric și o ceaţă murdară groasă a umplut partea aceasta a iadului.

O lumină galbenă joasă era peste tot, și un miros de carne putredă şi de corupție – era aproape prea mult de suportat. Minutele păreau ore, şi orele se transformau în eternitate. O, când se vor sfârşi toate acestea? Eu nu aveam somn, nu aveam odihnă, nu aveam hrană şi nu aveam apă. Aveam o foame mare și am fost mai însetată decât îmi aminteam să fi fost vreodată în viaţa mea. Eram atât de obosită și mi-era atât de somn, dar durerea era continuă. De câte ori fălcile se deschideau și aruncau o nouă încărcătură de umanitate pierdută în iad, mă întrebam dacă era vreunul pe care eu îi cunoşteam. Oare îl vor aduce și pe bărbatul meu aici? Au trecut ore întregi de când am venit în fălcile iadului. Dar, dintr-odată, am observat că o lumină a început să umple încăperea. Dintr-odată focul s-a oprit, şobolanul a luat-o la fugă, şi durerea a părăsit corpul meu. Mă uitam de unde îmi venea scăparea, dar nu vedeam nimic. Mă miram ce s-o fi întâmplat. Am privit la intrările iadului, ştiind că s-a întâmplat ceva cumplit. Și atunci tot iadul a început să se cutremure, și focul aprins a început din nou. Din nou şerpii, şobolanii și viermii!

O durere de nesuportat mi-a umplut sufletul și torturile au început din nou. “O, Doamne, lasă-mă să mor”, am strigat plângând, începând să lovesc duşumeaua de pământ a celulei cu mâinile mele numai oase. Am urlat și am strigat, am plâns, dar nimeni nu ştia şi nimănui nu-i păsa. Dintr-odată am fost ridicată din celulă de o forţă nevăzută. Când mi-am recăpătat cunoştinţa, Domnul și cu mine stăteam lângă casa mea. Am strigat plângând: “De ce, Doamne, de ce?” şi am căzut la picioarele Lui în disperare. Isus a zis: “Pace ţie. Linişteşte-te.” Dintr-odată am fost plină de pace. El m-a ridicat gingaş și am căzut într-un somn adânc în braţele Lui. Când m-am trezit, în ziua următoare, am fost foarte bolnavă. Zile întregi am retrăit ororile iadului și torturile lui. Noaptea mă trezeam urlând și zicând că viermii se căţărau pe mine. Mi-era aşa o teamă de iad.

CERUL

Am fost bolnavă multe zile, după ce am fost eliberată din fălcile iadului. Trebuia să am luminile aprinse când mă culcam. Aveam nevoie de Biblie cu mine tot timpul, și citeam constant. Sufletul meu trecuse printr-un șoc teribil. Acum ştiam ce simţeau cei pierduţi când intrau pentru întotdeauna în iad. Isus îmi zicea: “Pace ţie, fii liniştită” şi pacea îmi umplea sufletul. Dar minute după aceea mă trezeam urlând, isterică de frică. În tot acest timp, ştiam că nu am fost niciodată singură. Isus era întotdeauna acolo. Dar chiar cu această cunoştinţă, câteodată nu-I puteam simţi prezenţa. Mi-era atât de frică să nu trebuiască să merg din nou în iad, încât mi-era chiar frică să-L am pe Isus lângă mine câteodată. Am încercat să spun altora despre experienţa mea din iad. Nimeni nu mă asculta. I-am rugat: “Vă rog, pocăiţi-vă de păcatele voastre înainte de a fi prea târziu.”

Era foarte greu pentru oricine să creadă ce le-am spus despre chinurile prin care am trecut, și cum Isus mi-a spus să scriu despre iad. Domnul m-a asigurat că El este Domnul care mă va vindeca. Şi deși credeam că niciodată nu mă voi vindeca, totuşi vindecarea a venit. Și atunci s-a întâmplat din nou. Din nou am fost în duhul cu Domnul Isus, şi noi zburam sus înspre ceruri. Isus a zis: “Vreau să-ţi arăt dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu şi unele părţi din cer. Vreau să vezi mărețele lucrări ale Domnului, care sunt minunat de privit.” Înaintea noastră am văzut două planete gigantice, minunate şi glorioase în toată splendoarea lor. Dumnezeu Însuşi era lumina acolo. Un înger ne-a întâlnit şi mi-a zis: “Vezi bunătatea şi îndurarea Domnului Dumnezeului tău. Mila Lui ţine veşnic.” De la înger venea un simţământ atât de puternic de dragoste şi gingăşie, că mi-a venit să plâng când el mi-a vorbit din nou: “lată puterea şi tăria şi măreţia lui Dumnezeu. Vino să-ţi arăt locul pe care L-a creat El pentru copiii Lui.”

Dintr-odată, în faţa noastră am văzut apărând o planetă mare, tot atât de mare cât pământul. Şi atunci am auzit vocea Tatălui zicând: “Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una. Tatăl şi Fiul sunt una, și Tatăl şi Duhul Sfânt sunt una. Eu L-am trimis pe Fiul Meu să moară pe cruce, ca niciunul să nu fie pierdut. Dar”, a zis El cu un zâmbet, “tocmai voiam să-ţi arăt locul pe care I-am pregătit pentru copiii Mei. Eu Mă îngrijesc foarte mult de copiii Mei. Mă doare când o mamă își pierde copilul, chiar fructul pântecului ei, fiica Mea, care a fost scos afară înainte de timpul lui. Vezi, Eu ştiu toate lucrurile şi Îmi pasă. Din momentul în care vine viaţa în pântec, Eu ştiu. Ştiu de copilaşii care sunt ucişi încă în timp ce sunt în pântecele mamelor lor; vieţile avortate care sunt aruncate afară și nedorite. Eu ştiu despre copiii născuţi morţi și despre aceia născuţi cu malformații. Din momentul în care a fost conceput copilul, el este un suflet. Îngerii Mei merg jos şi aduc copilaşii la Mine când aceștia mor. Eu am un loc pentru ei unde pot creşte, învaţă şi sunt iubiţi. Eu le dau trupuri întregi şi restaurez (refac) toate părţile care sunt lipsă. Eu le dau trupuri glorificate.”

Pe toată planeta aceea era un simţământ de iubire, un simţământ nemaipomenit de bine care te înconjura. Totul era perfect. Din loc în loc, în mijlocul ierbii luxuriante şi a izvoarelor de apă clară precum cristalul, erau locuri de joacă cu scaune din marmură și bănci din lemn foarte lustruite pe care să stai. Şi erau copii oriunde priveai, erau copii în activităţile lor copilăreşti. Fiecare copil era îmbrăcat cu o haină lungă albă, fără nicio pată, şi sandale. Hainele albe erau atât de strălucitoare că se reflectau în lumina magnifică a planetei. Multitudinea de culori de pretutindeni accentua albeaţa hainelor copiilor, îngerii erau îngrijitorii porţilor, şi numele copiilor erau toate scrise într-o carte. Am văzut copiii învăţând Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţau muzică dintr-o carte de aur. Am fost surprinsă să văd animale de toate soiurile venind la copii, ori stând lângă ei în timp ce ei erau în şcoala lor îngerească. După aceea, îngerul mi-a arătat o altă planetă care iradia ca o lumină puternică înaintea mea. Lumina strălucirii ei era ca aceea a unui milion de stele, şi totul pe planeta aceea era minunat şi viu.

În distanţă am văzut doi munţi făcuţi din aur curat, iar mai aproape de mine erau două porţi de aur încrustate cu diamante şi alte pietre preţioase. Ştiam că acesta era noul pământ şi că oraşul care se desfăşura, în toată splendoarea sa, înaintea mea era Noul Ierusalim – cetatea lui Dumnezeu venită jos pe pământ. Şi atunci am fost înapoi la pământul vechi – pământul aşa cum fusese înainte de focul final care îl va curăţi şi purifica pentru scopul glorios al lui Dumnezeu. Și aici am văzut Noul Ierusalim – Capitala oraşului Mileniului. Și am văzut oameni ieşind afară din văgăuni, peşteri, din munţi şi venind spre acest oraş. Aici Isus era rege, şi toate naţiunile pământului Îi aduceau daruri, Îi aduceau omagiu. Isus mi-a dat interpretarea acestei vedenii.

El a zis: “În curând Mă voi reîntoarce şi-i voi lua prima dată cu Mine la cer pe cei morţi care au fost neprihăniţi, apoi cei vii şi care vor rămâne vor fi răpiţi să fie cu Mine sus. După aceasta, Anticristul va domni pe pământ pentru o anumită perioadă, şi vor fi atât de mari necazuri cum niciodată nu au fost până atunci, şi nici nu vor mai fi de atunci înainte. Şi apoi Mă voi reîntoarce cu sfinţii Mei, şi Satana va fi aruncat în groapa fără fund, unde va rămâne pentru o mie de ani. În timpul acestei mii de ani, Eu voi împărăţi pe pământul din Ierusalim. După trecerea Mileniului, Satana va fi eliberat pentru un timp, și Eu îl voi învinge prin strălucirea venirii Mele. Pământul cel vechi va trece. Iată că va fi un pământ nou și un Nou Ierusalim venind jos, şi Eu voi împărăţi în vecii vecilor.”

RELIGIA FALSĂ

“Dacă oamenii de pe pământ ar asculta de Mine”, a zis Domnul, “și s-ar pocăi de păcatele lor, Eu aș opri pe loc lucrările Anticristului și ale Fiarei până vor veni timpuri de înviorare. Nu s-au pocăit oamenii din Ninive la predica lui lona? Eu sunt acelaşi ieri, astăzi și în veci. Pocăiţi-vă, și Eu voi trimite un timp de binecuvântare.” Atunci L-am auzit pe Isus zicând: “Poporul Meu trebuie să se iubească unul pe altul și trebuie să se ajute unul pe celălalt. Ei trebuie să urască păcatul, dar să-l iubească pe păcătos. Prin această dragoste, toţi oamenii vor şti că sunteţi ucenicii Mei.” În timp ce Isus vorbea, pământul s-a deschis, și noi am fost din nou în iad. Am văzut coasta unui deal plin cu trunchiuri de pomi morţi, și de jur-împrejur era un pământ gri. Am văzut, de asemenea, gropi mici în coasta dealului, și forme gri de oameni umblând şi vorbind. L-am urmat pe Isus pe o cărare foarte întortocheată şi murdară, care ducea sus pe coasta dealului cenuşiu. Când m-am apropiat mai mult, am văzut că oamenii erau întregi, dar morţi. Ei erau compuşi din carnee gri, moartă, şi erau legaţi împreună cu o funie de legături, un fel de coardă formată dintr-o materie gri care era de jur-împrejurul tuturor oamenilor de pe deal. Cu toate că la vedere nu era niciun foc, eu ştiam că aceasta era o parte a iadului, deoarece carnea moartă cădea de pe oasele oamenilor şi apoi creştea din nou foarte repede. Moartea era pretutindeni, dar oamenii păreau că nu observau; ei erau foarte adânciţi în conversaţie. Isus a zis: “Hai să ascultăm ceea ce vorbesc.”

Un om îi zicea altuia: “Ai auzit despre omul acela Isus, care a venit să ia păcatele?” Celălalt i-a răspuns: “Eu Îl cunosc pe Isus. El mi-a spălat şi mie păcatele. De fapt, eu nu ştiu de ce sunt aici.” “Nici eu”, a răspuns primul om. Celălalt a zis: “Eu am încercat să-i mărturisesc vecinului meu despre Isus, dar el nici măcar nu mă asculta. Când soţia lui a murit, el a venit să se împrumute de la mine cu nişte bani pentru înmormântarea ei, dar eu mi-am amintit că Isus a zis să fim înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. Şi I-am refuzat. Ştiam că-şi va cheltui banii în alte părţi oricum. Noi trebuie să fim administratori buni ai banilor noştri, ştii asta. Primul om, care a vorbit înainte, acum a spus din nou. ”Da, frate”, a zis el, ”un băiat în biserica noastră a avut nevoie de haine şi pantofi, dar tatăl său bea, aşa că am refuzat să-i cumpăr ceva băiatului și l-am învăţat pe omul acela o lecţie.” “Foarte bine”, a zis celălalt om, răsucindu-şi funia de legătură în mâinile lui şi a răsucit-o toată spre el nervos. “Noi trebuie întotdeauna să-i învăţăm pe alţii să trăiască aşa cum a trăit Isus. Omul acela nu avea niciun drept să bea. Lasă-l să sufere.” Isus a zis: “O, oameni nebuni și îndărătnici cu inima, treziţi-vă la adevăr şi iubiţi-vă unul pe celălalt cu o dragoste fierbinte. Ajutaţi-i pe cei neajutoraţi. Daţi celor în nevoi fără să vă gândiţi să mai primiţi ceva în schimb. “Dacă te vei pocăi, o, pământule, Eu te voi binecuvânta şi nu te voi blestema. Trezeşte-te din somnul tău și vino la Mine. Smeriţi-vă și închinaţi-vă inimile voastre înaintea Mea, și Eu voi veni și voi locui cu voi. Voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.”

SEMNUL FIAREI

L-am auzit pe Domnul zicând: “Duhul Meu nu Se va lupta pentru totdeauna cu omul. Vino să vezi Fiara. În timpul ultimelor zile, o Fiară rea se va ridica din pământ și va înşela pe mulţi, din fiecare naţiune a lumii. Ea va cere ca fiecare să-şi primească numărul, numărul 666, pe mâinile lor ori pe frunţile lor. Oricine va lua numărul ori semnul va aparţine Fiarei și va fi aruncat cu ea în iazul de foc, care arde cu foc și pucioasă. Fiara se va ridica sub aclamarea lumii, deoarece va aduce o pace și prosperitate cum nimeni nu-și aminteşte să fi fost cândva. Când ea îşi va câştiga dominaţia asupra lumii, cei fără semnul ei pe frunţile ori mâinile lor nu vor putea să-şi cumpere mâncare, haine, maşini, case sau orice altceva. Nici nu vor putea să vândă nimic care le aparţine, atâta timp cât nu au semnul ei. Domnul Dumnezeu declară, în mod expres, că cei care vor lua semnul îşi vor fi afirmat jurământul de credinţă către Fiară și vor fi lepădați de Domnul Dumnezeu pentru totdeauna. Ei îşi vor avea locul lor cu necredincioşii şi cu lucrătorii fărădelegii. Semnul reprezintă simplu că cei care îl posedă L-au respins deja pe Dumnezeu şi că s-au întors spre Fiară pentru susţinere. Fiara şi urmaşii ei îi vor persecuta pe cei care vor refuza semnul şi îi vor omorî pe mulţi dintre ei.

Orice presiune pe care ei vor fi în stare să o aducă, vor face asta ca să-i forţeze pe credincioşii adevăratului Dumnezeu să fie însemnaţi. Copiii și bebeluşii vor fi omorâţi sub ochii părinţilor care refuză să ia semnul. Acesta va fi un timp de mare jale. Cei care vor poseda semnul vor fi forţaţi să predea posesiunile lor Fiarei, în schimbul promisiunii că Fiara se va îngriji de orice nevoie a urmaşilor ei. Unii dintre voi vor fi slăbiţi și se vor preda Fiarei și vor primi semnul ei pe mâinile ori pe frunţile voastre. Voi veţi zice: “Dumnezeu va ierta. Dumnezeu va înţelege. Dar Eu nu îmi voi schimba Cuvântul Meu. Eu v-am avertizat de nenumărate ori, prin gurile profeţilor Mei și prin slujitorii Evangheliei. Pocăiţi-vă acum, cât timp este încă ziuă, pentru că noaptea vine când judecata va fi hotărâtă. Dacă tu nu vei asculta de Fiară și vei refuza să iei semnul ei, Eu Mă voi îngriji de voi. Eu nu zic că mulţi nu vor avea să moară pentru credinţa lor în aceste timpuri, pentru că mulţi vor fi decapitaţi pentru credinţa lor în Domnul Dumnezeu. Dar binecuvântaţi sunt cei care mor în Domnul, pentru că mare va fi răsplata lor.

Adevărat că va fi un mare timp de pace și de prosperitate în timpul domniei Fiarei, în care ea îşi va câştiga popularitate și respect. Ea va face ca problemele lumii să fie ca și când ar fi o nimica toată. Dar pacea se va sfârşi în vărsare de sânge, și prosperitatea în mare foamete pe tot cuprinsul. Nu vă fie teamă de ceea ce omul v-ar putea face, ci temeţi-vă de Cel care poate arunca și trupul și sufletul în iad (gheenă). Căci, cu toate că va fi o mare persecuţie și cu toate că necazurile se vor înmulţi, Eu vă voi trece și vă voi elibera din toate. Dar înainte de ziua cea rea, Eu îmi voi ridica o armată măreaţă care Mi se va închina în duh și adevăr. Armata Domnului va face lucrări măreţe şi minunate pentru Mine. De aceea, veniţi împreună și închinaţi-vă Mie în duh şi adevăr. Aduceţi roade vrednice de pocăinţă şi daţi-mi Mie ce este dreptul Meu, și Eu vă voi păzi de ziua cea rea. Pocăiţi-vă acum și fiţi salvaţi de lucrurile teribile care vor cădea peste cei rebeli și peste necredincioşi. Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică. Chemaţi-Mă cât timp mai puteţi, şi Eu vă voi primi și vă voi ierta. Eu vă iubesc și nu doresc să fiţi pierduţi.”

REÎNTOARCEREA LUI HRISTOS

Am văzut venirea Domnului. Am auzit chemarea Lui ca sunetul unei trâmbiţe și ca vocea unui arhanghel. Şi întreg pământul s-a cutremurat, și din morminte au ieşit neprihăniţii morţi ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Îmi păreau ore, trâmbiţele sunau și pământul și marea şi-au dat înapoi pe morţii lor. Domnul Isus Hristos a stat deasupra norilor, în veşminte de foc, şi privea glorioasa scenă. Am auzit din nou sunetele trâmbiţelor şi, pe când priveam, cei care rămăseseră vii și rămăseseră pe pământ s-au înălţat să se întâlnească cu El. I-am văzut pe cei răscumpăraţi ca milioane de puncte de lumină îndreptându-se spre locul de adunare în văzduh. Acolo îngerii le-au dat haine lungi, de cel mai strălucitor și pur alb. A fost o bucurie măreaţă, îngerilor le-a fost dat să ţină ordine, şi se părea că ei erau pretutindeni, dând atenţie specială celor înviaţi. Celor răscumpăraţi li s-au dat trupuri noi, și ei au fost transformaţi pe când traversau văzduhul. Mare bucurie și fericire umpleau cerurile și îngerii cântau: “Glorie fie Împăratului împăraţilor!”

Sus în ceruri am văzut un trup spiritual măreţ: era trupul Hristos. Trupul şedea pe spate pe un pat, și sânge picura pe pământ. Ştiam că acesta era trupul Domnului nostru. Și atunci trupul a crescut tot mai mare și mai mare până a umplut cerurile. Și intrând și ieşind din el, erau milioanele răscumpăraţilor. Am privit, în uimire, cum milioane au urcat pe nişte scări la trup şi I-au umplut, începând cu tălpile picioarelor şi continuând cu picioarele, cu mâinile, stomacul, inima și capul. Și când a fost plin, am văzut că era plin cu bărbaţi şi femei din fiecare naţiune, popor şi limbă de pe pământ. Și cu o voce măreaţă ei lăudau pe Domnul. Milioane şedeau în faţa unui tron, și am văzut îngerii cum au adus cărţile din care s-a citit judecata. Acela era tronul de îndurare și mulţi au primit răsplătiri. Atunci, pe când priveam, întunericul a acoperit faţa pământului și pretutindeni erau numai forţe demonice. Duhuri rele fără număr au fost eliberate din închisorile lor și aruncate afară pe pământ. L-am auzit pe Domnul zicând: “Vai de locuitorii pământului, că Satana a venit să locuiască între ei.”

Am văzut o fiară înfuriată și din ea ţâşnea afară veninul ei pe pământ. Iadul s-a scuturat în toată furia lui, și din groapa fără fund au ieşit, roind, turme de creaturi rele care au înnegrit pământul de numărul lor mare. Bărbaţi şi femei alergau plângând spre dealuri, în peşteri și munţi. Pe pământ erau războaie, foamete şi moarte. La sfârşit am văzut cai de foc și căruţe în ceruri. Pământul tremura și soarele s-a făcut roşu ca sângele. Un înger a zis: “Ascultă, o, pământule, Regele vine!” Şi a apărut pe cer Regele regilor și Domnul domnilor, și cu EI erau sfinţii din toate veacurile, îmbrăcaţi în cel mai imaculat alb. Și mi-am amintit că fiecare ochi ÎI va vedea şi fiecare genunchi se va pleca înaintea Lui. Atunci îngerii şi-au luat secerile și au secerat grâul copt, care este sfârşitul lumii. Isus a zis: “Pocăiţi-vă și fiţi mântuiţi, pentru că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Voia Mea şi Cuvântul Meu se vor împlini. Pregătiţi calea Domnului.” Şi eu m-am gândit: ”Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. Trebuie să fim fermi în adevăr și să-i îndreptăm pe copiii noştri în lumina venirii apropiate a lui Hristos. Pentru că e un lucru sigur: Regele vine.”

ACTUL FINAL AL LUI DUMNEZEU

Isus a zis: “Avertizează-i pe cei care sunt în lume să nu fie lacomi, nici să se încreadă în bogăţiile nesigure (nestatornice), ci să-şi pună încrederea lor în Dumnezeul cel viu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Umblaţi în Duhul şi nu veţi împlini poftele cărnii (poftele firii pământeşti). Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Căci ceea ce seamănă omul, aceea va și secera. Semeni în fire, vei secera putrezirea. Semeni în Duhul. vei secera viața veşnică. Lucrările firii pământeşti sunt preacurvia, curvia, necurăţia, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, invidiile, beţiile şi alte lucruri ca acestea. Cei care vor face lucrurile acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului este acestea: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Cei care sunt ai lui Hristos şi-au răstignit firea cu poftele ei (Galateni 5).

Când Cuvântul lui Dumnezeu va fi împlinit, atunci va veni sfârşitul. Niciun om nu cunoaşte ziua sau ora când Fiul lui Dumnezeu Se va reîntoarce pe pământ. Nici chiar Fiul nu ştie, pentru că aceasta este cunoscută numai de către Tatăl. Cuvântul se împlineşte repede. ca un copilaş, şi lasă-Mă pe Mine să te curăţesc de lucrările firii şi ale cărnii. Spune-Mi: ‘Doamne Isuse, vino în inima mea şi iartă-mă de păcatele mele. Ştiu că eu sunt un păcătos şi mă pocăiesc de păcatele mele. Spală-Mă în sângele Tău şi fă-mă curat. Eu am păcătuit împotriva cerului și înaintea Ta, și nu sunt vrednic să fiu chemat fiul Tău. Eu Te primesc prin credinţă ca Mântuitorul meu.’ Eu vă voi da păstori după inima Mea şi Eu voi fi păstorul vostru. Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Citeşte Cuvântul și nu părăsi adunarea voastră. Daţi-vă toată viaţa Mie, și Eu vă voi păzi. Eu niciodată nu vă voi lăsa, nici nu vă voi părăsi.” Oamenilor, printr-un Duh, noi avem acces la Tatăl. Mă rog ca toţi să veniţi și să vă predaţi inimile voastre Domnului.

VEDENII DESPRE RAI

Câteva dintre vedeniile următoare mi-au fost date înainte de a mă lua Isus în iad. Unele dintre ele au fost aproape de sfârşitul călătoriei mele prin iad.

Asemenea lui Dumnezeu

Am primit această vedenie cerească în timp ce eram în adâncă rugăciune, meditaţie și închinăciune. Gloria lui Dumnezeu a coborât peste locul unde eu mă rugam. Mari valuri ca de foc, lumini puternice și o putere maiestuoasă au venit în fața ochilor mei. În centrul focului și a luminilor era tronul lui Dumnezeu. Pe tron era cineva asemenea lui Dumnezeu. Bucurie, pace și dragoste izvorau din Dumnezeul Atotputernic. Aerul dimprejurul tronului era plin cu copilaşi heruvimi, cântând şi sărutându-L pe Domnul pe faţa Lui, pe mâinile Lui și pe picioarele Lui. Cântecul pe care ei îl cântau era: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu Atotputernic.” Heruvimii aveau limbi de foc deasupra capetelor lor şi la vârfurile fiecărei aripioare mici. Mişcarea aripioarelor lor părea sincronizată cu mişcarea puterii şi a gloriei Domnului. Un heruvim a zburat spre mine şi mi-a atins ochii.

Munţii aurii

Într-o vedenie, am privit în depărtare peste faţa pământului. Puteam vedea că pe o distanţă de mai multe mile (1 milă-1,6 km) pământul era însetat de ploaie. Pământul era crăpat, uscat şi gol. Nu erau şi nici nu se vedeau copaci ori altă vegetaţie. Atunci mi s-a îngăduit să văd dincolo de pământul uscat, tot drumul până la cer. În depărtare am văzut doi munţi gigantici care îşi atingeau poalele şi erau unul lângă altul. Nu ştiam înălţimea lor, dar erau foarte, foarte înalţi. M-am apropiat de aceşti munţi şi am descoperit că erau făcuţi din aur curat – aur atât de pur că erau transparenţi. Prin aceşti munţi şi dincolo de ei am văzut o lumină albă strălucitoare şi lumina s-a întins să cuprindă tot universul. Am simţit în inima mea că aceasta era baza pe care şedea tot cerul. Oamenii se luptă asupra unui inel mic de aur, dar Dumnezeu stăpâneşte tot aurul.

Construirea unui locaş

În timpul rugăciunii, am primit această vedenie. Am văzut îngeri citind înregistrările lucrărilor pe care noi le facem aici pe pământ. Unii dintre ei aveau aripi, alţii nu. Unii erau mari şi unii erau mici, dar la toţi feţele erau diferite. La fel ca la oameni, îngerii puteau fi identificaţi prin trăsăturile lor faciale. Am văzut îngerii foarte ocupaţi, tăind diamante extrem de mari şi plasându-le în fundaţiile unor clădiri minunate. Diamantele erau de aproximativ optsprezece centimetri grosime şi treizeci și șase centimetri lungime şi erau minunate. De fiecare dată când un suflet era câştigat pentru Dumnezeu, un diamant era pus la temelia clădirii câştigătorilor de suflete. Nicio muncă nu este în zadar când este făcută pentru Dumnezeu.

Porţile cerului

Odată, în timp ce eram în rugăciune, am văzut această vedenie cerească. Eram în duhul şi un înger a venit şi m-a luat în ceruri. Din nou erau scene magnifice de lumini desfăşurându-se în valuri şi o glorie ameţitoare, aşa cum am văzut în spatele munţilor de aur curat şi pur. Simţeam o teamă văzând gloria lui Dumnezeu desfăşurându-se ca o panoramă. Îngerul şi cu mine ne-am apropiat de două porţi gigantice, tăiate într-un perete uriaş, şi am văzut doi îngeri excepţional de mari, înarmaţi cu săbii. Ei erau mai mari de cincisprezece metri şi părul lor era ca un caier de aur. Porţile erau atât de înalte că nu puteam vedea partea de sus. Era cel mai minunat lucru de artă pe care l-am văzut vreodată. Ele erau cioplite de mână şi erau bătute cu pietre, diamante, rubine, safire şi alte pietre preţioase. Tot ce era pe porţi era într-o armonie perfectă, iar porţile se deschideau spre dinafară. Un înger cu o carte în mână a ieşi afară. După ce s-a uitat în carte, îngerul a dat din cap, confirmând că putem intra. Cititorule, tu nu poţi să intri în cer dacă numele tău nu este scris în Cartea Vieţii Mielului.

Camera fişelor

Într-o vedenie, un înger m-a luat la cer şi mi-a arătat o cameră foarte mare cu pereţii din aur curat. Din loc în loc, pe pereţi erau gravate litere în ordine alfabetică. Se părea mai degrabă că te afli într-o bibliotecă uriaşă, dar în care cărţile erau incluse în pereţi, în loc să fie puse pe etajere. Îngeri în haine lungi luau cărţile din pereţi şi le studiau cu atenţie. Se părea că tot ce făceau era într-o ordine rigidă. Am observat că acele cărţi aveau coperţi groase din aur şi unele dintre pagini erau roşii. Aceste cărţi erau minunate. Îngerul mi-a zis că aceste cărţi conţineau datele vieţilor fiecărei persoane care vreodată s-a născut pe pământ. Mi s-a spus că mai erau şi alte camere ca aceasta şi că erau mult mai multe fişe cu date.

Câteodată, arhanghelii aduceau aceste fişe cu datele persoanelor înaintea lui Dumnezeu pentru aprobare ori dezaprobare. Cărţile conţineau cereri de rugăciune, profeţii, atitudini, creşterea în Domnul, suflete conduse la Hristos, roadele Duhului şi mult mai multe. Tot ce făceam noi aici, pe pământ, este înregistrat într-o carte de către îngeri. Câteodată îngerul lua câte o carte jos şi îi spăla paginile cu un şervet fin. Paginile spălate se schimbau în roşu.

Scara cerească

Duhul Domnului mi-a dat următoarele vedenii. Am văzut o scară spirituală care coboară pe pământ, în timp ce altă parte urca. Îngerii de pe scară nu aveau aripi, dar fiecare înger avea o carte cu un nume scris pe coperta din faţă. Unii dintre îngeri păreau că dădeau ordine şi răspundeau la întrebări puse lor de către alţi îngeri. Odată ce primeau ordinele şi răspunsurile la întrebări, ei dispăreau. Am văzut, de asemenea, alte scări în alte părţi ale pământului, îngerii erau în continuă mişcare, urcând şi coborând, îngerii se mişcau cu curaj şi autoritate, deoarece erau mesageri cu ordine de la Dumnezeu.

O profeţie de la Isus

Când Isus mi-a apărut pentru prima dată, a zis: “Kathryn, tu ai fost aleasă de către Tatăl să Mă însoțești până în adâncurile iadului; îţi voi arăta multe lucruri pe care Eu doresc ca lumea să le cunoască despre iad şi despre cer. Îţi voi spune ce să scrii, pentru ca această carte să fie o mărturie adevărată despre cum arată aceste locuri necunoscute. Duhul Meu îţi va descoperi secrete despre veşnicie, judecată, dragoste, moarte şi viaţa de dincolo.” Mesajul Domnului către această lume pierdută este acesta: “Eu nu doresc ca voi să ajungeţi în iad. Eu v-am făcut pentru bucuria Mea şi pentru părtăşie eternă. Voi sunteţi creaţia Mea şi Eu vă iubesc. Chemaţi-Mă atâta timp cât sunt aproape şi Eu vă voi auzi şi vă voi răspunde. Eu vreau să vă iert şi să vă binecuvântez.”

Celor născuţi din nou, Domnul le zice: “Voi să nu părăsiţi adunarea voastră. Adunaţi-vă împreună, rugați-vă şi studiaţi Cuvântul Meu. închinaţi-vă Mie în duhul sfinţeniei.” Domnul le zice bisericilor şi naţiunilor: “Îngerii Mei se luptă întotdeauna pentru moştenitorii mântuirii şi pentru cei care vor deveni moştenitori. Eu nu Mă schimb. Eu sunt acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Căutaţi-Mă şi Eu voi turna din Duhul Meu peste voi. Fiii şi fiicele voastre vor profeţi. Eu voi face lucrări măreţe între voi.” Dacă tu eşti nemântuit, te rog, fă-ţi timp chiar acum şi îngenunchează înaintea Domnului şi cere-I să te ierte de toate păcatele tale şi să te facă copilul Lui. Oricare ar fi preţul, tu trebuie să te hotărăşti acum să faci din cer casa ta eternă.

CUVINTE DE ÎNCHEIERE

Doresc să vă asigur din nou că lucrurile pe care le-aţi citit în această carte sunt adevărate. Iadul este un loc real de tortură în flăcări. Dar, de asemenea, doresc să vă spun că şi cerul este la fel de real şi poate fi casa ta pentru veşnicie. Eu m-am lăsat călăuzită, ca o roabă a Domnului Isus Hristos, şi am notat cu credincioşie aceste lucruri care mi-au fost arătate şi care mi s-au spus. Pentru rezultate mai bune, ar trebui să citiţi această carte împreună cu Biblia şi să comparaţi ceea ce este scris aici cu ceea ce este scris în Sfânta Scriptură. Facă Domnul ca această carte să fie folosită pentru gloria Lui.                   >>>>Dumnezeu să te facă să înțelegi că tot ceea ce stă scris în această carte este foarte adevărat și Dumnezeu nu va întârzia să vină pe norii cerului!